Cât de pregătiți sunt profesorii să predea online acum în comparație cu prima perioadă?
Cred că ar trebui să pornim de la două elemente constitutive: factorul de impact, care a existat atunci, și factorul de pregătire. Adică, pe de o parte, avem impactul unei situații noi pe care orice s-ar întâmpla n-ai cum s-o pregătești. Și asta s-a întâmplat în primăvară. Pe de altă parte, factorul de pregătire spune despre modul în care ești pregătit pentru eventualitatea unei situații noi fără să știi cum o să arate ea. De altfel, chestiunea asta funcționează de mult timp în parenting, când spune că trebuie să-l pregătești pe copil pentru situații ipotetice – de violență, de bullying școlar, ce ai face dacă - dar nu poți să știi exact și care va fi acțiunea. Dar dacă omul se gândește la scenarii posibile este mai pregătit pentru un moment dificil atunci când se va întâmpla, chiar dacă atunci va trebui să găsească un scenariu complet diferit față de ceea ce a învățat până atunci.
Logica este că în momentul în care s-a întâmplat pandemia și toată țara a trecut în online a fost un moment de recul. O perioadă, cam două săptămâni de zile, lucrurile au mers în relanti și oamenii așteptau pe undeva să vină ceva ce n-a mai venit. Ulterior, a existat o capacitate de adaptabilitate destul de mare a profesorilor, care au reușit să se adapteze la un mediu în schimbare.
Dacă ne întoarcem la pregătirea profesorilor, elementul de la care trebuie să pornim în primul rând, și deja facem acest lucru, nu este neapărat de a le dezvolta doar niște strategii și niște elemente de metode, tehnici, rețete școlare, ci ai pregăti în primul rând ca personaje ale schimbării, ca elemente care se află în mijlocul unui proces de schimbare, cum ar trebui să se raporteze ei la ei înainte să se raporteze la elevi.
E o schimbare de paradigmă fantastică pe care noi deja o facem, dar este doar la nivel de început. Vreau să vă dau un exemplu – eu personal am introdus în urmă cu trei ani de zile - acum e prima promoție care finalizează la pedagogia învățământului primar și preșcolar - un curs în anul întâi despre managementul emoțiilor în școală. În sensul că trebuie să înveți să-ți gestionezi propriile emoții pentru că dincolo de predarea online e vorba de cum te raportezi la schimbare.
Dacă adopți schimbarea și dacă înțelegi să te reglezi rapid, vei face față. Mâine n-o să mai fie schimbarea la online, o să fie orice altceva tu trebuie să ai capacitatea de adaptabilitate. Aici e problema. Învățământul e destul de conservator. Și atunci logica este că această flexibilitate are limite.
Sunt profesori care refuză să predea online invocând diverse motive printre care și GDPR-ul. Care e motivația, așa au învățat ei în școală?
Este conservatorismul sistemului de învățământ care își arată colții și prin astfel de profesori. Așa cum flexibilitatea și-a arătat-o prin profesorii care au reușit să facă față. Pe de o parte, avem niște elemente foarte bune în sistem, care s-au adaptat, dar avem și celelalte elemente care nu doresc să se adapteze unei schimbări. Partea cu GDPR-ul era valabilă și înainte când te putea înregistra un copil cu telefonul din bancă. Eu cred că nu asta e un principal element.
Evident că trebuie găsite soluții astfel încât lecțiile să nu fie înregistrate, să nu fie difuzate în afară. Trebuie să existe această protecție a profesorului. Acest lucru trebuie făcut de autorități, dar profesorii trebuie să predea în orice condiții, că sunt offline, că sunt online.
Studenții la Științele Educației au început să se pregătească pentru predarea online
Cum se pregătește un profesor în facultate?
Să vă dau un exemplu foarte interesant. Suntem într-o situație destul de dificilă de a face practica pedagogică în condițiile în care noi nu avem voie să intrăm cu studenții în școală. Și atunci, pentru această perioadă, sperăm noi scurtă, atâta timp cât noi avem niște profesori care trebuie să predea online și studenții trebuie să asiste la ore online și chiar să ajungă să predea una dintre orele respective online.
Am avut colegi care au avut o reacție de respingere – spunând: „Domnule, da’ ce e aia predare online?”. Printre lecțiile pe care ei le vor preda evident că trebuie să fie și unele față în față, dar haideți să-i pregătim și pentru predarea online, obligându-i să facă acest lucru, pentru că oricum suntem obligați de situația epidemiologică.
