„Dacă eu zbor cu avionul - și mă duc pe liniile astea -, ajung la foamete. Arată ca o rețea mai mare? Dacă eu fac ceva în partea asta, poate să determine altceva în partea cealaltă?”, îi întreabă Mihaela Andrieș, fondatoarea hub-ului educațional HUB, pe copiii așezați în cerc, pe jumătate cocoțați pe masă ca să vadă mai bine planșa mare din fața lor. Zeci de cartonașe sunt înșirate pe hârtie, conectate între ele cu linii trase cu carioci colorate. E un pic de zarvă afară, în grădina de la NUC, unde are loc festivalul de mediu Culmea. Tema lunii iunie a festivalului a fost risipa alimentară. Dar copiii sunt prea concentrați la joc ca să fie deranjați.
Cei mici stau câteva secunde pe gânduri în timp ce în mintea lor se fac legăturile și trec de la un cartonaș la altul: avionul emană dioxid de carbon, care produce efect de seră și încălzește planeta. Pentru că temperatura globală continuă să crească, episoadele de caniculă vor deveni din ce în ce mai frecvente, la fel și perioadele de secetă și inundațiile. Din cauza temperaturii, a secetei și a inundațiilor, producția alimentară va scădea. Iar dacă producem mai puține alimente, va fi foamete.
Câțiva mai curajoși răspund repede: „da”. „E ca o pânză de păianjen”, exclamă unul dintre puști.
O frescă climatică
Pânza de păianjen din fața lor este un joc de cărți numit Climate Fresk sau „Fresca climatică”. A fost creat în 2015 de inginerul francez Cédric Ringenbach, specialist în schimbări climatice, și are la bază informațiilor din rapoartele IPCC - Intergovernmental Panel on Climate Change, organismul științific responsabil cu evaluarea riscurilor asupra încălzirii globale. În 2018, Ringenbach a fondat și un ONG cu același nume pentru a face întreaga mișcare mai amplă. Jocul a devenit rapid popular: a ajuns în peste 160 de țări și a fost tradus în peste 45 de limbi. ONG-ul organizează workshop-uri pe baza lui în școli, instituții și companii și pregătește facilitatori în toată lumea care să țină la rândul lor workshop-uri în comunitățile lor.
Scopul Climate Fresk este de a face știința mai ușor de înțeles pentru că o explică pe un limbaj accesibil și prietenos, reducând prăpastia dintre cunoștințele științifice despre climă și înțelegerea publicului.
Jocul conține 40 de cartonașe pe teme diferite, de la energie și producție alimentară la mediu și transport. Fiecare set de cărți conține informații și aspecte importante ale schimbărilor climatice, precum și activități umane și consecințe ale acestora asupra mediului. Jocul durează, în medie, trei ore, iar participanții trebuie să aranjeze cartonașele pe o planșă ca pe o frescă - de aici și numele jocului - și să conecteze cartoanele între ele. Practic, să găsească toate relațiile cauză - efect și să traseze săgeți pentru a evidența legăturile între ele.
Există și o variantă în limba română a jocului și poate fi jucat deopotrivă de copii și adulți.
„Ce mi-a oferit mie Climate Fresk față de orice învățare au fost legăturile, conexiunile între cauză și efect”, spune Mihaela Andrieș, fondatoarea hub-ului educațional NUC din Brașov. E facilitatoare a jocului, adică un fel de mentor care coordonează echipele de copii în jocul cu cartonașele. La NUC, într-o casă elegantă și cu tavan înalt, cu o grădină mare, situată în zona veche a Brașovului, Mihaela găzduiește ateliere dedicate sustenabilității, seri de film și dezbateri pe teme de mediu.
Mihaela Andrieș, explicându-le copiilor legăturile dintre fenomenele din natură și schimbările climatice
„La finalul acestui joc, tu ai un tablou în care înțelegi mai amplu care sunt urmările acțiunilor tale, că un plastic aruncat poate să aibă urmări la zeci de kilometri distanță față de tine. Climate Fresk dă cumva o imagine condensată a urmărilor pe care le au acțiunile tale, iar la final, ai un sentiment de «wow, nu știam că toate lucrurile astea se leagă așa»”, explică ea.
Jocul are impact în special la adolescenți, a remarcat Mihaela de-a lungul celor câteva sesiuni de joc pe care le-a coordonat. „E perioada în care începi să-ți pui întrebări. Au acel moment de înțelegere că ceea ce fac ei are valoare - și în sens pozitiv, dar și în sens negativ”. Li se poate părea surprinzător, de pildă, că criza climatică poate duce la rezultate aparent opuse, cum ar fi inundații mai dese, în paralel cu creșterea perioadelor de secetă. Asta arată cât de instabile pot fi tiparele meteorologice într-o climă în schimbare. La copiii mai mici, e mai mult experiența jocului care le aduce entuziasm.
După ce au conectat cartonașele între ele pe modelul de cauză și efect, în încăperea mică din casa de la NUC copiii și-au făcut propriile lor colaje și desene colorate: cineva a ilustrat foametea printr-o vacă și un personaj cu expresie tristă care se ține de stomac. Altcineva a desenat un ciclon și o barcă pe ocean, ca să arate ce efect are încălzirea apei și a aerului. Apoi, au discutat cu Mihaela Andrieș ce reprezintă fiecare desen, ce simt ei despre ceea ce tocmai au învățat despre schimbările climatice, ce li se pare cel mai important lucru și cum pot ei, copiii, să se implice în protejarea Planetei. Știau deja soluțiile pe care le pot aplica ei: să nu lase apa să curgă la robinet cât se spală pe dinți sau spală vasele, să colecteze separat, să nu arunce gunoaiele pe jos.
