„În momentul în care îți alegi materiile, ai opțiunea să îți alegi și profesorul?”

Articol scris sub coordonarea Iuliei Iordan, scriitoare și educator muzeal.

Materii „ușoare”

de Ilinca Gamarț, clasa a IX-a, Colegiul Național „Emil Racoviță", Profilul Filologie 

De fiecare dată când se vorbește despre reforme în educație, parcă avem un deja-vu: multe promisiuni, puține schimbări reale. Din anul școlar 2026-2027, se anunță o nouă tentativă de modernizare a sistemului – elevii vor putea alege mai multe materii în funcție de interesele lor. Desigur, noile schimbări sună bine în teorie, dar când sunt aplicate în realitate ne izbim de câteva probleme.

În primul rând, dacă stăm să ne gândim puțin la elevii de liceu și la planurile lor de carieră, mulți nu știu precis în ce domeniu ar vrea să profeseze nici la finalul clasei a XII-a. 

Pe de o parte, introducerea unor opțiuni de alegere a anumitor materii încă de la clasa a IX-a poate ajuta elevii să se familiarizeze din timp cu domeniile care îi interesează și să își dezvolte pasiuni specifice. Pe de altă parte, mulți elevi nu au, la această vârstă, încă o imagine clară asupra tuturor opțiunilor de carieră și profesie, iar această abordare ar putea duce la limitarea oportunităților de explorare a diferitelor domenii. Discuția referitoare la viitor nu este una ușoară pentru majoritatea copiilor de liceu, cum nu este nici pentru mine. Ideea că deciziile pe care le voi lua acum îmi vor afecta următorii douăzeci de ani (iar deciziile din următorii douăzeci de ani îmi vor afecta următorii patruzeci, și așa mai departe) este copleșitoare. Trebuie să ne gândim la ce ne-ar plăcea să facem, la ce ne pasionează, dar și la ce ne va aduce un venit stabil, de multe ori cele două aspecte fiind imposibile împreună. De aceea, ar fi mai bine să le oferim elevilor mai mult timp de gândire, în loc să adăugăm și mai multă presiune pe umerii lor. Un sistem mai echilibrat ar putea fi unul în care elevii au aceleași materii în primii doi ani de liceu, iar apoi, în a XI-a și a XII-a, să aibă mai multă libertate în alegerea cursurilor care îi interesează. Astfel, ar avea timp să exploreze și să înțeleagă mai bine ce li se potrivește.

În al doilea rând, foarte mulți dintre elevi vor alege materiile pe care le consideră „ușoare”, fără să aibă neapărat un interes real față de acestea. Din păcate, la majoritatea liceelor și școlilor din România care nu sunt specializate în domenii precum arta sau muzica, aceste materii sunt predate aproape în bătaie de joc și sunt, din acest motiv, considerate de către mulți elevi „neimportante” sau „ușoare”. Unii profesori care predau aceste materii, care nu și-au specializat pregătirea în domeniul pedagogic, par să trateze activitatea de predare cu superficialitate. Unii dintre ei nu aveau de gând să devină profesori, iar acest lucru se vede clar în metodele lor de predare și în implicarea limitată în procesul de formare a elevilor. Acest lucru este regretabil și nu cred că persoanele care nu doresc să aibă de-a face cu pedagogia ar trebui să fie lăsate să intre în sistemul educațional. Modul în care profesorii își desfășoară activitatea ne influențează direct, iar metodele lor de predare și felul în care ne abordează pot schimba complet percepția noastră asupra materiei respective, de a ne stârni interesul sau, dimpotrivă, de a ne face să o respingem complet. 

Avem dreptul, ca elevi, să ne așteptăm la un cadru didactic implicat, care își asumă cu seriozitate locul de muncă, un cadru didactic care să ne inspire și care să ne ajute să ne construim un viitor solid.

