Învățătoarea din Chitila care își transformă clasa în circ sau corabie a piraților. „Educația în secolul 21 nu se mai poate face doar cu tabla și cu creta”

Natalia Rotaru predă de două decenii în aceeași școală unde a fost și elevă. A crescut și a studiat în Chitila, un oraș cu 14 mii de locuitori de la marginea Bucureștiului, în județul Ilfov. Din 2001, imediat după finalizarea Școlii Normale „Elena Cuza”, pregătește generații de copii pentru gimnaziu. 

Ar fi putut să aleagă o școală din Capitală, dar a decis să rămână acasă. „Voi rămâne în școala în care eu am fost elevă, întrucât legătura emoțională, dar și sentimentul de apartenență la comunitatea locală sunt extrem de puternice. Această stabilitate reprezintă o răsplată pentru suportul pe care oamenii de valoare din orașul meu - profesori de-ai mei, colegi, autorități locale - mi l-au oferit”, a spus învățătoarea pentru Școala 9. 

Primii elevi - păpușile

Dragostea pentru copii i-a fost insuflată de către mama sa, educatoare și ea tot în Chitila. 

De când era mică se visa în postura de profesoară și își alinia păpușile în sufrageria casei și se prefăcea că pune note reale într-un catalog improvizat. Avea atunci și „pedepse”, după modelul de pe vremea aceea, atunci când vreun elev-păpușă nu își „efectua temele”. 

Este licențiată în Sociopsihopedagogie și Pedagogie, specializări pe care le-a obținut în urma absolvirii Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității din București. În anul 2009, a finalizat masteratul Management și Evaluare Educațională în cadrul aceleiași universități. 

Din 2017 ocupă și funcția de director adjunct al Școlii Gimnazială „Profesor Ion Vișoiu”, dar rămâne la fel de dedicată elevilor ei. Are acum clasa a treia pentru care își dorește să fie „mentor, sursă și resursă”, după cum îi place să spune, și să le dezvolte latura critică, emoțională, creativă. 

Cetățeanul de mâine se pregătește de la clasa zero

După ani buni la catedră, Natalia crede că e necesar să îți menții prospețimea în profesie, să te reinventezi permanent și să ai capacitatea să găsești în orice lucru mic situații de învățare. A publicat deja 15 auxiliare pentru clasele mici și din 2020, alături de o colegă, coordonează activitatea a două echipe de inventică și inovație în educație ce a reprezentat România tocmai în SUA. 

„Natalia - învățătoarea încearcă să simtă fiecare copilaș și să acționeze eficient pentru a transmite un sistem de valori, un cod de etică și de comportament care să pregătească pentru viață cetățeanul de mâine”, spune aceasta.

Abilitățile secolului 21 nu se deprind doar cu tabla și creta

În acest an școlar, Natalia Rotaru vrea să le predea elevilor ei de a treia în concordanță cu specificul secolului în care trăim. E o provocare pentru ea să creeze situații de învățare pentru ca elevii să exerseze aceste abilități pe care le cere societatea de azi.

Învățătoarea a învățat să vorbească pe limba elevilor ei, iar integrarea tehnologiei este puntea creată dintre ea și ei, copii nativi digitali. Nu uită că poveștile, jocurile copilăriei, contactul direct, conversația față în față își păstrează rostul lor în dezvoltarea copiilor. 

„Sunt conștientă de faptul că educația în secolul 21 nu se mai poate face doar cu tabla și cu creta. Tehnologia a avansat și pune la dispoziția spațiului educațional instrumentele sale. Copiii din ziua de astăzi sunt atrași de cultura digitală și de suporturile tehnice care o promovează”, povestește dascălul pentru Școala9. 

Au transformat clasa în circ pentru a-l cunoaște pe Fram, ursul polar

Oricine îmbrățișează această meserie, trebuie să  aibă un strop mare de spontaneitate, creativitate și imaginație, să gândească lecții și să regândească activități care să nu fie anoste. Natalia Rotaru reușește să împletească învățarea formală cu cea nonformală, iar odată cu textul suport din manualul de limba și literatura română „Fram, ursul polar”, și-a invitat elevii să parcurgă în universul circarilor și al acrobaților. 

„I-am anunțat pe copii cu câteva zile înainte despre tema pe care o vom aborda pentru a-și putea pregăti costumația și un număr artistic potrivit. Au fost reprezentații cu magicieni, clovni și acrobați, numere care m-au impresionat și care au necesitat muncă intensă și interes sporit”, povestește învățătoarea.