Atunci, în acel modul pedagogic vor face și pregătire pentru predarea online.
Obligatoriu. Deja se întâmplă din semestrul trecut. Practica pedagogică se întâmplă online și a trebuit ca studenții să învețe să fie profesori online. Aveau competențe oricum că avem o disciplină - instruirea asistată de calculator - care e mai mult decât TIC-ul. Dar această disciplină se făcea separat. Adică se făceau discipline pedagogice, didactice și învățau și cum să predea pentru momentul în care se va dori să se facă acest lucru.
Acum au fost obligați. Și atunci, în semestrul al doilea, practica s-a desfășurat în online pentru că școlile erau închise. Și am reușit să facem niște lucruri fantastice și în această zonă. Sigur că resimțim nevoia să intre în clasă, și sigur că această lipsă nu are cum să fie suplinită de online, dar poate fi completată. Teoretic, cum să acceseze, cum să lucreze cu online-ul au învățat.
În online se pierde contagiunea de învățare
Din punct de vedere pedagogic ce înseamnă școala online? Cum ar trebui să arate o oră online? E numai o simplă logare pe zoom?
Sistemul a crezut că este suficient să translateze în online ceea ce avea în offline, adică predai în fața unui laptop, dar faci același lucru pe care îl făceai la cursuri. Nu e valabil, pentru că diferența între online și offline este legată de interacțiunea umană. Deci aici pierdem, pierdem empatie, pierdem comunicare, pierdem „respirația împreună”, contagiunea clasei care ducea spre o contagiune de învățare dispare în online. Și atunci toate aceste lucruri trebuie suplinite. De aceea, foarte mulți profesori au reclamat o lipsă, pentru că nu s-a făcut decât o translatare. Sigur, nu se putea face mai mult în acea perioadă, dar acum trebuie să regândim foarte multe lucruri.
În primul rând, ora nu trebuie să fie așa de lungă, ar trebui să se scurteze și să existe foarte multe activități conexe suplimentare orei. Adică în loc să vorbesc eu de nebun, ca profesor, o oră întreagă în fața clasei, fac mai puțin ca profesor și dirijez mai mult învățarea lor, pentru că acum am niște copii autonomi în fața unui calculator.
Ce competențe de proiectare curriculară au profesorii pentru orele online?
În facultate ei învață cum să-și proiecteze lecțiile, doar că trebuie gândit din punct de vedere pedagogic. Și aici nu le-aș cere neapărat profesorilor să facă asta. Profesorii pot să facă acest lucru în clasă. Dar gândiți-vă cum va suna ca fiecare profesor să facă o proiectare după cum crede el. Nu cred că e bine. Va trebui ca foarte repede să apară niște modele de la care profesorul să se inspire și să construiască și care să poată să construiască. Să poate alege între variante, exact cum alegi între manualele alternative. Trebuie remodificat modul în care predăm, pentru că noi trebuie să recuperăm toate aceste elemente care se pierd. Și nu le putem recupera decât dacă regândim sistemul.
Planurile de învățământ ar trebui adaptate „ca la o mașină 4X4”
În prezent cum se întâmplă?
În prezent, nu funcționează lucrurile, pentru că această regândire trebuie făcută de sus în jos. Vrem-nu vrem, noi așa suntem obișnuiți la nivel național: să vină cineva și să ne ofere un cadru. Iar ulterior profesorii se vor mișca, dar ca să nu existe mișcarea aia browniană trebuie să existe totuși un drum, un spațiu de evoluție. Știți că profesorii sunt foarte doritori să primească acest lucru.
Avem foarte mulți profesori excepționali în țara asta, dar cineva trebuie să-i susțină. Au existat niște eforturi din partea ministerului, dar pur și simplu sincopate, adică nu a existat un flux al susținerii. Profesorul are nevoie de continuitate ca fiecare om pe lumea asta. Asta din păcate nu prea funcționează în momentul ăsta. Eu cred că ministerul trebuie să regândească modul în care oferă cadre și structuri clare profesorilor. Nu așa „luați de pe internet”. Profesorul nu are competența necesară să-și aleagă singur toate instrumentele. Trebuie să-i oferi deja o bază și să-l lași să îmbunătățească acea bază. Dar cred că va veni timpul să regândim și planurile de învățământ și programele și tot.
Adică să le adaptăm și la online...