Așadar, schimbările preconizate pentru anul următor, cum ar fi posibilitatea ca elevii să aleagă discipline opționale în funcție de interesele și aptitudinile lor, sunt un pas bun. Însă, pentru a avea un impact real, cred că acest lucru ar trebui să se întâmple din clasele a XI-a și a XII-a, perioade în care elevii ar trebui să fie mai pregătiți să ia decizii fundamentate despre viitorul lor, și să fie susținute de cadre didactice bine pregătite, care să ajute tinerii să navigheze prin opțiunile lor de carieră.

Noua școală

de Smaranda Iordan, clasa a IX-a, Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, Profilul Științe sociale

Cum se face că de fiecare dată când se propun schimbări legate de modul de predare, materiile școlare sau pur și simplu învățământul în general, singurele persoane ale căror opinii contează și se iau în considerare sunt ale unor oameni care au terminat cu școala și cu a fi elev? Nu mă aștept ca doar părerile și perspectivele copiilor să fie luate în considerare, în fond nici ei nu vor rămâne elevi pentru totdeauna, iar generațiile noi de copii, care se vor tot perinda prin licee și școli, cel mai probabil vor vedea altcumva aceste noi schimbări. Totuși, în momentul în care ai de gând să faci o schimbare, în special una atât de mare, care va avea un impact major, opinia celor către care este îndreptată schimbarea ar trebui luată în considerare în primul și în primul rând.

Atunci când am aflat faptul că aceste noi implementări se află în consultare publică, nu am putut fi mai fericită, dar fericirea asta s-a dus repede când m-am întrebat: dintre toate sugestiile primite, care se iau în final în considerare? Dintre cei 19 profesori pe care îi am la liceu, unul singur ne-a spus că i s-a cerut să completeze un formular despre noile planuri-cadru, dar simte că noi, elevii, ar trebui să fim cei întrebați, așa că o parte din oră am stat și i-am explicat ce păreri avem noi. Dar, repet, un profesor din 19. Ideea e că noi avem multe lucruri de spus legat de învățământ, dar cine ar sta să asculte niște elevi care se plâng de școală? Și, până la urmă, nu pe noi, elevii de liceu, ar trebui să ne asculte legat de aspectul ăsta, ci pe cei mai mici, care sunt acum în a VII-a sau a VI-a și care vor fi primele generații ce vor testa „noua școală”.

Acum, legat de schimbările în sine, majoritatea mi se par idei bune, deși, la cum a funcționat învățământul până acum, cam orice schimbare e binevenită, și totuși mi se pare că au luat niște decizii cam pripite, în special la toată faza cu materiile opționale. În timp ce aceasta pare să fie o idee bună, din punctul meu de vedere, opțiunea de a-ți alege tu propriile materii ar trebui implementată de-abia din clasa a XI-a ideal sau a X-a cel mai devreme. În momentul în care faci lista cu opțiunile la finalul clasei a VIII-a, pe lângă licee trebuie să îți alegi și un profil care, contrar a ceea ce am tot auzit, contează enorm, cel puțin pentru mine. Ideea e că alegerea profilului este una grea. 

De cele mai multe ori, nu ai de unde să știi ce vrei să faci mai departe în viață de la 14-15 ani, darămite pe ce materii vrei să te concentrezi cel mai mult. 

Știu că în clasa a IX-a și a X-a, conform noilor planuri-cadru, nu ai atât de multă flexibilitate în ceea ce privește materiile opționale, dar e de la sine înțeles că majoritatea va opta pentru cele mai ușoare discipline, nu neapărat pentru cele care li s-ar părea cele mai interesante.

Și ar mai fi un lucru despre care nu am auzit să discute cineva, dar care mi se pare extrem de relevant: în momentul în care îți alegi materiile, ai opțiunea să îți alegi și profesorul? Și în funcție de ce criteriu vor intra copiii la opționale, respectiv la profesorii doriți?

