Îmi plăceau în copilărie și adolescență excursiile pe care dirigintele meu, profesor de geografie, le organiza duminica (am prins vremurile în care săptămâna avea șase zile lucrătoare, așa că noi aveam cursuri și sâmbăta, este adevărat, doar până la ora 12 – prindeam acasă, pe la 13, desenele animate cu Mihaela), în împrejurimile orășelului în care am crescut, bun prilej pentru a înțelege mai bine formele de relief, dar și pentru a ne cunoaște unii pe alții.
Vă amintiți de thrillerul din 1997, regizat de Jim Gillespie, despre cei patru tineri care, după un an de la accidentul pe care l-au provocat și care s-a soldat cu o victimă, primesc mesaje de ameninţare, dovadă că exista cineva care le știa secretul? Nu,articolul nostru nu va avea prea mare legătură cu filmul, am ales doar să parafrazăm titlul, fiindcă vom scrie despre ce fac profii în invidiatul lor concediu din timpul verii (profesorii au concediu, nu vacanță, și spunem asta pentru cei care încă nu au înțeles acest lucru).
Într-un sistem de învățământ care ar trebui să fie centrat pe nevoile elevilor, câtă atenție primește cu adevărat sănătatea mintală a copiilor și adolescenților?