Știți cum e? Ca la o mașină 4X4 care să se adapteze. Asta trebuie să învățăm. Alte țări au avut viteze mai bune ca noi, dar nimeni nu a fost pregătit.
Și în alte țări sunt nemulțumiri cu privire la online și se plâng oamenii că sunt probleme.
Se plâng pentru că așteptările au fost diferite. Noi am avut așteptări mai joase, pentru că noi suntem ca unii cărora le-ai dat o garsonieră și se bucură de ea, spun că ar fi vrut apartament, dar asta e. Acolo deja aveau palat și au rămas cu apartament de 4 camere. Este clar că erau mai bine pregătiți pentru că tehnologia făcea parte din viața lor de mai multă vreme.
Dar cu toate acestea tot nu au fost pregătiți de impactul schimbării totale pentru că nimeni nu s-a gândit până acum să schimbe total. Iar eu fac din nou o predicție: este vorba în primul rând de tehnologie și de designerii din spatele tehnologiei. Până acum tehnologia era un adaos pentru școală, era o exemplificare. Acum va trebui să fie adaptată, iar în 10 ani predarea online o să însemne altceva, adică realitatea virtuală va fi realitate virtuală pe bune. Numai așa putem suplini parțial ce pierdem în offline.
Foto credit: Vlad Chirea
Școala online la sat
În prima parte a pandemiei ați făcut un studiu care arăta că sunt multe discrepanțe între rural și urban. Este vorba de lipsa mijloacelor tehnice sau de pregătirea profesorilor?
Poate să fie și una și alta. Dar în primul rând este vorba de mentalitate și de adaptabilitate la acest lucru. Un om care utilizează tehnologia este mai adaptabil să utilizeze o nouă tehnologie, e mai pregătit psihologic.
La orașe e mai pregătit de schimbare. Dincolo, știți cum este – veșnicia s-a născut la sat. Aici trebuie să reconstruim modul în care oamenii respectivi sunt pregătiți pentru schimbare. Eu pot să le dau tabletele respective, dar dacă ei nu sunt obișnuiți și nu-și doresc să folosească tehnologia... Aici e problema.
Cam câți profesori folosesc în prezent programe de e-learning?
N-am un procent. Ar trebui să știe ministerul. Dar sunt destul de mulți profesori care cunosc. Multă lume a făcut cursuri, dar e diferență între a cunoaște un lucru și a fi doritor să-l folosești. Sunt foarte mulți profesori superformanți care nu fac lucrurile bine în clasă.
Și apare o diferență între cel care învață și cum aplică lucrurile. Adică profesorul e entuziasmat, îi place ceea ce aude, dar nu găsește instrumentele să pună aceste lucruri în practică și asta am văzut-o în toate părțile formării.
Și atunci ce e de făcut cu acești profesori?
Creăm o altă mentalitate, creăm cursuri privind schimbarea, managementul emoțiilor, privind dezvoltarea și comunicarea. Și atunci profesorul începe să se înțeleagă pe sine.
1,6 pe un loc la masteratul didactic
Anul acesta, 8 universități au masterat didactic. Ce conține acest masterat din punct de vedere al online-ului?
Există discipline noi care țin de partea de tehnologie. Este regândită și partea de pedagogie. Apar cursuri de managementul emoțiilor în școală care nu apăreau până acum la pregătirea profesorilor, apăreau până acum doar la pregătirea învățătorilor și doar la București, acum apar în toată țara. Dar problema nu ține de ce cursuri faci.
Nu contează numai cum îl pregătești pe profesor, contează foarte mult și ce-i faci după ce a terminat facultatea și îl integrezi într-o școală, pentru că acolo se rupe filmul. În momentul în care profesorul se simte susținut, are o școală frumoasă, e apreciat și respectat, atunci va face și el treabă.
Care a fost concurența?
Deși admiterea a fost în toamnă, după ce s-au terminat toate masterele de toamnă, pentru că așa a fost gândit de minister, am avut 80 de candidați pe 50 de locuri. Asta înseamnă că interesul există.
Au fost oameni care aveau doctorat și au venit la masteratul didactic. Dar hai să vedem ce facem cu acești oameni după ce termină. Pentru că dacă după ce termină ei sunt entuziasmați și îi trimiți într-un sat fără curent electric, nu ai făcut nimic. Știți de ce funcționează țările nordice și toate celelalte? Pentru că au micșorat discrepanța între școlile de la sate și de la oraș, iar acum ai aproape aceleași condiții. Și atunci normal că-ți place.
