Bacul la avizier

Așezați pe borduri lângă Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București sau rezemați de mașini, cei mai mulți în grupuri, alții cu părinții, 15-20 de elevi sunt cu telefonul în mână sau la ureche și verifică și la avizierul liceului rezultatele la Bac afișate deja pe edu.ro după ora 10. Se face schimb de îmbrățișări. Note, sfaturi și planuri de viitor strigate dintr-o parte în alta bombardează urechile trecătorilor:
„Maamă, ce note mari am luat, să-ți bagi picioarele!”
„Nu știu dacă să fac contestație.”
„Băi, am luat Bacul!”
„7,25 la română? Înțelegi că m-a distrus nota aia?”
„Eu am intrat oricum la Westminster, aveam nevoie doar de 8.”
Lângă avizier, două fete verifică mediile pentru alți colegi. Amândouă sunt de la Colegiul Național „George Coșbuc”, dar rezultatele se afișează la Mihai Viteazul, aflat la 10 minute distanță. Daniela avea emoții la română, dar e fericită pentru că n-a tocit comentarii și a luat 9,15 pentru că a scris ce a înțeles. A luat peste 9 și la istorie, și la economie. Vrea să dea admiterea la ASE și să se ocupe în paralel de make-up, pe care anul ăsta l-a lăsat-o deoparte pentru învățat. Să plece din țară deocamdată i se pare o prostie, iar ce-i vine acum în minte e că e momentul perfect să-și facă tatuajul la care se gândește de ceva timp, dar despre care nu vrea să vorbească până nu-l vede pe piele.
„Băi, hai cu mine să mă rad în cap. Oriunde”, râde un băiat cu gura până la urechi spre altul.
Lângă o mașină roșie, doi băieți și trei fete fac cerc. O fată deschide portiera și dă drumul la muzică. „We are the champions”, direct la refren. Pe capotă stau în soare un ghiozdan, un pachet de țigări și o sticlă de bere începută. Fata dă volumul mai tare, face un gest amplu cu brațul și începe și ea să cânte: „No time for losers ’cause we are the champions of the world”.
Pe trotuar continuă îmbrățișările, iar unii intră în liceu. Până la ora 16:00, vorbesc între ei, se pot depune contestații.
 

„Săraca, nu s-a prezentat la română, mamă, săraca. A întârziat două minute și n-au mai lăsat-o să intre”, vorbesc în fața Liceului Tehnologic „Elie Radu” din București trei fete înalte cu păr lung, prins în cozi în creștetul capului. „S-a gândit să vină cu mașina și n-a găsit loc de parcare.”
„Ce-ai făcut, Marian, n-ai luat, nu?”, întreabă o altă fată. „Am luat 4,15, ce naiba să fac, aștept să depun contestație”, spune la telefon un băiat cu blugi bermude, cu o Cola la jumate în buzunarul de la spate. 
„Ce faceți mă, ratangiilor?”, le spune o doamnă blondă unor băieți care se adăpostesc la umbra unei săli de sport, pe o bancă lângă de un tomberon plin, cu o Cola la un litru la picioare. „Ăsta mai are o șansă, că i-au dat 5, dar a făcut de 7 la română, dar voi?” „Am scris și la 1 și la 2 și Luceafărul și tot și degeaba”, spune unul dintre ei. „Ia zi șefule, că ești pe speaker”, strigă alt băiat la telefon. „Am picat toți, mă. Cred că ție ți-a dat puncte pe nume, mă! Ai luat 2 în cap la geografie. Ce te așteptai când n-ai scris nimic!?”
Un băiat pleacă grăbit și-i dă indicații unuia care abia vine. Te uiți acolo la materii, completezi o foaie și pleci.
„Mergem și vă ajut eu”, îi spune o profesoară unei mame în tricou verde, care încearcă să afle cum să facă contestații. „La engleza nu s-a prezentat, deci nu aveți cum să faceți”, îi spune profesoara, urmărind cu degetul notele de la avizier. „Deci n-avem cum să depunem contestație?”, se asigură mama. „La română a luat 1,60, la mate 3,20, la chimie 3,60, dar el, pentru că nu a dat engleza, este scris că neprezentat. Dar haideți că vă fac eu la română, bine? Mergem și vă ajut.” Îi spune doar să treacă dânsa data. Iulie 2018.
Soarele colcăie și se așteaptă la coadă la contestații. Intră doar câte zece. Unii nu depun de frică să nu le scadă mediile mai tare. Alții nu înțeleg de ce să depui când ai luat Bacul. Alții n-au ajuns să đepună pentru că muncesc. Dar pentru cei de-acolo, băncile, bordura de la umbră, câte o lacrimă, câte un mișto la telefon și sticlele de Cola par să fie singurul sprijin pentru vești proaste.

