În anul școlar 2020-2021, în școlile scoțiene au fost raportate în jur de 1.200 de cazuri de hărțuire pe motive rasiale, de trei ori mai multe decât în 2016-2017. Acestea sunt cele mai mari cifre înregistrate până în prezent, notează experta în The Conversation.
Și în România există discriminare în școală. 5 din 10 părinți consideră că există cazuri de discriminare în școli pe diverse criterii (rasă, etnie, religie sau orientare sexuală), potrivit unui studiu realizat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a elaborat și un ghid pentru profesori.
În opinia a 35% dintre profesori români, elevii care se confruntă cel mai adesea cu discriminarea sunt cei care se confruntă cu probleme de greutate, urmați de cei din familii sărace (28%) și de cei de etnie romă (27%).
De unde vine problema
Cercetarea Mariei Sapouna, pe care a realizat-o alături de mai mulți colegi, explorează impactul acestui tip de hărțuire rasistă – hărțuirea motivată de prejudecăți împotriva rasei, etniei, culturii, cetățeniei sau religiei cuiva.
Hărțuirea rasistă este puternic influențată de stereotipurile etnice, rasiale și religioase care s-au dezvoltat ca urmare a reprezentărilor negative ale minorităților etnice și religioase în mass-media. De exemplu, reprezentările mediatice ale refugiaților ca fiind migranți ilegali sau „refugiați economici”, al căror scop este de a profita de sistemele de beneficii, influențează modul în care sunt tratați la școală copiii proveniți din familii de migranți, arată The Conversation.
Experții au analizat conținutul a 73 de studii de cercetare existente privind hărțuirea rasistă din întreaga lume.
Hărțuirea duce la depresie, anxietate și chiar gânduri suicidare
Printre concluziile experților se numără faptul că hărțuirea rasistă crește riscul de a avea o sănătate mintală precară. De asemenea, poate duce la însingurare, îi poate determina pe copii să abandoneze școala sau îi poate face să consume alcool și alte substanțe, în mod abuziv.
18 studii incluse în această analiză au constatat că hărțuirea rasistă contribuie la depresie, anxietate, scăderea stimei de sine și sentimente de furie. Aceste efecte au fost constatate în rândul adolescenților și al copiilor mai mici. În unele cazuri, hărțuirea rasistă poate fi atât de severă încât este legată de simptome de sindrom posttraumatic și de gânduri suicidare.
O altă concluzie arată că tinerii consideră că profesorii lor nu țin cont de prejudecățile și stereotipurile rasiste. „Modul în care profesorii tratează plângerile privind rasismul ar putea fi critic pentru sănătatea mintală a copiilor și tinerilor”, notează The Conversation.
Limba maternă, un motiv al bullyingului
Copiii și tinerii încearcă adesea să facă față intimidării rasiste prin „filtrarea” incidentelor și prin încercarea de a se proteja prin indiferență. Ei încearcă să râdă, luând insultele în glumă, notează experta.
Unii copii hărțuiți la școală din cauza rasei, etniei sau culturii lor au raportat, de asemenea, că au fost victime ale rasismului și discriminării în alte situații, cum ar fi de către străini în locuri publice.
Lucrurile care îi diferențiază, cum ar fi vorbirea unei limbi materne la școală, pot, de asemenea, crește riscul de hărțuire rasistă. De exemplu, un studiu a raportat că elevilor care foloseau limba spaniolă într-o școală din Texas, SUA, li s-a spus că sunt „ciudați” și că ar trebui „să se întoarcă în Mexic”, mai arată sursa citată.
Elevii majoritari sunt mai ușor crezuți de profesori decât minoritarii
Mediul școlar poate face diferența. Un studiu inclus în analiza prezentată în The Conversation a constatat că este mai puțin probabil ca elevii să se confrunte cu hărțuirea rasistă în școlile în care profesorii au arătat sprijin pentru diversitatea culturală. Aceste rezultate arată rolul important pe care îl joacă profesorii în promovarea relațiilor interculturale pozitive și a incluziunii și în reducerea prejudecăților.
Totuși, în 16 studii incluse în analiza citată, dintre care șase au fost efectuate în Regatul Unit, tinerii și părinții au raportat că au avut impresia că profesorii nu au luat în considerare plângerile legate de comportamente discriminatorii.
În cadrul unui studiu realizat în Austria, un copil de opt ani a declarat că atunci când copiii din majoritatea etnică se plângeau de hărțuire erau luați în serios, în timp ce atunci când el era hărțuit era considerat „doar o joacă”. Acest lucru sugerează o legătură între rasismul instituțional - atitudinea școlii față de copii - și hărțuirea rasistă la care aceștia au fost supuși din partea colegilor lor, mai notează The Conversation.
Școlile ar trebui să aibă politici clare împotriva hărțuirii rasiste pentru a proteja sănătatea mintală și dezvoltarea educațională a copiilor și tinerilor din grupurile minoritare, consideră experta.
„Însă nicio politică nu va fi eficientă dacă nu abordează și rasismul structural din școli. Acest lucru înseamnă să recunoaștem lipsa de diversitate în rândul profesorilor și în programul școlar, precum și atitudinile din școli și din comunitatea în general”, mai scrie Sapouna.
