Învățătoarea care a instaurat democrația la clasă. Elevii votează regulile, pedepsele și recompensele

Corina Boțoroga (39 de ani) este profesor pentru învățământul primar la școala gimnazială din localitatea Căianu, județul Cluj. Și-a dorit dintotdeauna să predea, iar șansa ei a apărut în 2012, când s-a eliberat un post de educatoare în comuna clujeană Jucu, unde și locuiește. Lucrează în învățământ de nouă ani, după ce anterior fusese contabilă. 

„Am admirat-o mereu pe învățătoarea mea, care era atât de blândă și de înțeleaptă, încât a sădit în mine pasiunea pentru învățare”, spune învățătoarea. Ulterior, s-a specializat, absolvind Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației la Cluj, iar timp de câțiva ani a fost pe rând educatoare și învățătoare. 

Și-a ales în cele din urmă această ultimă profesie deoarece a simțit că le poate oferi copiilor mai mult din ceea ce știe. Și-a adaptat metodele de predare, în special pe zona de dezvoltare a abilităților socio-emoționale ale micuților, după ce a absolvit Academia de Leadership și Pedagogie a organizației neguvernamentale Teach for Romania în 2020. 

Democrația clasei

Clasa ei este in micro un stat adevărat, unul democratic. Elevii propun și votează metode de lucru și reguli de funcționare ale clasei. Ne mărturisește că a fost destul de șocată să constate că noua clasă de copii cu care lucrează a votat inițial aplicarea unor pedepse dure pentru nerespectarea regulilor. De pildă, dacă un elev vorbea fără să ridice în prealabil mâna, colegii săi ar fi vrut să primească „un insuficient” sau să i se administreze o pedeapsă destul de drastică, asupra cărora urmau să se pună de acord. 

În urma discuțiilor cu ei, Corina a reușit să îi convingă să fie puțin mai umani față de colegii lor care greșesc, iar duritatea pedepselor s-a redus simțitor. „Putem să corectăm un comportament folosind metode și abordări mai pozitive”, le-a explicat învățătoarea, iar copiii au conștientizat că pot face asta într-o manieră mai puțin drastică. 

Elevii săi provin dintr-o comunitate vulnerabilă și, la începutul anului școlar, aveau dificultăți destul de mari în a înțelege ceea ce citeau. Din acest motiv, și-a stabilit să le dezvolte abilitățile socio-emoționale, dar și literația prin învățarea în echipă și diverse proiecte practice, astfel încât tot ceea ce micuții deprind la clasă, să poată aplica și în viața reală. De pildă, copiii au făcut schimb de scrisori cu elevii unui liceu pedagogic din Iași, dezvoltându-și latura creativă și învățând totodată să scrie și să expedieze o scrisoare.

Busola personală a elevilor

La începutul fiecărui an școlar, Corina Boțoroga vorbește fiecărei generații de elevi despre un concept la care ține foarte mult: busola personală. Fiecare copil își stabilește o serie de scopuri și obiective și folosește desene pentru a exemplifica cum le va îndeplini. 

În busola personală scrii unde ești, unde vrei să ajungi și cum poți ajunge acolo. Ies de fiecare dată lucruri extraordinare. De pildă, o fetiță și-a făcut busola sub forma unui om de zăpadă, pe care și-a scris valorile, iar clasa a dezbătut ce a făcut ea. Ideea este să fii creativ în ceea ce faci.

 Scopul busolei personale este acela de a-i conștientiza pe copii că își pot lua viața în propriile mâini și pot acționa pentru a ajunge acolo unde își doresc. „Am dorit să conștientizeze că ceea ce își doresc stă în puterea lor de-a realiza”, spune Corina.

Jocuri de autoreglare

De fiecare dată când copiii sunt agitați, cum se întâmplă adesea la vârsta lor, învățătoarea folosește mai multe jocuri pentru a-i liniști. Unul dintre acestea se numește floare-lumânare, iar copiii trebuie să își folosească la maxim imaginația. Se gândesc că într-o mână au o floare, iar în cealaltă o lumânare. Miros floarea și trag aer în piept, iar apoi sting lumânarea pe expirație. 