În spatele clasei și-a făcut apariția un cort pentru ca experiența să fie cât mai aproape de realitate. S-a improvizat o casă de bilete pentru spectacol, s-a apelat la recuzită specială cum ar fi saltele, cercuri, cufere fermecate, popcorn și ciocolată caldă și, în frunte cu ea, toți s-au echipat de circ. La finalul zilei, printr-o vrajă, copiii au fost recompensați cu bănuți aurii de ciocolată. 

În aceeași zi, la limba și literatura română, au consolidat adjectivul. Activitatea a debutat cu un brainstorming, fiecare elev trebuind să se gândească la o structură formată din substantiv-adjectiv care să exprime ce reprezintă, pentru ei, lumea circului. 

„Exercițiile de consolidare a cunoștințelor despre adjective au alternat cu momente artistice în care cei mici s-au transformat în adevărați oameni de spectacol. Și pentru că circul înseamnă magie, reactualizarea cunoștințelor referitoare la terminologia matematică și calculele simple care dezgheață mintea s-a realizat cu ajutorul unui joben fermecat în care se aflau scrise pe bilețele o serie de sarcini”, relatează cadrul didactic. 

Pirați care au învățat ce e curajul, frica și lașitatea

Într-o altă zi, vreme de patru ore, organizate sub forma unui joc, elevii au descoperit lumea piraților și au intrat cât au putut ei de bine în jocurile de rol. Fiecare sarcină executată corect îi ajuta pe elevi să înainteze pe harta și să ajungă cât mai repede la un cufăr, iar parcurgerea etapelor asigura deschiderea unei cutii bine încătușate.

„Copiii au intuit tema pe care am ales-o, întrucât, cu o zi înainte, i-am rugat să se costumeze în pirați, pentru activitatea viitoare, folosind obiecte de îmbrăcăminte pe care le au deja acasă. Nu mică le-a fost mirarea atunci când, intrând în sala de clasă, au găsit lângă colțul de lectură, o corabie, cu pânze și steag specific echipajelor de corsari, cufere cu bijuterii și cu monede,  sfori și plase, toate ducând cu gândul către o viitoare aventură captivantă.”

Activitatea a început cu un mesaj găsit într-o sticlă aruncată în mare și găsită de un marinar și trimisă învățătoarei. Acesteia i-a revenit sarcina de a explica regulile jocului și modul în care trebuia „citită” harta atașată. 

„Fiecare dintre ei a primit câte un document pe care erau scrise nume atipice, așezate în ordine alfabetică. Astfel, fiecare elev trebuia să își identifice posibilul nume de pirat, căutându-l, în listă, pe cel care are aceeași literă inițială cu cea a numelui său. Având pseudonimul stabilit, s-a putut completa pașaportul de pirat, specificându-se: numele real al elevului, numele de posibil corsar, denumirea corabiei cu care călătorește, vârsta, precum și care sunt comorile preferate”, povestește învățătoarea. 

Apoi au făcut un joc de energizare cu numele ,,Pirații, marinarii și poliția apelor”. Pasul următor a fost realizarea unei dezbateri pe tema curajului, a fricii și a lașității, pornind de la filmulețul pe care l-au vizionat anterior. La finalul acestei dezbateri, harta comorilor i-a îndrumat pe copii către rezolvarea unor sarcini matematice. Exercițiile și problemele au fost organizate în funcție de gradul de dificultate și extrase de către elevi dintr-un cufăr, în mod aleatoriu. Îndeplinirea misiunilor a condus astfel la deschiderea cufărului. 

La clasa a III-a se dansează, se cântă și se învață prin teatru

Natalia Rotaru a știut să-și apropie elevii, a încercat să le fie prietenă, sprijin, să le ofere siguranță, să aibă mereu o atitudine pozitivă. În clasa ei se lucrează mult în echipă. 

„Întrucât sunt o susținătoare a învățării experențiale, îmi propun să organizez o serie de activități care promovează acest concept, cu accent pe învățarea în cadru natural”, adaugă învățătoarea. Așa că din când în când îi scoate pe elevi și în natură. 

Funcționează împreună cu elevii săi sub deviza „Suntem o mare familie” și e constant preocupată de starea lor de bine. O învățare activă, crede Natalia, se petrece atunci când nevoile fiecăruia sunt ascultate, când ești centrat cu adevărat pe elev. Atunci crește stima de sine și dorința de a performa. 

„Copiii participă cu drag la lecții, pentru că fiecare activitate reprezintă o experiență inedită. Ne jucăm, experimentăm, descoperim, aplicăm... Totul pare fascinant atunci când reușești să mobilizezi toate energiile elevului pentru a produce învățare.”