În izolare cu o întrebare. Cum să rezist să stau în casă cu niște părinți cu care nu mă înțeleg?

În izolare cu o întrebare. Cum să rezist să stau în casă cu niște părinți cu care nu mă înțeleg?

Odată cu pandemia și izolarea, In a Relationship s-a mutat în online și a lansat un formular unde adolescenții pot trimite întrebări anonime. Mai jos puteți citi una dintre întrebările venite de la adolescenți și posibile răspunsuri la ea, documentate cu grijă și respect pentru generația tânără, care trece prin noul context cu o mulțime de necunoscute și prea puțin control pe propria viață.  

26.05.2020

de Silvia Guță, psiholoagă în echipa In a Relationship

Adolescent anonim: Cum să rezist să stau în casă cu niște părinți cu care nu mă înțeleg?

Mulțumesc în numele tuturor pentru întrebarea asta, adolescent anonim – chiar mă întrebam când vor apărea și părinții printre subiectele noastre de discuție. Lipsa detaliilor din întrebare mă duce cu gândul la o situație dificilă care, probabil, nu are de-a face doar cu perioada izolării. Nu am cum să vin cu niște sugestii foarte punctuale fără alte detalii legate de lipsa de înțelegere la care te referi, dar voi încerca să pun pe lista de mai jos cât mai multe dintre recomandările care se pot aplica pentru îmbunătățirea unei relații, la modul general.

COMUNICAREA. Cu cât există o comunicare mai bună între oameni, cu atât conflictele sunt mai rare și mai mici. Prin comunicare bună mă refer, în primul rând, la o comunicare respectuoasă – iar asta necesită efort atât din partea ta, cât și a părinților, adică:

  • Să aveți răbdare să ascultați perspectiva celuilalt până la capăt, chiar dacă vă provoacă un disconfort emoțional sau nu e neapărat adevărat, din punctul tău de vedere, ce crede celălalt. Fiecare simte și gândește în felul lui, iar dacă nu aveți curiozitatea de a vă înțelege nevoile și motivele (proprii și pe ale celuilalt) conflictele vor tot apărea, căci veți merge pe presupuneri și asta vă alterează percepția realității și vă împiedică să ajungeți în etapa de negociere – cea care ar trebui să vă ajute să găsiți un numitor comun și o soluție rezonabilă pentru toată lumea.
  • Să reduceți cât mai mult cantitatea de reproșuri, jigniri și acuzații care sunt resimțite ca atacuri și îl împing pe celălalt în defensă. Focusul va trece pe lupta de putere din dinamica emoțională și fiecare se va încăpățâna să câștige cearta, în loc să se concentreze pe înțelegerea mesajului celuilalt. Exersează reformulările pozitive, diplomatice și referă-te la comportamente singulare atunci când te plângi de ceva, nu la întreaga persoană. De exemplu, în loc de „Ești insuportabil/ă cu toate regulile tale tâmpite!” poți spune „Mi-e greu să accept toate aceste reguli, mai ales că nu înțeleg motivele pentru care mi le impui. Dacă îmi mai explici o dată de ce crezi că e atât de important să fac asta, poate găsim o altă soluție care să îmi convină și mie mai mult”. Deși pare incredibil, chiar se poate discuta și așa cu părinții.
  • Să mizați pe sinceritate și autenticitate pe cât posibil. Știu că nu e mereu fezabil și că uneori te temi atât de mult de reacția urâtă a celuilalt, încât alegi să te prefaci, să minți sau să omiți părți din adevăr. Dacă faci asta, însă, nu te poți aștepta ca celălalt chiar să te poată înțelege, căci efectiv nu îi dai voie să se uite la toate piesele puzzle-ului. Mai mult, lipsa sincerității creează sentimente de vinovăție și neîncredere, care nu ajută deloc la armonizarea relației. Când ai de spus lucruri adevărate, dar care i-ar putea răni sentimentele celuilalt, începe cu validarea emoțiilor, spunând ceva de genul „Îmi dau seama că nu are cum să fie plăcut...”. Dacă vrei să deschizi o discuție de conștientizare a blocajelor de comunicare, poți începe cu o astfel de replică „Știu că probabil o să fie dificil să auzi asta, dar de multe ori mi-e atât de teamă de cum vei reacționa încât prefer să nu îți cer părerea / ajutorul”.