Jocul îi ajută să își regleze respirația și să se concentreze apoi mult mai bine la orele de curs. Și „semaforul”, un alt joc, are același rol. La primirea comenzii „roșu”, copiii încremenesc ca niște statui, la culoarea „galben” trebuie să facă o genuflexiune, iar pe „verde” sar în sus de trei ori. Le stimulează astfel atenția și concentrarea pentru ceea ce urmează să predea.

Un mare interes stârnește în rândul micuților și jocul „borcanul cu năut”. Pentru fiecare încălcare a regulilor clasei, învățătoarea pune câte o boabă de năut în borcan. Ca să-și răscumpere greșelile, copiii trebuie să facă fapte bune, iar o boabă de năut este scoasă din borcan pentru fiecare din acestea. De menționat este că singurul care poate obține scoaterea unei boabe de năut din borcan este elevul care a greșit. La sfârșitul fiecărei săptămâni, dacă sunt până în trei boabe în borcan, copiii își pot alege o recompensă, ce poate fi un joc sau alegerea temei la matematică sau română.

Cărți digitale scrise în echipă

O provocare în plină pandemie a fost scrierea de către elevi a unor cărți digitale informative pe anumite teme, cum ar fi pământul sau apa. Învățătoarea și-a împărțit elevii în echipe, iar fiecare dintre ele a scris un capitol pe tema dată, folosind ca surse de informare atât manualul școlar, cât și internetul. „Copiii au învățat astfel nu numai să lucreze în echipă, dar și să armonizeze textele scrise, astfel încât, la final, acestea să devină un tot unitar sub forma unei cărți digitale. Acum oricine le poate citi pe internet, pentru că sunt publice”, spune Corina.

Ora de scriere corectă

Vinerea, elevii exersează scrierea corectă, un capitol la care Corina, dar și ei au conștientizat că au ceva probleme. Integrează, de pildă, semnele ortografice în texte scrise tot de ei și exersează până când învață să o facă corect. 

„Am avut cinci echipe compuse din câte doi elevi. Unul era redactor, celălalt prezentator și fiecare și-a ales câte un semn de punctuație și a scris un text, în care a trebuit să folosească cât mai des semnul de punctuație pe care și l-a ales”, explică învățătoarea. Ulterior, fiecare echipă își prezintă textul scris în fața clasei și primește feedback. Copiilor le place la nebunie pentru că interacționează unii cu ceilalți în timpul orelor, se și joacă, dar și învață să scrie și să citească corect. 

Matematica învățată prin joacă

Matematica, materia de care fug mai toți elevii, a devenit ceva distractiv pentru copiii din clasa Corinei. Aceștia fac acasă plastilină, iar cu ajutorul scobitorilor, au creat cuburi și conuri, prin intermediul cărora învață să numere. Ulterior, identifică în mediul înconjurător diverse obiecte, fructe sau legume care au formele geometrice pe care le-au învățat. 

„Au învățat lecția prin descoperire, nu au învățat-o cu mine predând-o la tablă și ei copiind în caiet. Au descoperit câte fețe are cubul prin numărare. Încerc ca tot ce îi învăț să fie cât mai aproape de partea practică a vieții, iar la ore să vină de plăcere”, spune învățătoarea.

Lecția despre curaj

Înainte ca elevii să între în vacanță, au dezbătut la clasă subiectul „Curajul”, la educație civică, în cadrul unui proiect denumit sugestiv „Interviu despre curaj”, cu durata de o săptămână. Proiectul a presupus lansarea invitației, către părinți, de a participa la interviuri telefonice despre curaj, interviuri realizate de elevii clasei în calitate de jurnaliști. 

