Am discutat cu elevii pentru a vedea care este părerea lor despre copiat.
Alesia este elevă în clasa a XI-a, la Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Horezu. Aceasta mi-a mărturisit că a copiat în timpul liceului și mi-a explicat și de ce.
„Motivul principal era acela că nu mă pregătisem suficient la materia respectivă. În discuțiile mele cu colegii de clasă am remarcat persoane care preferă să copieze în loc să învețe. Aceștia nu sunt priviți diferit față de ceilalți, deoarece majoritatea consideră ceva normal această faptă, chiar dacă în sinea lor știau că de fapt nu este.
Cred că elevii copiază din cauză că sistemul educațional se bazează pe o notare a ceea ce, ca elev, ai reușit să memorezi iar ulterior să așterni pe o foaie, nu pe ceea ce ai învățat cu adevărat, ceea ce ai înțeles. Deseori se întâlnesc cazuri în care o notă este mult mai importantă decât felul în care pot valorifica informațiile pe care le-au primit, iar acest lucru este întâlnit și în cazul studenților. Probabilitatea de a elimina complet fraudarea academică din școli și universități este mică, dar fraudarea ar putea fi totuși împiedicată.
Deseori, elevii copiază (și) pentru că speră să ajungă la o notă cât mai apropiată de acel elev care este «pe placul profesorului» și totodată este binecunoscută problema profesorilor care dau note mai mult pe «ochi frumoși» decât pe merit. Această problemă ar putea fi combătută prin notarea anonimă, asemenea examenelor naționale în care întâi lucrarea este corectată, iar abia ulterior este cunoscută și identitatea elevului căruia îi aparține aceasta.
Totodată, subiectele examenelor au un rol important; dacă subiectele ar fi alcătuite astfel încât elevul să exprime ce a înțeles el, atunci elevii și studenții vor fi obligați să își exprime propriile gânduri, fără să apeleze la alte «metode ajutătoare»”.
Și Darius, elev în Timiș, a copiat pe băncile liceului.
„(...) toată lumea din clasă era super agitată la un test de fizică și din cauza asta eu am devenit destul de anxios și nu mai eram sigur pe mine, așa că mi-am pregătit și eu niște materiale ajutătoare. Majoritatea din clasă merge pe principiul: «La ora asta copiem, în schimb aici vom învăța.»
Cei care copiază sunt priviți oarecum exact la fel ca și cei care nu o fac, pentru că nu ne prea pasă dacă colegul copiază sau nu. Elevii încearcă să copieze pentru că e un volum foarte mare de informație, care de multe ori este prea greu de digerat și este mult mai ușor să copiezi la un test decât să înveți 2-3 ore. La facultate, probabil, este vorba de același lucru, fiind din nou, multe lucruri de învățat și prea puțin timp alocat de către studenți. În cazul studenților, dar și a câtorva elevi, aceștia sunt chinuiți de transport, unde mai pierd câte o oră pe zi așteptând.”
Darius crede că principala metodă prin care profesorii pot combate frauda din preuniversitar este adaptarea modului în care își livrează conținuturile la clasă: „Eu cred că e nevoie de anumite metode mai moderne de predare, prin care elevul să înțeleagă de la clasă și să fie nevoit să învețe acasă doar dacă vrea o anumită performanță în materia respectivă. Copiatul este destul de greu de oprit, dar clar se poate elimina printr-o modalitate mai eficientă decât o notă de unu.
Am discutat despre problema copiatului în școli și cu Delia Dobrovăț, elevă în Cluj-Napoca.
„Am copiat de-a lungul vieții mele de elev. Îmi pare rău, regret? Nu sunt convinsă că răspunsul este afirmativ.
Am avut o perioadă în care săptămânile de pregătire de olimpiadă îmi consumau foarte multă energie, iar când mă întorceam la școală unii profesori nu aveau un grad de înțelegere convenabil situației mele, așa că trebuia să mă conformez și să le satisfac cerințele în ceea ce privește testele, și așa ajungeam să copiez la obiectele lejere, care nu erau de profil, sau care pur și simplu nu îmi stârneau interesul, neoferindu-mi o alternativă de viitor.
De cele mai multe ori am fost implicată și în activități extrașcolare, nu este o scuză pentru faptele făcute, dar pot spune că până și despre istorie am învățat mai multe fiind voluntar la TEDx decât am reușit să acumulez la oră în sine, dar la teste tot am reușit să îmi păstrez media 10. Cum? Copiind. Sunt mândră? Cu siguranță nu, dar pe de altă parte, niște acțiuni inevitabile și ușoare pe moment nu îmi dictează tot viitorul.
În fiecare an de studiu a existat acel grup de elevi care au copiat mereu, indiferent de materie sau profesor, cunosc cazuri care și la examenele naționale au decurs la aceste metode. Majoritatea nu erau rău intenționați, poate unii chiar învățau noțiunile predate în clasă, dar din cauză că nu înțelegeau materia la perfecție, le era frică să se bazeze pe propriile cunoștințe și aveau mai multă încredere în colegul de bancă.
