Editorial. De unde vine nevoia noastră de a fi premiați, obsesia pentru locul unu cu coroniță? Asta m-am întrebat când joi seară, pe 24 octombrie, pășeam pe lângă covorul roșu de la Opera Națională, unde deja veneau invitații pentru Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024.
Violeta Dascălu a împlinit anul acesta 64 de ani, o vârstă la care a considerat că e timpul să se despartă de Școala Ferdinand I din Capitală la care a lucrat timp de trei decenii, ca profesoară de geografie și de limba franceză. De aproape 20 de ani, a fost director și director adjunct, timp în care clădirea neprietenoasă de pe strada Gării Obor a înflorit și a ajuns să fie astăzi una dintre cele mai atractive unități de învățământ din Sectorul 2 al Capitalei.
Cazați în cămine mizere, fără căldură și hrăniți doar cu mâncare rece, acestea au fost condițiile în care au fost primiți la Craiova olimpicii la franceză. Condiții pe care autoritățile le-au considerat propice pentru a face performanță. Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu a cerut explicații de la toți inspectorii școlari din județele în care s-au organizat olimpiade în această perioadă. Situația îmi ridică o întrebare: oare atunci când merg într-o delegație, inspectorii sau secretarii de stat sunt cazați în cămine reci?
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