MANIFESTAREA AFECȚIUNII. Mult prea des, în interiorul familiilor gesturile de afecțiune sunt reprimate sau blocate de conflicte latente, orgolii, răni emoționale sau pur și simplu nu fac parte din spectrul de comportamente pe care oamenii le consideră normale, ci mai degrabă dovezi de slăbiciune. Alteori, deși afecțiunea este exprimată prin gesturi sau cuvinte, ea pare să fie contrazisă de alte fapte sau vorbe și nu mai e la fel de ușor de crezut și de primit. 

Adu-ți aminte să exprimi și admirația, iubirea, aprecierea față de ceilalți – toți oamenii au nevoie de validare, recunoaștere și empatie, iar una dintre cele mai credibile manifestări ale afecțiunii este să îți faci curaj să îți recunoști greșelile și să ceri iertare atunci când tu ai făcut ceva care l-a rănit pe celălalt. Îmbrățișările, mesajele drăguțe, gesturile drăguțe de genul micilor surprize domestice cum e pregătirea cafelei sau a micului dejun pot să repare rănile emoționale și să ofere alinare, securizare și să crească încrederea reciprocă.

Alte lucruri pe care le poți face tu, independent de măsura în care sunt și părinții tăi dispuși să colaboreze, ar fi următoarele:

  • Caută-ți un aliat în familie sau printre rude, care să fie de acord să funcționeze ca tampon sau intermediar între tine și părinții tăi, măcar din când în când. Poate fi un frate sau o soră mai mare, un unchi sau o mătușă – sigur trebuie să găsești pe cineva mai puțin critic, căruia să îi ceri ajutorul sau sfatul atunci când nu te descurci.
  • Dă-le părinților acces la cărți și link-uri către articole sau videouri care crezi că ar putea să le fie de folos ca să te înțeleagă mai bine, apoi propune-le să discutați despre ideile respective. De exemplu, poți să îi rogi să se înscrie la newsletterul In a Relationship pentru părinți de adolescenți în pandemie.
  • Preîntâmpină comportamentele lor intruzive sau critice prin anticiparea nevoilor lor de ajutor / afecțiune / atenție / control. Dacă nu vei mai opune atât de multă rezistență la încercările lor de apropiere, ba chiar vei propune tu activități comune, s-ar putea ca tensiunile să se relaxeze mai repede decât te-ai aștepta.
  • Documentează-te despre relațiile altor oameni cu părinții lor și învață din ele. Un proiect minunat de acest gen este „Erau și ei tineri” al fotojurnalistului Andrei Pungovschi. El a documentat poveștile unor oameni care au avut de suferit de pe urma relației cu părinții și care au ajuns totuși la un fel de pace. Poți chiar să le povestești și părinților despre acest proiect, la urma urmei și ei sunt copiii cuiva și cu siguranță au avut și ei greutățile lor în relație cu bunicii tăi.

 

  • Dacă ești adolescent și ai și tu întrebări fără răspuns, le așteptăm pe formularul anonim. Nu uita să te înscrii și pe grupul închis In a Relationship, ca să nu ratezi răspunsul. 
  • Dacă ești părinte sau ai prin preajmă adolescenți care îți mai cer din când în când părerea, inspiră-te din răspunsurile noastre, ca să le poți fi de ajutor atunci când au nevoie de sprijin. În plus, te poți abona la newsletterul săptămânal pentru părinții de adolescenți luați pe sus de pandemie, unde încercăm să venim în întâmpinarea provocărilor ridicate de izolare. 

In a Relationship este un proiect al Fundației Friends For Friends, parte din Campania Respectului, iniţiativa AVON de luptă împotriva violenţei domestice şi dedicat adolescenților din România. 

Fotografie: sheff/Shutterstock

Silvia Ciubotaru (Guță)

Psihologă

A absolvit Psihologia la Universitatea București și s-a specializat în psihoterapie experiențială. Lucrează în proiecte de educație și cultură pentru tineri, cum sunt In a Relationship sau Ideo Ideis. Crede că oamenii fericiți trăiesc în prezent și că prezentul are loc pentru toți oamenii.

CUVINTE-CHEIE