Copiii poate nu înțeleg neapărat cât de aproape sunt efectele schimbărilor climatice, care se întâmplă chiar în prezent, însă conștientizează, într-un fel sau altul, că ceea ce fac ei are impact asupra mediului înconjurător, e de părere Mihaela. Dacă sunt învățați de mici cum să fie sustenabili, vor crește în adulți responsabili, adaugă ea.
Încălzirea globală se întâmplă acum
Anul 2024 a venit cu record după record din punct de vedere al căldurii, după ce temperatura medie la nivel mondial a crescut cu peste 1,5 grade Celsius.
Zilele de 22, 23 și 24 iulie 2024 au fost cele mai calde din ultimii 150 ani - de când există observații meteorologie, arată cercetătorii Bogdan Antonescu și Dragoș Ene într-o analiză pe Infoclima. 2023 a fost cel mai călduros an din istorie, dar sunt 95% șanse, spun cei doi oameni de știință, ca 2024 sa-i ia locul pe podium. Este atât de cald încât temperaturile mari provoacă decese: 4% dintre decesele din timpul lunilor de vară sunt cauzate în mod direct de insulele de căldură urbană, potrivit Libertatea. Insulele de căldură urbană sunt acele zone din oraș în care există o concentrație densă de clădiri și beton.
Temperaturile din principalele orașe ale României, București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Constanța, au crescut, în medie, cu 2 grade Celsius din cauza schimbărilor climatice. Cifra nu e mare, ba chiar pare nesemnificativă. Dar efectele ei se văd în temperaturile extreme, dispariția zăpezii, perioadele tot mai lungi de secetă, inundațiile. Toate fenomenele explicate în jocul Climate Fresk.
Activitățile umane și-au pus în mod special amprenta prin defrișări, creșterea animalelor, arderea combustibililor. Gazele eliberate din aceste activități sunt gaze cu efect de seră ce funcționează ca un motor împotriva climei. Cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă a crescut cu mai bine de 40% de când orașele au început să se industrializeze.
Cum vorbim cu copiii despre schimbările climatice fără să sune tragic
Mintea noastră nu este învățată să răspundă ușor la amenințările mari, care se mișcă lent, așa cum este încălzirea globală, de-asta luăm mai greu măsuri împotriva ei. Cercetătorii folosesc termenul de psychological distance. Practic, percepem schimbările climatice mai la distanță de noi pentru că nu e ceva ce se întâmplă suficient de repede ca să ne atragă atenția. Mai repede evităm o minge de fotbal aruncată spre noi.
Cu toate astea, studii noi arată că lucrurile s-au schimbat semnificativ și tot mai mulți oameni sunt conștienți că efectele schimbărilor climatice se întâmplă acum. Adică distanța s-a restrâns. Aproape 60% dintre copii și adulții tineri au eco-anxietate, potrivit unei cercetări recente. Eco-anxietatea este un concept nou în România, deși alte state îl studiază de ceva timp. Se referă la teama de un viitor acaparat de poluare și schimbări climatice, iar oamenii de știință ne sfătuiesc să trăim cu ea pentru că situația se va înrăutăți.
„Asta percep și eu. În urmă cu câțiva ani, discutam altfel, dar lucrurile se întâmplă mult mai rapid decât s-a estimat în urmă cu câțiva ani. Vedem că și anotimpurile se schimbă cum se schimbă, pe măsură ce văd că lucrurile avansează foarte repede, îmi dau seama că problema asta a mediului și conversațiile astea sunt esențiale dacă vrem să mai avem o lume în care să trăim”, spune Mihaela Andrieș.
Simte „o urgență” despre care trebuie să vorbim, dar „fără panică”. Crede în puterea exemplului și spune că cel mai ușor se începe cu copiii, prin antrenarea unor comportamente sănătoase acasă sau chiar la genul de ateliere pe care le ține și ea. Copiii dau singuri mai departe ce învață fără să realizeze.
„Eu, ca mamă a două fetițe, pot să le cresc pe ele în felul ăsta și eu cred că dacă prietenele ei văd la fetele mele niște lucruri, la fel, impactul crește”, dă exemplu Mihaela.
A creat hub-ul educațional NUC din Brașov din dorința ei de a avea un spațiu natural care să găzduiască discuții ce țin de mediu, hrană sănătoasă și practici prin care oamenii se pot conecta cu natura. Când a deschis casa către comunitate, acum doi ani, a lăsat deschisă și grădina senzorială de peste 1.500 de metri pătrați cu gândul la copii, să vadă de la firul ierbii cum arată o lalea sau o zmeură. Tot de-atunci este și stația de compost.
Mihaela crede că nu e vorba de subiectul atelierelor care au loc ocazional la Grădina NUC, precum cele care se întâmplă vara asta în cadrul Festivalului Culmea, ci mai degrabă despre comunitate: oameni care nu se cunosc între ei vin și se împrietenesc aduși împreună de un subiect comun care-i pasionează.
„Cred că de ce am avea nevoie este efectiv de a petrece mai mult timp în natură. Cred că nu conștientizăm că noi suntem parte din tot ce înseamnă natură. Copiilor le este din ce în ce mai greu să calce pe iarbă, să pună mâna pe copaci. Te învârți între laptop, telefon, muncă și, probabil, în acest ciclu al vieții, se rup niște legături”, spune Mihaela.
Așa a fost și ea, până în urmă cu câțiva ani, când ceva în interior s-a „resetat”. „Odată ce am început să-mi pun întrebări și odată ce am început să petrec mai mult timp în natură, mi-am dat seama că aș vrea să îi ajut și pe alți oameni să redescopere asta. Și atunci a început și procesul meu de a învăța Climate Fresk și de a învăța tot felul de lucruri pe care le facem deja în grădină.”