De asemenea, un alt aspect despre care aș vrea să vorbesc este limba latină. Pot să înțeleg de ce ea nu va rămâne o materie obligatorie, ce nu pot să înțeleg este de ce nu va rămâne opțională pentru toate profilurile, în special cel Uman, nu doar pentru cel Teologic unde, da, cu siguranță este nevoie de limba latină. Dar este la fel de multă nevoie de ea și la profilul filologic sau la cel de științe sociale.

Cum am scris mai sus, nu cred că latina ar trebui să fie o materie obligatorie, ci una opțională pe care copiii să o învețe de plăcere. Limba latină se studiază inclusiv în clasa a VIII-a, dar atunci majoritatea materiilor sunt „date uitării” în favoarea românei și matematicii. Nu prea văd așadar rostul introducerii unei noi materii, care oricum doar va umple programul elevilor care se pregătesc pentru Evaluarea Națională. Pe lângă faptul că latina este destul de importantă, într-o oarecare măsură, atât pentru profilurile umane, cât și pentru cel de științe ale naturii, toți profesorii de latină își vor pierde jobul și, da, ok, de pe canapeaua confortabilă de acasă aceștia par a fi doar niște numere relativ mici pe un ecran mare, dar în realitate sunt niște oameni care au rămas fără job. Auzim de multe ori și din multe locuri că latina e o limbă moartă, materie de care nimeni nu mai are nevoie, o materie de umplutură, dar este o parte esențială din etimologia cuvintelor. Dacă nu datorită latinei putem înțelege istoria limbii noastre, atunci datorită cui? Chiar dacă înțeleg de ce nu ar fi inclusă în setul de materii obligatorii, sincer nu văd absolut niciun motiv pentru care ea ar trebui scoasă dintre materiile opționale.

Ca să închei, cum am zis și la început, din punctul meu de vedere, noile planuri-cadru au și părți bune, și părți proaste, ca oricare altă nouă implementare. Și totuși, cât de în regulă este până la urmă să lăsăm noile generații de copii să fie cobaii învățământului? Să fie „testări” pentru noi metode, noi „soluții” despre care nu se știe sigur dacă vor îmbunătăți sau nu modul prin care funcționează învățământul. 

De ce pledez pentru latină? 

de Matei Bumbeș, clasa a X-a, Colegiu Național Bilingv „George Coșbuc”, Profil Științe Sociale 

Cicero zicea „Historia vitae magistra” - Istoria, profesorul vieții. 

Latina nu este o limbă moartă ori o lecție despre trecut. Latina este limba nemuritoare care a străbătut timpul, păstrându-se vie în fiecare dintre noi, prin vocabular, dicție, cultură. Ar trebui să fim mândri, ca români, ca am reușit să extragem atât de multe din esența limbii latine, căci, dacă vine vorba, româna și latina sunt mult mai asemănătoare decât s-ar crede. Franceza a fost molipsită de un accent distinctiv, iar italiana îndulcește toate cuvintele cu multe vocale și asonanțe. Doar româna și-a păstrat fermitatea, virilitatea latinească. Româna are un strat principal provenit din latină, iar cultura noastră a primit o moștenire profundă de la romani.

Nu încerc să scriu un manifest de venerare a limbii latine, ci încerc să atrag atenția asupra unui aspect care, în ultimele săptămâni, mi-a răsunat în urechi la nesfârșit, acasă, în clasă, la televizor - noile planuri-cadru ale Ministerului Educației care includ eliminarea latinei din programa școlară. Poate că sună puțin biased, pentru ca, personal, sunt pasionat de latină, dar ce ar însemna, de fapt, această excludere? Ar însemna ruperea de niște legături ale trecutului, care ne apropie de originile noastre și de-o parte semnificativă a lingvisticii. Suntem oare pregătiți să renunțăm la această moștenire? Își asumă Ministerul Educației consecințele de a rupe copiii limbii latine de istoria lor? Dacă propunem latina ca o materie opțională, nu va fi aleasă de elevi, pentru că nu îi înțeleg neapărat importanța - trebuie păstrată în programă și învățată pentru toate valorile care îi stau la bază.