Am fost de multe ori în situația celui de la care se copiază, știu că le făceam mai mult un defavor colegilor, decât un ajutor, dar nici nu voiam să fiu lipsită de empatie și să nu le dau. E o sabie cu două tăișuri. Cei care copiază nu sunt tratați diferit în colectiv, nu băgăm în seamă genul acesta de comportament pentru că a devenit ceva normal, nu mai e ieșit din comun, ba chiar pentru unii este o rutină.
E știut de multă vreme că în sistemul educațional românesc goana după note primează în defavoarea acumulării serioase de cunoștințe. Unele materii nu sunt de interes elevilor, dar de voie, de nevoie, sunt nevoiți să se ridice la pretențiile impuse de prestigiul liceului sau de părinți, chiar dacă asta înseamnă să copieze la un test.
Cât despre studenți, nu știu ce să spun, nu mă văd în măsură să comentez în numele lor, dar dacă trebuie totuși să o fac, presupun că și în cazul lor notele contează destul de mult și o parte din ei nu sunt stăpâni pe materia care le-a fost predată, chiar dacă și-au dat silința să o învețe. Poate unii sunt nevoiți, din motive materiale, să își păstreze locul la buget sau să țină de o bursă, iar dacă singura soluție de a trece la un obiect este să copieze într-un test, atunci asta va face.”
Delia are și soluții pentru problema copiatului din școlile din România: „Poate exagerez comparând frauda din școli și corupția din guvern, dar o voi face totuși spunând că pentru cele două, singura soluție ar fi una radicală și care să le revoluționeze de la un cap la celălalt: în școli să se schimbe mentalitățile de fugă după note care să păstreze prestigii, să se regândească programa materiilor pentru ca elevii să învețe cu plăcere ceea ce îi interesează, iar profesorii să-și predea materia în așa fel încât toți din clasă să o înțeleagă, să nu mai recurgă nimeni la copiat.”
Natanael, un elev la un liceu tehnologic din Lugoj, constată una dintre principalele cauze ale copiatului.
„Am fost învățați, conștient sau inconștient, că un elev este bun dacă are numai note de 10, de aceea fiecare dintre noi «aleargă» pentru a se ridica la acel target, fără să ne mai intereseze dacă am rămas cu ceva sau nu de la acea materie! Dacă tu înveți la o materie în loc să copiezi, ajungi încet-încet să fii considerat un prost sau tocilar, pentru că tu ești singurul care alege să învețe la acea materie, deși altul poate lua o notă de 10 fără să învețe! Cea mai mare atenție este acum acordată acelor elevi care sunt mereu pe locul 1, iar ei știu cum să se descurce și primesc toate laudele profesorilor. Sistemul românesc de învățământ a arătat de mai multe ori ca este la pământ!
Li se cere elevilor performanță, iar aceștia fac tot posibilul să o îndeplinească! Ești considerat un elev deștept atunci când carnetul tău este plin de 10. Ești considerat un elev de succes dacă ai numai reușite! Ai un cuvânt de spus doar atunci când notele te ridică în rang!
Din păcate, în familiile noastre este prezent același principiu. Deși poate ne-am dori ca acasă sa avem un sprijin din partea familiilor noastre, de cele mai multe ori avem aceleași cerințe și din partea familiei: să fim elevi de 10. «Popescu de ce poate? Tu de ce nu poți?»
Sistemul românesc de învățământ îi formează pe elevi să fie capabili doar să memoreze informația, iar ca răsplată el va fi considerat cel mai bun! Dacă am urmări parcursul acelui elev, vom vedea că în viață nu va fi capabil niciodată să gândească și să își expună un punct de vedere, deoarece în școală nu a fost susținut să-și arate creativitatea, să își descopere talentele, iar toată viața lui va fi un om ușor de influențat, care va face o viață întreagă ce îi spun alții și ptin urmare, va avea o viață tristă.
Școala ar trebui să-i pregătească pe elevi pentru viitor, să îi ajute să își descopere pasiunile și să fie susținuți și ajutați să lupte pentru ceea ce vor și în ceea ce cred; școala ar trebui să contribuie la dezvoltarea elevilor, nu să îi facă niște roboți; școala ar trebui să încurajeze progresul, nu perfecțiunea; școala ar trebui să încurajeze cooperarea, nu competiția; școala ar trebui să îi învețe pe elevi să-și expună un punct de vedere și să înțeleagă că din fiecare eșec avem de învățat!
Din păcate, modul actual de abordare al sistemului educațional din România nu pune accent pe aceste aspecte esențiale în dezvoltarea elevilor, de aceea avem nevoie de o reformă reală în învățământul preuniversitar și universitar!
Școala online a devenit terenul perfect pentru a cultiva frauda academică: părinți care le șoptesc copiilor răspunsurile la lucrările de control, studenți care, la examenele orale, citesc din suportul de curs fără vreo jenă, profesori care închid ochii și acuză sistemul falimentar de educație. Și atunci, cine este sistemul acela vinovat pe care îl acuzăm de fiecare dată când ne e comod, de fiecare dată când ne convine să avem un dușman invizibil pe care să dăm vina?
