Școala 9: 26,9 din 100 de puncte au obținut elevii la testele de literație. Asta înseamnă, simplificând la sistemul nostru de notare, că elevii români ar fi de nota 3?
Dragoș Iliescu: Nu. Pentru că un elev care ar lua 1, 2 sau 3 în sistemul ăsta de testare primește de obicei în sistemul clasic nota 4. Nota medie în sistemul educațional e 7, nu 5. Deci aș spune că elevii ar fi de 5 – 5,50, dacă am traduce în note.
- Ce nu știe un elev care se califică în categoria de „slab funcțional” în literație?
Să începem cu ce face un copil care e literat, e mai ușor de explicat. Un elev înalt literat face trei lucruri:
- În primul rând, înțelege când citește un text, un paragraf de zece rânduri. Cum testezi asta? Îl întrebi informații factuale despre acel text, iar dacă ar reciti textul cu întrebarea în gând ar găsi informația cerută. „Ce culoare avea calul Fefeleagăi?” În text apare: „calul alb și orb și ciolănos”. „Alb” ar trebui să răspundă.
- La un nivel ulterior are capacitatea de a conecta informația respectivă cu informații pe care le are din alte surse, o lipește de alte lucruri pe care le știe, pe care le-a văzut în alte texte.
- La un al treilea nivel, ia decizii, face inferențe (operație logică, deductivă, de trecere de la un enunț la altul, în care ultimul enunț e dedus din primul, n.r.). Simte finețea din text și ia decizii pe baza acestui text. Asta se aplică și în textele scrise, în cuvinte, dar și în materialele care nu sunt doar textuale, ci multimodale.
Noi n-am testat asta, dar am vrea să testăm și informație multimodală și informație reprezentată prin alte medii, video de exemplu. Informație multimodală ar însemna un afiș despre un concert, de exemplu. Ai text, coduri de culoare, imagini, e un pachet. Și după ce-ți dau afișul te întreb când va avea loc concertul, unde va avea loc concertul.
Revenind, ce nu are un copil care nu are literație? Nimic din toate aceste lucruri, dar de cele mai multe ori nu are nici măcar partea fundamentală. PISA spune că 44% din copiii României nu înțeleg ce citesc. Nu sunt analfabeți în sensul că ei pot citi, dar după ce îi întrebi ce au citit, nu reușeșc să-ți explice.
„Avem o pătură relativ constantă în toată România care nu se apropie de carte”
-Pare contraintuitiv, dar ați descoperit și că în județele bogate și în cele sărace situația e cam la fel. Care ar fi cauza?
Ăsta e avantajul datelor pe care le avem, au fost atât de distribuite geografic încât am putut să testăm aceste două ipoteze alternative.
O ipoteză spune așa: în județele mai bogate, iliterația e mai mică pentru că ea e un efect al sărăciei. În analiza noastră nu este confirmată această ipoteză.
Cealaltă ipoteză spune: e o problemă mai degrabă socială, a întregii societăți. Ai o pătură în societate care poate fi descrisă și pe bază de statut socio-economic, dar și pe baza unor comportamente și relații cu lectura și cu cartea. Deci, avem o pătură care e relativ constantă în toată România care nu se apropie de carte.
Un alt studiu care se uită la transferul transgenerațional al literației arată că o mare parte din iliterația copiilor e produsă de iliterația părinților. Părinții analfabeți generează pentru propriile lor familii și pentru societate cu cea mai mare probabilitate tot copii analfabeți. Și asta e mai degrabă ipoteza testată de datele noastre.
Există o anumită pătură de oameni care nu prea au contact cu școala, cu cartea și asta nu variază atât de mult de la o regiune la alta, e România aia eternă, peste tot.
-La fel, creșterea în vârstă nu înseamnă neapărat o îmbunătățire. Ce spune asta despre modul de predare, profesori, sistem?
Spune pe de o parte că sistemul nu se apleacă în mod specific pe această problemă și dacă nu te apleci asupra ei, ea nu se rezolvă de la sine. Adică ideea asta că m-am julit la genunchi și îmi trece dacă am răbdare nu se aplică la analfabetism, el nu trece.
