Scrie pentru DoR și decatorevista.ro de trei ani. O fascinează viața de adolescent și frizurile scurte perfecte.
În fiecare an, în perioada simulării examenelor naționale, se vorbește mult pe tema acestui subiect. Ba că este o inutilitate, ba că profesorii sunt obligați să corecteze lucrările fără a fi remunerați, ba că elevii sunt supuși unei presiuni psihologice greu de suportat, ba că subiectele sunt dificile, ba că sunt prea ușoare. Din nou, a câta oară, indexul societal este îndreptat spre sistemul educațional.
Copiii încep să înțeleagă minciuna încă de la o vârstă fragedă. Mai mult, potrivit studiilor, chiar dacă este greșit să minți, acest lucru poate indica, de asemenea, o dezvoltare sănătoasă a creierului la copii și reprezintă o etapă cognitivă. Există și minciuni nevinovate care se numesc minciuni „albe”. O cercetare citată de The Conversation a urmărit comportamentul copiilor și relația lor cu minciuna de la 18 luni până au împlinit 2 ani și jumătate.
„— De ce te-ai făcut profesoară?
— Ca să-i salvez pe elevi de părinții lor.”
Cu toții cred că ați avut momente în care v-a reținut atenția un serial și ați făcut binging (nu, nu căutați termenul în DEX, nici în DOOM, nu o să-l găsiți; expresia a face binging a fost consacrată de o reclamă a unui operator de telefonie și își are rădăcinile în binge-watching, concept apărut la finalul secolului al XX-lea). Adică ați avut chef să vă uitați pentru o perioadă lungă de timp la filme sau să urmăriți în maraton toate sezoanele serialului proaspăt descoperit.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
