Grădinița unde două zile din cinci se învață în pădure. „Excepție de la regulă sunt temperaturile sub -10”

„Cele două zile din cinci petrecute în pădure au loc indiferent de condițiile meteo, excepție de la regulă fiind temperaturile sub -10 sau vântul care bate cu o viteză mai mare de 25 de kilometri pe oră”, explică fondatoarea proiectului educațional Bergman Nature Kindergarden. Bețele, butucii de copaci, florile, ciupercile, frunzele, toate devin materialele didactice, folosite în activități chiar în detrimentul jucăriilor iar copiii sunt cei mai fericiți.  

Reconectarea la natură 

Adina Horga dintotdeauna a trăit cu gândul de a se face educatoare. Cu sprijinul necondiționat al mamei sale, a studiat la Liceul Pedagogic din Arad și din 2009 a intrat în sistem. După ce a lucrat în două instituții private de învățământ preșcolar, în 2010 a decis să fie propriul său angajat. Și-a dorit altceva decât în alte grădinițe. 

Tânără, cu mult curaj și ceva economii, sprijinită de soțul de atunci,  a adunat în jur de 6000 euro și a înființat în Arad un proiect educațional. A fost și director, și educator și consilier și femeie de serviciu. Într-un an a crescut foarte mult, iar grădinița sa era ocupată la capacitate maximă. „Treptat, am început să scot copiii în natură, le-am pus ghiozdanele în spate și am ieșit în afara orașului. I-am observat cum interacționează cu mediul natural și m-am îndrăgostit iremediabil de conceptul de outdoor learning – educație afară”, povestește Adina.

În 2014, după divorț, a hotărât să se mute în București și să-și supervizeze de la distanță businessul. Nu avea în plan deschiderea unor noi grădinițe, dar avea deja în cap ideea de grădiniță în natură. Și în anul 2016, după un studiu de piață a demarat proiectul-pilot.

Învață să se scrie, începând de la… cuțit

Bățul devine sabie în mâna unui puști-cavaler teuton sau undiță de pescuit, frunzele adunate mănunchi formează buchet de flori pentru mama, iarba devine mâncare pentru prieteni, trunchiul de copac devine autobuz sau trenuleț.

Copiii din grădinița Adinei folosesc cuțite speciale, adaptate vârstei lor pentru a ciopli în pădure, astfel se pune accent pe dezvoltarea motricității fine. Pentru a avea un scris lizibil este nevoie să-i fie dezvoltată motricitatea și coordonarea mână-ochi și, în filosofia implementată de Adina Horga, nu este necesar să înveți preșcolarul să țină creionul corect în mână, ci să-i dai un cuțit.

Abordarea „grădiniță în pădure, educație în și pentru natură” se bazează pe o regulă de bază: conectarea copilului cu tot ce îl înconjoară și care îi aduce beneficii de ordin fizic, social și psihologic. 

„Pădurea aduce constant elemente noi și diferite care stimulează curiozitatea și dezvoltă gândirea critică, analitică și creativă. Dacă un om mic își dorește să se cațere în copaci provocările vor fi unele de ordin fizic, emoțional, dar și mental. Rolul educatorului va fi acela de a sprijini copilul în procesul de descoperire și realizare a scopului propus.”

Jocul dirijat, dar liber în egală măsură al copilului capătă un alt sens în mijlocul naturii, iar respectarea acesteia de către cei mici este una dintre misiunile pe care le promovează grădinițele Bergman. Față de sala de grupă, copiii într-un spațiu liber înțeleg cum funcționează lumea din jurul lor mult mai repede. „Ce îmi vine acum în minte și în suflet sunt primele tentative ale copiilor de a construi adăposturi pentru cele mai mici insecte din pădure. Desfășurarea unui asemenea spectacol calitativ din punct de vedere uman ți se poate imprima în memorie și să nu mai vrei să-i dai drumul de acolo”, împărtășește Adina Horga. 

