Elevul șters, elevul premiant, elevul cuminte, cool, favorit al profesorilor, loaza. Am fost fiecare o categorie sau mai multe, puși în cutii pe nedrept sau pe merit. Până în vacanța mare - nu doar fiindcă era lungă de trei luni, ci fiindcă era de-a dreptul grandioasă, regat al plictiselii și libertăților - când eram toți altceva. Jurnalist, artist, manager cultural, manager de proiect, designer, PR cultural. De la distanța a ceea ce societatea zice azi că suntem, ne-am întors în vacanța mare, înainte de a începe școala, să retrăim ceea ce în epoca pre-parentingului nu avea un nume: anxietatea. Un text colectiv în care și-au adunat forțele și amintirile Școala9+Scena9+Rezidența9=Fundația9.
Unu din trei elevi de la Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” din Negrești, Vaslui, face naveta. Doar 170 au primit anul trecut bursă rurală. Iar acum, în urma unui ordin de Ministru, acești copii, ca mulți alții din țară, vor rămâne fără cei 200 de lei pe care, spun ei, îi foloseau ca să-și plătească transportul. După un val de critici, Ministerul Educației a venit la schimb cu o sumă forfetară care să le acopere transportul acestor elevi. Două eleve din liceul vasluian vorbesc, pentru Școala 9, despre lupta zilnică pentru a rămâne la școală, în ciuda dificultăților financiare.
Patru profesoare dintr-un sat mic din județul Olt vorbesc despre România și ce încă le face să se simtă mândre că locuiesc aici. Sunt dezamăgite de multe, de politicile publice care vin în sistem peste noapte, de lipsa resurselor și a viziunii. Dar pentru toate a rămas un punct care încă le luminează: oamenii. Oamenii care le-au format și oamenii mici pe care îi formează ele acum: „Vreau să-i văd pe copii oameni mari. Să-i văd realizați.”
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
