Început de școală în SUA

Cătălin Alexandru Vilae, Cedar Falls, Iowa

Clasa a XII-a, Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza”, Alexandria

Pregătirile pentru noul an școlar nu diferă foarte mult față de cele din România. Adică și ei își cumpără câteva rechizite și cam asta-i toată pregătirea. Nu i-am văzut stresându-se cu asta. În schimb mi-a plăcut primirea elevilor noi în liceu. Elevii mai mari au fost foarte primitori, ne-au urat bun venit și ne-au făcut turul liceului, fără de care n-aș fi putut să-mi găsesc sălile de clasă cu ușurință. Aici pauza este de patru minute, minute în care trebuie să ajungi la cursul următor, nu ai timp de altceva.

Cred că ei văd începutul școlii ca pe un motiv de bucurie/sărbătoare, adică nu am auzit niciun „aghh, iar trebuie să merg la școală...”.

În privința cheltuielilor, nu am avut nevoie de prea mulți bani, pentru că aici majoritatea rechizitelor sunt suportate de școală. Plus că aproape toate cursurile sunt în format electronic (fiecare elev din liceu are un chromebook, unde își poate vedea notele, absentele, poate naviga pe internet pentru diverse task-uri etc.)

Activitățile extrașcolare nu sunt tocmai „extra'”, adică ele tot de școală depind. Aici am intrat în clubul de teatru și voi juca într-o piesă la finalul lunii octombrie. Sunt și în echipa de Cross Country a liceului. Diferența între sistemul nostru și al lor e că aici profesorii știu exact când avem competiții și ne încurajează să facem asta. În țară, eu făceam tir sportiv de performanță și mereu aveam discuții cu profesorii că lipseam câteva zile de la școală, chiar mă vedeau drept un chiulangiu doar pentru că făceam și altceva în afara școlii.

La cursuri observ o lejeritate maximă când vine vorba de interacțiunea între elev și profesor. Aici profesorii nu au mai mult de 45 de ani, aproape toți sunt tineri și normal că relația elev-profesor este alta. Această lejeritate se vede și în vestimentație, am văzut colegi venind în papuci și pantaloni scurți la școală, în pijamale, în tot felul de haine în care se simt confortabil și iată că profesorii de aici nu au nimic împotrivă. Cred că le pasă mult mai mult de partea academică decât de vestimentația sau poziția elevului în bancă (am observat la unii colegi că stau în cele mai ciudate moduri posibile și nimeni nu are ceva împotrivă). Atâta timp cât sunt atenți la oră nu-i nimic greșit.

Ca mod de învățare, aici se axează mult pe învățarea prin descoperire, nu am văzut niciun profesor să dicteze o lecție. Profesorul doar prezintă pe scurt despre ce avem de învățat în ziua respectivă, ne arată câteva prezentări în PowerPoint, după care suntem lăsați să descoperim singuri sau în echipă.

Aici îți poți alege șapte materii pe care le studiezi în fiecare zi la aceeași oră întreg semestrul. În al doilea semestru le poți schimba dacă vrei. Am observat că materia nu e așa de încărcată când studiezi aceeași materie în fiecare zi. Profesorul are destul timp să explice fiecărui student în parte și așa școala nu este privită ca o sperietoare. Exact cum spuneam și mai devreme, ei se axează pe lucrurile practice, nu pe definiții sau alte informații pe care nu ajungi să le folosești vreodată în viață. Spre exemplu, la cursul de environmental science, am ieșit în curte și ne-am făcut propria noastră mini-grădină plantând diverse semințe, sau am mers în cimitirul din apropiere să luăm câteva informații pentru a stabili vârsta medie la care oamenii de acolo au murit și, la final, să facem un grafic (ceea ce mi se pare foarte interesant, nu m-aș fi gândit la asta niciodată).

Mi se pare interesant și că pe măsură ce parcurgem un anumit subiect, profesorii folosesc ca suport de lecție videoclipuri de pe YouTube. Spre exemplu, în România am vorbit despre atâtea bătălii la ora de istorie, dar nimeni nu ne-a arătat ceva concret despre acele bătălii. Sunt de părere că un elev va reține mult mai rapid niște informații atunci când și are ceva concret în față. Învățăm despre Hitler azi, foarte bine, dar oare cum arată Hitler? Ce a făcut el? Cum arătau lagărele? Informația se asimilează mult mai bine așa.  

Eva Gușatu, Linn, Kansas

Clasa a X-a, Colegiul Național „Moise Nicoară”, Arad

Din prima zi de școală am remarcat diferențele dintre România și SUA. Profesorii rămân cu plăcere după școală să te ajute dacă ai nelămuriri. Dacă nu ai înțeles o problemă, nu se supără dacă sunt nevoiți să ți-o explice de câte ori ai nevoie ca să înțelegi.

