Puterea, abuzul de autoritate, corectitudinea politică. Teme care fac subiectul dezbaterilor publice tot mai frecvent în ultimii ani, cel mai recent chiar vara aceasta, în contextul acuzațiilor de hărțuire sexuală de la SNSPA. „Oleanna”, spectacolul regizat de Mădălin Hîncu la Teatrul Excelsior, este ancorat în contextul socio-politic actual, pentru că vorbește despre relația profesor-student, dezechilibrele de putere și cum acestea pot fi interpretate și exploatate.
În afara scenei, realitatea românească arată așa, potrivit proiectului Catedra de abuz al publicației RiseProject:
- 1 din 3 studente au fost hărțuite sexual când erau la facultate;
- 11% dintre universități nu menționează hărțuirea sexuală în codul de etică;
- Doar una din 10 victime face demersuri către autorități;
- 55% dintre români cred că violul este justificabil în anumite circumstanțe.
Intenție și percepție
Ne aflăm în biroul unui profesor universitar, împânzit cu teancuri de cărți și un glob pământesc în miniatură, în care celebra pictură „Școala din Atena” a lui Rafael străjuiește în fundal. Scenografia lui Răzvan Bordoș surprinde un cadru intim, în care doi reprezentanți ai unor lumi foarte diferite vor intra în coliziune.
Studenta Carol (Ioana Niculae, de o intensitate mocnită) își programează o întâlnire cu profesorul ei pentru a discuta posibilitatea măririi unei note de care depinde viitorul ei academic. Adoptând o postură anxioasă, ea așteaptă pe un scaun ca John (Marius Turdeanu, într-o prestație titanică), de mai multe ori întrerupt de apeluri telefonice despre o casă pe care dorește să o cumpere cu soția lui, să acorde atenția cuvenită problemei sale.
Distras în mod voit, John nu ascultă ceea ce Carol îi spune. În schimb, îi ține un monolog despre pedagogie și despre propriile sentimente din copilărie legate de confruntarea cu norme externe arbitrare. John remarcă faptul că „oamenii bogați fac sex mai rar decât cei săraci, dar își dau jos mai multe haine”, reflectând poziția privilegiată a lui John ca profesor, care intelectualizează și își afișează autoritatea în loc să se implice autentic în problemele ridicate de Carol.
Intenție și percepție: aceștia sunt cei doi piloni pe care „Oleanna” își construiește intriga. Încercând să o ajute să înțeleagă materialul de studiu (o carte semnată de John însuși), profesorul folosește un ton paternalist și are un discurs autoritar presărat cu remarci informale, care nu fac decât să o deruteze pe Carol. Îi promite chiar o notă de zece când studenta începe să plângă, cu condiția ca aceea să nu fie ultima lor întrevedere.
După un prim act care ne convinge de inocența reacțiilor studentei neputincioase, textul lui Mamet folosește o strategie de tip bait and switch. Conflictul ia amploare când studenta depune o plângere împotriva lui John, în care îl acuză de comportament inadecvat și hărțuire, răsturnând dinamica puterii dintre cei doi. Profesorul consideră că gesturile și cuvintele sale au fost interpretate greșit ca fiind opresive și abuzive, iar tensiunea crește pe măsură ce Carol își argumentează acuzațiile, iar John își ia apărarea. „Nu e ceea ce spun eu, ci ceea ce înțelegi tu”, remarcă frustrat John, care subminează validitatea acuzațiilor lui Carol. Profesorul blamează „corectitudinea politică”, pe măsură ce în acest joc de-a șoarecele și pisica, rolurile se inversează.
1/3
