Putem pune altceva în locul așa-zisei săli de studiu/detenție? Am vorbit cu profesori și elevi despre cum ar vedea ei adresarea disciplinei la ore: un peace corner, o zonă de împăcare în curtea școlii, peer mediation, supraveghetori pregătiți, regulamente mai realiste, mai mult sprijin psihologic.
Avem astăzi la doi pași de noi un alt război, după 80 de ani de pace în Europa, timp în care abia am avut vreme să digerăm tot răul și tot întunericul venit din discriminare, xenofobie și antisemitism. Am citit jurnalele unor tinere evreice, victime ale unuia dintre cele mai cumplite episoade din istoria recentă - Holocaustul. Lecturi terifiante, dar necesare. A studia fenomenul Holocaustului înseamnă a explora poveștile mânate de curaj, speranță, reziliență pentru ca rasismul să devină un arhaism.
Avem o nouă lege a educației care va schimba viețile a 2.9 milioane de elevi, 210 mii de profesori și a milioane de părinți și bunici. În bine? În foarte bine? În rău? Cât se potrivește pe generația de astăzi, cea care navighează zi lumină pe net, știe să găsească orice informație online, dar este acuzată că nu știe să o interpreteze? Plăcerea de a merge la școală pare să fie în scădere. Ne-am întrebat: de ce? Apoi, ne-am spus că cel mai bine e să-i întrebăm pe elevi de ce? Elevi care arareori sunt întrebați care este opinia lor despre ceva. De Ziua Copiilor îi întrebăm pe ei ce cred.