Când vine vorba de opționalele din planul cadru, trebuie să recunosc ca eu am deja opționale foarte interesante (anul viitor, voi învăța despre Relații Internaționale și îmi voi dezvolta logica prin Decizii și Dileme Morale). Sunt de acord ca sunt un prim pas pentru a le oferi elevilor pregătirea pentru viață, dar nu ar trebui să fie complementare cu eliminarea materiilor relevante din curriculum.

Eliminarea latinei nu este singura care m-a surprins, văzând planurile cadru - erau modificări care sugerau reducerea orelor de materii umaniste, istorie și geografie. Cu ce folos dacă construim o armată de corporatiști, care totuși nu cunosc partea umanistă a lumii în care trăiesc? 

Într-o perioadă de criză politică, istoria ar trebui să ne fie prioritatea noastră primară: educarea viitoarelor generații, ca să poată vedea cu un simț critic lumea din jurul lor. Și mă întorc la citatul cu care am început - Historia vitae magistra. Oricât de clișeu sună, istoria trebuie cunoscută, pentru a nu fi repetată, îndeosebi în situații precum cea actuală. 

Nu e nevoie de română la mate-info?

Andrei Ungureanu, clasa a IX-a, Colegiul Național „Matei Basarab”, Profil Mate-Info

În ultima lună, spațiul public a fost plin de discuții legate de proiectul de planuri-cadru pentru liceu. La momentul scrierii acestui articol, se află în continuare în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Educației.

În primul rând, planurile-cadru reprezintă un document oficial care definește disciplinele de studiu, numărul de ore alocat fiecărei materii și modul în care acestea se distribuie pe parcursul anilor școlari. Trunchiul comun se referă la materiile și numărul minim obligatoriu de ore pentru fiecare materie pe care le vor învăța toți elevii, indiferent de specializare sau profil.

Noile modificări îi afectează în mod special pe elevii de la profilul real, specializarea mate-info, reducând numărul orelor de Limba și literatura română cu o oră pentru fiecare an (de la 4 ore la 3 pentru clasele IX-X, respectiv de la 3 la 2 ore pentru clasele XI-XII). De asemenea, se reduce numărul orelor de biologie (de la 2 ore la 1 pentru clasele IX-X, respectiv eliminarea totală a acestei materii din curriculumul obligatoriu în clasa a XII-a), chiar dacă biologia poate fi aleasă ca subiect de Bac. Încă din primele pagini ale documentului sunt eliminate ore pentru materii de bacalaureat, în ciuda discuțiilor care subliniază importanța unei eventuale creșteri a numărului de ore pentru aceste materii. Această decizie este contestată, având în vedere faptul că subiectul de bacalaureat la Limba și literatura română pentru profilul real este aproape identic cu cel pentru profilul uman, unde elevii au câte 7 ore de română în clasele XI-XII.

Însă, obiectul controverselor din ultima vreme a fost eliminarea Istoriei și Geografiei din trunchiul comun, în special în contextul tumultului politic din ultimele luni, cauzat de anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, apariția discursului politic naționalist bazat pe manipularea istoriei și, mai ales, ascensiunea simpatiilor de extremă-dreapta în rândul tinerilor din România. Cele două materii ar urma să fie eliminate complet din curriculumul obligatoriu al claselor XI și XII.

După reacția publică negativă, secretarul de stat al Ministerului Educației, Bogdan Cristescu, a afirmat că „sub nicio formă disciplinele nu au fost eliminate sau scoase. A fost scos caracterul obligatoriu, unic pentru toți elevii în materie de conținuturi. Trunchiul comun este valabil pentru toți.” Și, desigur, în spiritul alegerilor și al demagogiei tipic politice, ministrul Educației, Daniel David, nu a uitat să clarifice faptul că el este un patriot adevărat, pentru care „românismul” este o valoare de bază. În schimb, nu a abordat problemele semnalate de vocile din spațiul public. „Să mă suspectezi că aș dezavantaja istoria națională în noile proiecte de planuri-cadru pentru liceu, când pentru mine patriotismul și românismul sunt unele dintre valorile centrale, arată multe despre această suspiciune… și nimic bun!”, a spus ministrul, citat de Edupedu.

