Scrie pentru DoR și decatorevista.ro de trei ani. O fascinează viața de adolescent și frizurile scurte perfecte.
Dana Busuioc este educatoare de 25 de ani și la ea în clasă se adună zilnic copiii până în 6 ani din două sate din Botoșani. Pentru că a făcut o regulă din a-i scoate pe prichindei în fiecare zi la activități în natură, a găsit tot felul de trucuri ca să-i învețe să respecte regulile și pe ceilalți colegi. Furia celor mici se scoate bătând cuie din plastic, iar cine are o supărare merge la jucăria preferată căreia îi împărtășește ce-l supără. Dana a povestit pentru Școala 9 despre provocările zilelor ei mereu pline.
Copiii dintr-o tabără de refugiați din Irak și-au dezvoltat competențe digitale, folosind doar telefonul, înainte ca toată planeta să treacă la învățarea online din cauza pandemiei. Anglia încearcă să găsească alte metode de testare a liceenilor pentru a înlocui examenele oficiale care au fost anulate de criza COVID. Australia nu are suficiente educatoare, iar psihologii din SUA avertizează că și adolescenții pot avea depresie sezonieră.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
