În curtea colegiului, coboară o femeie într-o rochie roșie cu un dosar și o culegere de limba română pentru clasa a V-a. Este Monica Anisie, fost ministru al Educației, președintă a comisiei de învățământ din Senat (cameră decizională pentru legile din educație), președinte PNL Sectorul 2 și profesoară de limba română. Predă nouă ore pe săptămână la Colegiul Național „Tudor Vianu“, care încep de la 07.30 sau de la 17.30, astfel încât să nu se suprapună cu programul de la Senat.
Astăzi are o oră de limba română la clasa a V-a, unde este și dirigintă. Clasa ei este la parter, o încăpere luminoasă. O fată din prima bancă are deschis un caiet cu tema pentru azi: desenarea unui copac al emoțiilor.
Copiii sunt energici și fac ochii mari când ne văd pe noi, niște străini. Am vrea să rămânem la oră, să observăm dintr-un colț cum predă fostul ministru al Educației, dar Monica Anisie ne spune că nu se poate din cauza pandemiei. Ne retragem din sala de clasă. După noi, intră o fată și un băiat. Copiii nu sunt stresați că întârzie la o întâlnire cu un fost ministru - așa cum mulți dintre adulții care făceau anticameră la Minister ar fi fost.
În timpul mandatului său la Ministerul Educației, școala românească a început tranziția către mediul online. Practic toate procedurile și regulamentele pentru școala de la distanță au trebuit realizate de la zero, în condițiile în care sute de mii de copii și de profesori din toată țara nu aveau laptopuri, calculatoare sau tablete.
Cele 250 de mii de tablete pentru copii, plătite din fondul de rezervă al Guvernului Orban, n-au ajuns decât în decembrie la inspectoratele școlare. Întârzierea de mai bine de trei luni de la începerea anului școlar a fost una dintre cauzele principale pentru care i s-au adus critici fostului ministru Monica Anisie. La fel de multe comentarii negative au venit și după ce i-a înlocuit pe 31 dintre inspectorii școlari generali cărora le expirau mandatele cu membri PNL.
Pe de altă parte, în timpul mandatului său au fost retrase acreditările celor două școli doctorale din Academia de Poliție – „o sancțiune de o severitate fără precedent în istoria învățământului superior din România“, a scris jurnalista Mona Dîrțu pentru PressOne. O altă măsură pentru mediul universitar a fost crearea unei platforme publice unde școlile doctorale trebuie să-și încarce tezele de doctorat.
Școala 9: Ați fost criticată pentru faptul că în timpul mandatului de ministru ați activat și ca profesoară, în pofida haosului creat de pandemie. Cum comentați?
Monica Anisie: Eu mi-am întrerupt activitatea la catedră din 5 noiembrie 2019 și până când a izbucnit pandemia. Atunci, am primit solicitări din partea copiilor, inclusiv de la cei cărora le eram dirigintă, să le fiu alături. Era cu atât mai greu pentru elevii mei, pentru că erau în clasa a VIII-a și nu știau ce se va întâmpla cu examenele.
M-am gândit că astfel i-aș putea încuraja și pe colegii mei să facă ore online: să transmit că, uite, și ministrul se adaptează și face recapitulare cu copiii pe Zoom.
Cred și acum că a fost important să-mi susțin colegii. Profesorii au dus greul școlii online alături de copii și de părinți.
Fiecare profesor a observat schimbări la nivel emoțional sau din punct de vedere al învățării la elevii săi în ultimul an. Dumneavoastră ce schimbări ați văzut?
A fost o perioadă dificilă pentru toată lumea. Cred că toți copiii au tânjit cel mai mult după interacțiunea fizică. Dincolo de ecran este mai greu să-i faci să simtă că ești alături de ei. În perioada de pandemie a fost prima oară când am auzit de la copiii mei că de-abia așteaptă să revină la școală. Părinții copiilor din clasa mea aveau aceleași întrebări ca părinții din toată țara: „ce se va întâmpla cu examenele naționale?“ sau „când o să înceapă școala în varianta fizică“?
Se poate pune problema de pierderi de învățare și la copiii din clasele dumneavoastră?
Pierderile de învățare nu le putem vedea acum, ci poate peste un an sau doi, când vom face o analiză serioasă a acestei perioade. Însă aici mai este ceva important de precizat: singurul care poate să facă evaluarea unui copil este profesorul de la clasă. El cunoaște cel mai bine copilul și știe cât a recepționat elevul din ce i s-a predat, precum și ce metode poate să aplice pentru a recupera acele pierderi de învățare.
Nu putem să ne ascundem. Trebuie să facem educație remedială în toată perioada care urmează, chiar și elevii mei. Am parcurs materia din programa școlară, însă am lucrat și în plus cu ei.
Niciun profesor de nicăieri nu a fost pregătit să predea online. A fost o mare provocare și pentru mine să lucrez online cu elevii: să caut mesajele sau documentele pe care mi le trimiseseră ori să încarc eu fișiere. Recunosc, copiii mi-au explicat cum trebuie să le încarc temele sau suportul de curs pe platforma online.
Puteți să-mi dați exemplu de o lectură pe care nu o predați la clasă sau pe care ați abordat-o critic cu elevii?