Am primit adresele de e-mail ale tuturor profesorilor pentru a-i putea contacta în caz de nelămuriri. Mi-au spus că dacă am nevoie de cineva cu care să vorbesc sunt mereu acolo pentru mine și că, dacă nu vreau să vorbesc, o îmbrățișare poate face minuni. Îmi pun mereu întrebări legate de România și sunt chiar foarte curioși să afle cum e viața în alte părți ale lumii. Mi-au spus că, dacă doresc, le pot arăta poze de pe unde am călătorit.

Am trimis un e-mail tuturor profesorilor (în care i-am întrebat dacă ar fi de acord să primească un newsletter săptămânal de la mine cu povești din România – n.r.). Toți mi-au răspuns: „Da, chiar doresc să particip”.

O altă diferență majoră e cum văd oamenii voluntariatul. În România am întâlnit mult mai mulți tineri făcând voluntariat decât persoane mai în vârstă. Aici, însă, e făcut de toată lumea, des și din plăcere. Eu acum fac voluntariat la KSDS, un ONG unde se cresc și dresează câini care vor reveni persoanelor cu dizabilități.

Școala e mai ușoară decât în România. Mi-am ales opt materii pe care le fac zilnic: chimie, fizică, istoria universală, horticultură, limbă spaniolă, istoria Americii, limba engleză și trigonometrie. Sunt și managerul echipei de volei. Asta înseamnă că eu mă ocup de uniforme înainte de meciuri, trusele medicale să aibă tot ce trebuie în ele și țin statistici în timpul meciurilor. Până săptămâna asta nu am avut prea mulți prieteni la școală, însă în ultimele zile am început să mă înțeleg bine cu foarte mulți dintre copiii din liceu.

Adriana Nițescu, Colorado Springs, Colorado

Clasa a XI-a, Colegiul Naţional de Informatică „Carmen Sylva”, Petroşani

Notele aici nu sunt spuse în fața clasei, orice neînțelegere legată de notare sau de ce îmbunătățiri poate face elevul se discută în privat cu profesorul. Dacă e vorba de o temă sau orice fișă de lucru și profesorul vrea să dea exemplu în fața clasei ceva din ea îți cere mai întâi permisiunea. E decizia ta dacă vrei ca ceilalți să îți vadă munca sau să îți cunoască nivelul. De multe ori nici nu primești efectiv lucrarea, e datoria ta să îți verifici notele pe aplicația utilizată de liceu, iar dacă ți se pare ceva în neregulă, vorbești cu profesorul, care în cele mai multe cazuri e bucuros să îți explice și să te ajute să înțelegi ce ai greșit și cum poți îndrepta.

Fiecare elev are cont pe site-ul școlii și fiecare profesor trebuie să posteze agenda de zi, care cuprinde toate activitățile din ziua respectivă, tocmai pentru a evita situațiile de genul „Am lipsit și nu am știut ce să fac sau cum să fac”.

Pe lângă materiile obligatorii ca matematica, istoria și engleza, am putut să îmi aleg câteva cursuri de tipul „Introducere în...”, iar eu am ales Studiile comunicării și Inginerie de design. Prin astfel de cursuri, elevii pot să vadă în ce constă un domeniu și, dacă le stârnește interesul, pot să continue să-l studieze aprofundat în următorii ani. La comunicare avem speech-uri în fața clasei pe diferite teme, învățăm despre diferite tipuri de comunicare, ce transmitem non-verbal. Avem o zi denumită „Dress4success” în care trebuie să ne îmbrăcam oficial și să ne comportăm ca atare.

La engleză studiem aceeași operă de aproape patru săptămâni. Citim împreună în clasă, analizăm pe structuri mai mici ale operei și facem conexiuni între evenimente din viața de zi cu zi și opera. Chiar ajungi să înțelegi acțiunea, personajele și deciziile lor, să tragi concluzii pe care le poți aplica în general.

Liceul meu începe orele la 7:30. De obicei fiecare clasă are aproximativ 90 de minute, am 4 clase pe zi de luni până joi, iar vineri le am pe toate 8 și sunt mai scurte. Avem și un fel de „dirigenție”, dar e foarte diferit, anul ăsta programa pentru toți elevii din liceu este legată de orientarea profesională, fie că ești clasa a IX-a sau a XII-a.

Fiecare temă se notează și contribuie la nota finală. Ești responsabil să le returnezi, nu o să vină nimeni să îți spună că termenul e azi sau că nu ai pus unde trebuia tema de ieri; dacă nu e unde trebuie la momentul la care trebuie, fie e ”„F”, fie e „late work”.

Cătălin, Eva și Adriana au studiat în Statele Unite ale Americii după ce au aplicat la FLEX, un program de schimb cultural pentru liceeni organizat în fiecare an de American Councils Romania. Înscrierile pentru anul școlar 2020-2021 sunt deschise și poți aplica aici până pe 17 octombrie. Citește aici și impresiile celor trei după un an întreg petrecut în SUA.