Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.
Profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Nicolae Bălcescu” din Brăila, Adriana Bogatu îi învață pe elevii săi să vadă literatura ca pe o poartă de ieșire din haosul cotidianului. Documentează, pe pagina sa de Facebook, viața de profesor în pandemie: de la obstacolele prilejuite de deciziile de neînțeles ale guvernanților până la disperarea de a-ți vedea colegii profesori cum mor din cauza teribilului virus. Invită decidenții să vină să stea o zi întreagă într-o școală obișnuită, nu într-una „intens șamponată cu două zile înainte de vizită”, pentru a vedea cât de dificil este să respecți măsurile de igienă și distanțare.
Există o corelație între orele de muzică și performanța la matematică, arată un studiu publicat în această toamnă în jurnalul american Perspective Sociologice. Depinde, însă, dacă elevii învață într-o școală care are buget pentru lecții de muzică de calitate, cu instrumente muzicale, de pildă, sau într-una care oferă mai puține ore de artă și folosește banii pentru prânzul gratuit al elevilor. Totul are legătură cu veniturile părinților.