La gimnaziu, există manuale alternative și avem posibilitatea să alegem textele literare. Nu mai este ca pe vremuri când eram obligați să facem o anumită operă. Eu aleg textele literare împreună cu elevii atunci când învățăm despre o nouă specie literară. Eu le propun o serie de titluri, dar mulți vin și ei cu propuneri de texte pe care le știu de la părinții sau de la frații lor. Copiiilor le-a plăcut, de exemplu, „Istoria lui Răzvan“ scrisă de Horia Corcheș, „Inocenții“ de Ioana Pârvulescu, romanul „Băiatul cu pijamalele în dungi“ sau „Jurnalul” Annei Frank. Noi am avut și un club de lectură și de scriere creativă, dar înainte de pandemie.
Aș vrea să vorbim și despre cum s-a văzut pandemia la minister, mai ales când s-a luat decizia de închidere a tuturor școlilor.
A fost un mandat greu, în care n-am avut alte modele autohtone la care să mă raportez. Dar să știți că în pandemie a fost greu pentru toți miniștrii Educației. De asta noi, miniștrii de la nivelul UE, am făcut un grup de WhatsApp în care ziceam fiecare la ce soluții s-a gândit pentru țara lui. Aveam și videoconferințe cam o dată la două săptămâni.
La începutul lunii martie, mai multe voci din spațiul public spuneau că ministrul Anisie o să închidă școlile. Din păcate, unii n-au înțeles că decizia închiderii școlilor nu o ia ministrul Educației, ci comitetul național pentru situații de urgență. Eu eram doar unul dintre membrii acestui comitet, alături de reprezentanți ai Ministerului Sănătății, ai Institutului Național de Sănătate Publică și alte instituții centrale. A trebuit să luăm rapid măsuri pentru reglementarea învățământului online, dar nu aveam la ce să ne raportăm. Nu cred că trecea o zi fără să semnez trei-patru documente importante, la nivel de sistem. Ministerul Educației a fost unul dintre cele mai active. Și asta nu o spun doar eu, ci evaluarea realizată de guvernul Cîțu.
Dar din partea opiniei publice, pentru orice făceam, eram supusă unei evaluări negative. Mai întâi, am fost criticată că de ce nu sunt obligați profesorii să-ți țină orele online și de ce nu sunt evaluați pentru modul în care își desfășoară activitatea. După ce am dat cadrul legal, aceiași oameni spuneau că de ce evaluăm profesorii.
Înainte să vă încheiați mandatul ați spus că peste 90% dintre profesori și-au predat materia, iar 182 de mii au făcut cursuri de digitalizare. După dumneavoastră a venit Sorin Cîmpeanu care a afirmat că sunt pierderi mari de învățare și că profesorii nu sunt pregătiți pentru online. Cetățenii ce să înțeleagă?
Mandatul meu de ministru al Educației a reprezentat o perioadă de primă mobilizare a cadrelor didactice, dar clar mai este de lucru în această direcție. Mai ales în cazul celor care n-au beneficiat de echipamente pentru educația online. Dar este o generalizare nedreaptă să spui că profesorii nu sunt pregătiți să predea online. Sunt sigură că intenția ministrului Cîmpeanu nu a fost să spună că nu s-a făcut nimic, ci că profesorii mai au de învățat. Dar, până la urmă, această realitate este valabilă peste tot în lume.
De când a fost numit ministru Sorin Cîmpeanu v-a cerut vreodată un sfat?
Noi discutăm pe mai multe teme din educație, pentru că suntem colegi la comisia pentru învățământ de la Senat. Dar să-mi ceară ceară un sfat, nu. E prea mult spus. Până la urmă fiecare ministru vine cu propria viziune.
Ce credeți că ați fi putut să faceți mai bine în calitate de ministru al Educației?
Fără presiunea de atunci, nu numai pe mine, ci pe toți colegii mei, cred că aș fi putut să găsesc o soluție pentru licitația celor 250 de mii de tablete ca să fie realizată de Ministerul Educației, nu de ONAC (Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate). Când am văzut că licitația întârzie, am cerut public demisia președintelui ONAC. Eram într-o situație fără ieșire.
Una dintre principalele critici care vi s-au adus a fost că ați numit la conducerea inspectoratelor mai mulți membri PNL. Cum comentați?
Multe dintre mandatele celor care au fost inspectori școlari generali au fost câștigate ca urmare a unor concursuri pe care le-au susținut chiar cu mine, când eram secretar de stat în 2016. Eu nu am făcut decât să-i pun înapoi în funcția câștigată prin concurs. Toți cei pe care i-am numit respectă criteriile prevăzute de lege: să aibă gradul I, să fie membri în corpul național de experți (n.r. - în management educaţional), să aibă expertiză de management etc. Eu nu am demis niciun inspector. I-am înlocuit pe cei cărora le expira contractul de management.
Totuși dintre cei 36 de inspectori pe care i-ați numit, 31 sunt membri PNL, arată jurnaliștii dela0. Cum vă poziționați față de inspectorii care sunt membri de partid?
Așa cum prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu, așa și inspectorul școlar general este reprezentantul Ministerului Educației. Până la urmă, inspectorii ar trebui să facă parte din echipa ministrului care să pună în practică un program de guvernare.
Dar dacă ai un ministru care stă doar un an ca dumneavoastră?
Într-adevăr… De asta până la urmă concursul este cea mai bună metodă pentru a alege un inspector.
