O decizie din urmă cu câteva luni a Parlamentului, de a impune o limită de ore de studiu în învățământul preuniversitar – fără o analiză de impact, fără o justificare conceptuală și fără a oferi timpul necesar implementării ei – a pus Guvernul într-o situație dificilă, pe care încearcă să o rezolve din mers, cu mai puțin de o lună înainte de revenirea în activitate a cadrelor didactice.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
După ce am dezbătut cum arată respectul în școala românească, am rugat câțiva elevi de liceu și de gimnaziu să ne povestească despre profesorii care i-au sprijinit pe parcursul școlii.