La Liceul Tehnologic „Dimitrie Gusti” din București, doar 29 dintre cei 158 de absolvenți înscriși la examen au promovat. În curte se aud râsete, planuri pentru plecări la mare și plângeri legate de note. 
„Dana l-a luat?” „A luat, a luat 6,86!” „Mai era ălălaltu’ micu’, de a căzut la petrecere...” „Ăla a rămas corigent.” 
Cinci elevi s-au strâns într-un cerc în curtea din fața intrării, în timp ce alții verifică atent listele de la avizier. Printre ei e și Cristina, o adolescentă cu ochi mari și verzi, care a terminat științe sociale și a obținut cea mai mare medie din liceu, 8,95. A luat 10 la geografie, iar pentru asta îi mulțumește profesoarei care a lucrat în plus cu elevii. La română a luat cea mai mică notă, 7,50, însă vrea să depună contestație. În așteptarea rezultatelor, a ajuns în curtea liceului în jurul orei 10, dar, înainte să apară listele, a văzut notele pe internet. Elevii de la „Dimitrie Gusti” au dat examenul alături de cei de la Liceul „Dimitrie Bolintineanu”, iar Cristina își aduce aminte de o întâmplare de la proba de istorie când, înainte de sosirea subiectelor, repeta materia alături de câțiva colegi de clasă. Cei de la Bolintineanu „se așteptau să nu știm nimic și ne-au întrebat «Cum, voi ați învățat atât?»”. Spune că a avut multe de învățat de la profesorii de la acest liceu, pe care nu-i consideră mai puțin pregătiți decât pe cei de la liceele cu pretenții din București.
Cristina vrea să dea admitere la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, iar pentru asta a făcut pregătire la desen în fiecare sâmbătă și duminică din ultimul an. 
În timp ce Cristina povestește despre planurile din vacanța de vară, câțiva elevi întră liceu pentru contestații. Ar putea fi șansa celor care au luat 5,50, de exemplu, să ajungă la o medie de 6 și să promoveze Bacul.

Dacă treci întâmplător pe lângă Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, de pe Bulevardul Dacia din București, fără să știi că astăzi se afișează notele de la Bac, ai crede că pâlcurile de oameni aflați în fața colegiului sunt simpli călători, așteptând, ca de obicei, într-o căldură înăbușitoare, autobuzul.
Notele s-au afișat de la ora 10:00 pe site-ul edu.ro, dar elevii încă vin la colegiu, în grupuri mici, cu părinții sau singuri. Unii dintre ei își cunosc deja notele și sunt hotărâți să depună contestație – „Hai, merci, să fie și mai mare după contestație!” –, alții se întreabă între ei cum se procedează – „Mai e valabilă treaba aia cu 0,5 puncte? Ai nevoie de părinte să faci contestație?”. Dubiile și nesiguranța unei noi așteptări, până pe 9 iulie, când se afișează rezultatele finale, se infiltrează și ele în curtea colegiului. Un băiat pe al cărui tricou scrie „Raise your middle finger” cere un pix. „Mă duc la contestație. 7,40 la română. Mă duc să-i întreb de ce.” Fata căreia i se adresează vorbește la telefon: „Profa mi-a spus să fac (contestație), dar eu nu știu.”
Sunt câțiva și care au venit direct de acasă, să-și afle notele la fața locului. „Am luat 9,05!” strigă un băiat înalt, îmbrăcat în alb, îmbrățișându-și prietenul care l-a însoțit și sărind împreună pe trotuar, în fața trecătorilor. „Am învățat cu o seară înainte de Bac, ești nebun?”, se aude un țipăt de bucurie din partea opusă a curții.
Un băiat scund, cu părul creț și cu o sticlă de Mountain Dew în mână, îl caută pe liste pe șeful de promoție. „A luat 9,50.” „Ia notează, mă, toate mediile”, îl încurajează prietenul lui, un tip mai înalt, brunet, care își verifică telefonul din secundă în secundă. „Ia uite, ăsta a luat 6,80 la toate! Scrie: Gheorghiu - 8,90, Stănescu - 8,03, Pluto - 8,28, Capotă - 7,50.” „Fă și poze la astea, să avem dovadă.”