5 ore pe zi, două zile pe săptămână, în aer liber

Programul de peste zi a grădiniței are o structură foarte clară și cuprinde activități de inspirație Reggio Emilia (o pedagogie bazată pe învățarea prin experimentare), joc liber, gustări, masa de prânz și programul de odihnă. 

Curricula este creată integral de către membrii echipei. Copiii sunt maximum 12 într-o grupă și petrec cel puțin două ore pe zi afară, iar în zilele de pădure numărul orelor petrecute în aer liber ajunge la 3-5. Fiecare anotimp aduce în atenția copiilor o paletă întreagă și diversificată de activități, în funcție de ce oferă natura. 

Toamna, cea mai mare bucurie a copiilor este generată de ploaia de frunze aurii, săritul în bălți, observarea familiilor de ciuperci și pictura cu noroi. Când frigul devine năprasnic, copiii se bucură de zăpada și derdelușurile de gheață. Primăvara îi uimește cu imaginea renașterii naturii, apariției ghioceilor și florilor de primăvară și îi implică activ în reconstrucția locurilor de joacă și a căsuțelor din pădure.

Iar vara, din cauza invaziei țânțarilor și a altor insecte, își mută activitatea în grădina Botanica.

În vreme de pandemie, s-au reorientat. S-au introdus modificări privind desfășurarea activităților. Pentru a reduce riscurile de transmitere a virusului s-a redus timpul de interacțiune al educatorilor de la grupe diferite, iar copiii socializează doar cu colegii de grupă și bineînțeles, au grijă să aerisească des săli, să dezinfecteze, să poarte măști tot timpul. 

Beneficiile educației în aer liber

Sunt mămici care ajung la grădinița Adinei și îi spun: „copilul meu nu poate singur!”, „copilul meu vrea numai la mall, la mașinuțe, deloc în parc, la aer!” „al meu, fără mine, nu stă!”, „copilul meu răcește foarte ușor!” Reîntoarcerea la natură îi face pe copii mai rezilienți, dar trebuie ca și părinții să fie deschiși la petrecerea timpului afară.  

„A existat un mare entuziasm din partea multor familii, însă fiind un concept nou nu există o înțelegere deplină a tot ceea ce presupune un sistem de educație afară. M-am încărcat cu răbdare și am explicat în detaliu fiecărui părinte în parte care sunt beneficiile și riscurile acestui sistem alternativ”, spune Adina Horga.  

Ieșirea din perimetrul grădiniței pentru câteva ore bune aduce atât plusuri, cât și minusuri, dar acestea se aduc la cunoștință părinților de la bun început. Ei trebuie să fie conștienți că riscurile într-un sistem outdoor sunt mai mari față de un spațiu închis.

Foto: Adina Horga

Copilul poate să vină acasă julit în genunchi, lovit în coate sau cu vreun cucui din când în când. Poate să se cațere în copaci, să alerge, să calce strâmb, întrucât personalul grădiniței este pregătit cu tot ce este necesar în astfel de situații. Totodată, îi face mai conștienți pe copii.

Inevitabil prin natura principiilor educaționale pe care le promovăm intrăm și în zona de slow childhood. Dar aș vrea să menționez că aceste momente de slow education se împletesc și cu un tip de educație care stimulează activ copilul și care accelerează uneori reacțiile copiilor.

Părinții află de la început de ieșirile săptămânale în pădure, cursurile de yoga pentru copii, programul de dezvoltare personală și emoțională, văd că designul spațiilor educaționale este diferit și sunt asigurați de educația blândă promovată în grădiniță. 

În România, un educator nu are unde să se perfecționeze în forrest outdoor nature learning, așa că Adina își filtrează personalul după alte criterii decât CV-ul stufos sau portofoliul de diplome. Cum ar fi blândețea din glas, timbrul și tonalitatea vocii, percepția educatorului asupra jocului liber. „Apropierea candidatului de natură este importantă, dar nu obligatorie. Însă reziliența sa la diferite condiții meteo și viteza sa de reacție în situații de risc sunt esențiale.”