Practic, Ministerul Educației a decis că materiile precum biologia, geografia și istoria nu trebuie să fie obligatorii pentru elevii de la mate-info, ci să rămână la latitudinea acestora. Acest tip de abordare nu este deloc nouă; în multe licee, elevii își pot alege la începutul anului la ce materie vor o oră în plus. În cazul meu, elev la mate-info intensiv engleză, avem 5 ore de matematică în loc de 4, ora în plus a fost o decizie pe care am luat-o cu toții. Totuși, la fel de bine am fi putut decide să facem două ore de religie sau de desen.

În mare parte, ideea are la bază un concept foarte bun. Realitatea este că, în clasele a XI-a și, în special, a XII-a, elevii de la mate-info nu mai acordă atenție materiilor care „nu se dau la Bac” și la care au doar o oră pe săptămână, deseori chiulind. Profesorii se plâng, la rândul lor, că nu au nici prezență la orele de curs și nici timp suficient pentru a parcurge toată materia. În plus, elevii au foarte multe ore pe săptămână, cel puțin în clasa a XI-a, iar discuția scoaterii unor materii din curriculumul obligatoriu este mai mult decât necesară, însă ar trebui început de la materii precum religia, desenul, muzica, dirigenția sau sportul, nicidecum de la geografie sau istorie.

Prin urmare, cred că Ministerul nu dorește cu adevărat eliminarea permanentă a materiilor importante din orarele elevilor de la profilul real, ci urmărește o abordare similară cu cea americană, în care elevul își alege la începutul anului materiile pe care vrea să le învețe, pentru a se concentra mai mult pe ceea ce își dorește să facă după liceu.

Unul dintre principalele motive pentru care adolescenții aleg profilul mate-info este garanția opțiunilor. Adevărul este că, din nefericire, în foarte multe cazuri, este mult mai ușor să te duci pe o specializare de uman la facultate, venind de la profil real la liceu, decât viceversa, deoarece materiile de real sunt predate doar în primii ani de liceu la filologie și științe sociale, chiar și atunci cu foarte puține ore. Și calitatea predării lasă uneori de dorit. Așa că, în foarte multe cazuri, toată informația densă necesară materiilor reale, care în mod normal ar fi fost învățată la liceu, trebuie acumulată într-un timp foarte scurt, închizând din start opțiunile de viitor ale elevilor. Pe de altă parte, un elev de la mate-info poate alege ușor o facultate care să nu fie de mate sau info, poate merge, în egală măsură, la Medicină, Politehnică sau ASE, la fel cum poate opta pentru Drept, Film sau alte facultăți din domeniul umanist. Aceste noi măsuri ar trebui să ajute, de exemplu, un elev care vrea să dea la Inginerie să facă mai multă matematică și fizică sau unul care vrea să dea la Drept să facă mai multă istorie. 

Problema reală a acestui plan-cadru nu este faptul că „ne prostește tinerii” (chiar dacă poate fi o îngrijorare întemeiată, având în vedere evenimentele recente; cu toate acestea, în general, liceele care oferă profilul mate-info au medii relativ mari). Problema principală este că reprezintă o reformă „de dragul reformei”. La fel ca modulele, sălile de detenție, contestațiile la teste și alte astfel de măsuri aberante, acest plan-cadru este o modalitate prin care ministerul și inspectoratele școlare își reduc din ce în ce mai mult responsabilitățile, transferând această povară asupra profesorilor, care sunt deja prost plătiți și insuficienți ca număr.