Cu atât mai greu e la vârste mai înaintate, la clasa a șaptea, a opta, în liceu e teribil de greu să mai adresezi analfabetismul pentru că el provoacă și alte tipuri de efecte.
Cum arată un elev care, Dumnezeu știe cum a fost trecut clasa, dar ajunge într-un fel sau altul la liceu. El are deja o relație disfuncțională cu cartea, nu respectă cartea, cunoașterea, profesorii, nu vede valoare în școală.
Din nou, ne uităm la date nerealiste. Așteptarea asta era: cu cât trece timpul să scadă iliterația, analfabetismul funcțional. Nu se întâmplă, pentru că nu trece de la sine și ai vreun motiv să crezi că cineva a făcut ceva pentru asta?
Nu e o materie care să se studieze în școală, nu e o disciplină în sine, e o competență transversală pe care o dobândești de la toate materiile, din jurul tău. Din păcate, dacă nu te concentrezi pe ea, nu pot să fie îmbunătățite rezultatele.
Mitul olimpicilor români
-Avem 11% elevi înalt funcționali. Coroborat cu alte studii, pe aici este și procentajul natual al celor foarte înzestrați într-o societate sau putem să îmbunătățim?
Evident că poți să îmbunătățești. Este un rezultat care apare și în alte studii, PISA îl arată, TIMSS (Trends in International Mathematics and Science Studies) îl arată. E un studiu de nivel PISA, dar care se concentrează doar pe matematică și științe și foarte de curând a fost derulat pentru România chiar de Universitatea din București. În 2021, în iarnă, a fost dat publicității raportul național. TIMSS arată același lucru: România nu scorează foarte bine, suntem la coada clasamentului Uniunii Europene.
Comparat cu restul lumii nu stăm neapărat rău, dar restul lumii înseamnă și țări din Africa subsahariană. În UE stăm relativ rău. De ce? Ce ne arată aceste date e că pe de o parte ne trage în jos volumul foarte mare de copii care nu pot face absolut nimic, sunt complet pierduți, în cazul nostru cei cu analfabetismul funcțional, unde avem în jur de 40%. Nivelul mediu în UE nu e zero, e undeva la 15-20%. Dacă noi am fi la jumătate la analfabetism funcțional, dacă am reduce acest procent de copii pierduți la jumătate, am scora undeva puțin peste media clasamentului UE.
Pe de altă parte, legenda românească spune că sunt foarte mulți copii săraci care nu fac nimic la școală, dar că avem olimpici, copii buni. Din multe puncte de vedere e un mit ăsta. Nu spun că nu avem foarte mulți copii buni. Dar dacă te uiți cât de mare e procentul ăsta în restul elevilor, constați că nu ești la nivelul UE. Și procentul ăsta e la jumătate.
Prin urmare, nivelul de jos e dublu la noi și cel de sus e jumate la noi. Ce ne trage în jos? În primul rând, masa mult prea mare de copii rămași în urmă. Dar în același timp nici în partea de sus nu avem atât de mulți copii înalt funcționali cum au celelalte țări.
-Acum profesorii au acest instrument, Alfabetar, prin care își pot testa singuri elevii și interveni. Care au fost reacțiile lor?
Instrumentul ăsta e o creație extraordinară, a mai multor entități, noi am pus cunoștințele noastre de psihometrie, dar foarte mulți colegi din ONG-uri au pus știința lor și sunt oameni care lucrează în zona literației de 20-30 de ani. Instrumentul e gratuit și de aia e utilizat, de părinți și elevi și oricine îl poate utiliza, chiar dacă nu e asociat formal cu o școală. E utilizat masiv de ONG-uri care oferă servicii în domeniul ăla și a început să fie utilizat de școli.
Orice profesor sau director de școală poate să-și facă un cont și să își testeze elevii. Nu e utilizat pe cât mi-aș fi dorit, la 2,2 milioane de copii în România, să fi testat 50 de mii într-un an, nu e atât de mult. Dar ai mult peste eșantionul reprezentativ.