Fiecare elev a avut o fișă de interviu cu întrebări orientative de adresat părinților, iar cea mai importantă dintre ele era invitația de a povesti o întâmplare din viața personală în care părinții au simțit că au dat dovadă de curaj. După ce au fost realizate interviurile (cu mari emoții din partea elevilor), au fost ascultate toate poveștile de curaj în clasă. „Feedback-ul elevilor a fost extraordinar: cu toții au realizat cât de diferite erau poveștile pe care le-au cules și totodată faptul că o întâmplare care pare nesemnificativă pentru cineva poate fi, de fapt, un act de curaj pentru altcineva”, povestește învățătoarea.

Texte literare dedicate apei

Un alt proiect, dezvoltat la limba română, a fost dedicat Zilei Mondiale a Apei (22 martie) și a avut ca finalitate obiectivul de a realiza o carte fizică dedicată apei și, de asemenea, confecționarea unui pluviometru, cu care elevii să măsoare cantitatea de precipitații căzută pe parcursul lunii aprilie. Micuții au lucrat pe echipe la realizarea cărții, fiecare dintre acestea având o sarcină diferită: realizarea de texte informative despre apă, texte literare, desene și sloganuri.

Pluviometrele au fost, de fapt, atracția proiectului. Elevii au aflat ce înseamnă acest cuvânt nou, la ce folosește și cum se poate realiza un pluviometru. La final de proiect, când a predat și o lecție despre afișe, copiii l-au promovat în curtea școlii, cu tot ceea ce a însemnat acesta, în scopul conștientizării celor din jurul nostru cu privire la protejarea acestei resurse naturale fără de care nu putem trăi.

Cum să îți mărești notele cu credite în dojo

Când vine vorba de note, orice elev este stresat în ziua testării, iar de multe ori calificativele pe care le obțin nu reflectă nivelul lor de cunoștințe. Le spune mereu că notele sunt importante, dar nu îi definesc. La clasa Corinei, se dau teste, cum e firesc, dar învățătoarea își punctează elevii și în funcție de activitatea lor la clasă. A găsit și o modalitate originală prin care îi stimulează pe copii să învețe din ce în ce mai bine, aceștia având practic posibilitatea să își îmbunătățească notele. 

„Este o aplicație, dojo se numește, unde le dau la fiecare răspuns corect câte o bonificație, un credit, sub forma unei steluțe sau inimioare. La 20 de credite își pot ridica un calificativ cu un punct. Se bucură de fiecare dată când mai primesc câte un credit la matematică, la română sau la educație civică”, detaliază învățătoarea. Chiar după vacanță urmează să ridice câteva calificative pentru că destul de mulți dintre elevii săi se apropie de cele 20 de credite.

Jurnal de școală, un panou de onoare, dar pe Facebook

Printre numeroasele activități pe care le are în derulare, Corina își face timp să țină și un jurnal de școală pe Facebook. „Acest jurnal a apărut ca o dorință a mea de a împărtăși ceea ce fac eu la clasă. Totodată, îi încurajez și pe elevii mei, pentru că și ei știu de postările mele, să dea ce au mai bun. Mă gândesc că îi va inspira și pe alți dascăli, pentru că și eu m-am inspirat de la alți profesori care și-au împărtășit munca”, explică învățătoarea. 

Copiii se întrec acum în a-și face lucrările cât mai bune, știind că vor fi publicate pe rețeaua de socializare. Corina are și un site al clasei, unde publică constant proiectele pe care le are în derulare. Încet, încet, elevii săi au învățat să lucreze cu diverse aplicații, stimulându-și creativitatea și ușurându-i munca învățătoarei la orele online. Și-a propus ca până la finalul anului să facă cu copiii mai multe ore despre cum învață creierul și de ce ne comportăm așa cum o facem în viața de zi cu zi. 

În fiecare clasă există conflicte între elevi, sunt copii mai extrovertiți și alții introvertiți, iar toate aceste lucruri își pot găsi răspuns în explicarea modului în care funcționează creierul. Dacă vor înțelege aceste lucruri, cred că voi putea să acționez mult mai eficient pe această zonă de autoreglare proprie.