Shanna Griffus, profesoară de arte vizuale la Școala Internațională din Kiev, a plecat în SUA, țara natală, cu o lună înainte să izbucnească războiul. A continuat, însă, să-și țină orele online, dar cu reguli noi: elevii rămași în Ucraina pot oricând să iasă din lecție dacă pornesc alarmele și trebuie să se adăpostească în buncăre. Copiii au impresionat-o, a povestit ea într-un interviu pentru Școala 9, prin „încercarea lor de a se agăța de orice formă de normalitate”. În ciuda fricii permanente, mulți încearcă să fie prezenți și îi trimit temele: desene inspirate de viața în timpul războiului.
Cu aproape o lună înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, americanca Shanna Griffus, profesoară de arte vizuale la gimnaziu în Kiev, s-a întors în Michigan, Statele Unite. Hotărârea a luat-o în urma avertizărilor din partea autorităților americane că Rusia ar putea ataca Ucraina. „Unii colegi sunt în buncăre și tot predau”, a spus profesoara în interviul pentru Școala 9.
De la 8.000 de kilometri, face tot posibilul să rămână și ea cumva aproape de elevii Școlii Internaționale din Kiev. Le ascultă temerile din cea mai grea perioadă pe care au trăit-o vreodată, un război care le pune tuturor viața în pericol.
Pentru unii dintre elevii Shannei Griffus, reînceperea cursurilor online înseamnă o scurtă detașare de o realitate în care educația abia își mai poate face loc. Ore se mai țin doar dacă anumite instituții sau unii profesori își doresc să-și continue activitatea. Numai în primele 12 zile de război, armata rusă a distrus peste 200 de școli, potrivit Ukrinform, agenția de presă a Ucrainei.
Shanna Griffus, cu zece ani de experiență în învățământul preuniversitar din SUA și absolventă a Școlii Institutului de Artă din Chicago, s-a mutat în Kiev anul trecut. Vizitase Ucraina în 2019, i-a apreciat arhitectura și cultura, iar când a venit oportunitatea, a ales să locuiască o vreme acolo.
Ai plecat din Ucraina înainte de invazie?
Shanna Griffus: Da, s-a întâmplat la sfârșitul lunii ianuarie, când Ambasada Statelor Unite a ordonat plecarea familiilor angajaților instituției. La început, am simțit că eram prea precaută și am crezut că totul va fi în curând în regulă și că mă voi întoarce. Nu am vrut să fiu nevoită să plec în grabă, dacă se ajungea la război, pentru că ar fi trebuit să completez și actele de ieșire din țară pentru pisica mea.
Ce i-ai întrebat pe elevii tăi când ați început cursurile online, în a cincea zi de la izbucnirea războiului?
În prima zi de cursuri online, după invazie, i-am rugat pe elevi să completeze un chestionar. Erau întrebări precum: Unde te afli? Ai acces la internet, poți participa la ore pe Zoom? Ești într-un mediu liniștit în care poți lucra? În ce măsură te poți implica în activitatea de la clasă? La ce ai prefera să lucrezi? Am lăsat spațiu să îmi spună și cum îi pot sprijini. Apoi, le-am pus eu direct întrebări similare celor care au reușit să participe la cursuri – cam jumătate dintre cei 40 de elevi ai mei. O parte sunt ucraineni, unii se aflau încă în Ucraina și totuși s-au conectat.
Profesoara Shanna Griffus Fotografii: Arhiva personală Shanna Griffus
Au reușit mulți dintre ei să treacă granița cu familiile lor?
Majoritatea au reușit să treacă granița, dar multe familii au fost separate din cauza legii marțiale, care prevede că bărbații între 18 și 60 de ani nu au voie să părăsească țara. Acest lucru le provoacă elevilor mei multă vinovăție și suferință, pentru că nu pot fi alături de bărbații din familia lor.
Bunăstarea emoțională a elevilor, mai importantă decât lecțiile
Cei care au rămas în Ucraina și au intrat la orele online erau acasă sau în adăposturi antiaeriene cu acces la internet?
Elevii care se află în Kiev se mută din subsoluri sau buncăre în casele lor și înapoi, în funcție de avertismentele de raid aerian. Ei m-au anunțat că ar putea fi nevoiți să iasă din ora de curs în orice moment din această cauză, dar, din fericire, nu s-a întâmplat așa ceva. Alți elevi s-au mutat în orașe din Ucraina care au fost mai puțin lovite. Sănătatea emoțională a elevilor nu este foarte bună, dar au rămas puternici, având în vedere tot ce se petrece. Am fost impresionată de puterea elevilor rămași în Ucraina și de încercarea lor de a se agăța de orice formă de normalitate. Mulți își doresc să le fie distrasă atenția de la anxietatea constantă. În ce îi privește pe elevii care au plecat din țară, ei se luptă cu neputința.
Sănătatea emoțională a elevilor nu este foarte bună, dar au rămas puternici, având în vedere tot ce se petrece.
Cum i-ai sprijinit din punct de vedere moral?
În primele două zile, conversațiile noastre au fost mai puțin despre cursuri și mai mult despre bunăstarea lor emoțională. S-au vărsat multe lacrimi. Le-am oferit elevilor o mulțime de opțiuni în legătură cu ce lucrări puteau fi finalizate și le-am arătat flexibilitate în ceea ce privește termenele limită. Le-am validat emoțiile, pentru că modul în care se simt este de înțeles, indiferent unde se află sau prin ce trec. Am deschis și niște săli de pauză pe Zoom și i-am lăsat să vorbească cu prietenii lor, după discuția cu clasa.
Schițe într-un caiet pe care l-ar putea lua cu ei oriunde
Sunt încă motivați să învețe?
Elevii care au participat la cursuri au fost, în general, motivați să finalizeze lucrările. Unii au spus că sunt foarte distrași, au vrut să se alăture cursurilor și să țină legătura cu noi, dar nu știau cât ar putea să lucreze. Alții au spus clar că simt nevoia să se ocupe de școală. Unii au dorit, de asemenea, ca această materie să îi ajute să își exprime sentimentele din această perioadă.
„Născut într-un adăpost antiaerian”, desenul unuia dintre elevi
Te-ai gândit, așadar, la metode noi de abordare a orelor?
Am schimbat planurile radical pentru ca ei să lucreze cum vor sau cum se simt confortabil. La cursul nostru de introducere în artă ar fi făcut o cercetare și ar fi lucrat și pe calculator, iar mulți au păstrat planul inițial, pentru că nu au acces acum la materiale de artă. Le-am oferit și posibilitatea de a alege între a prezenta o lucrare de artă care să exprime sentimente legate de situația actuală – protest, luptă pentru pace – sau o serie de schițe realizate la scară mică într-un caiet, pe care l-ar putea lua cu ei oriunde.
U
Un colaj despre invazie se numără printre lucrările adunate de profesoara de arte vizuale
Ai vorbit recent cu colegi de-ai tăi, profesori ucraineni de la Școala Internațională din Kiev, care au rămas în țara lor? Mai predau?
Școala noastră are un grup Viber (n.r. – aplicație de mesagerie pe telefon) pentru personal, unde păstrăm legătura cu colegii ucraineni care sunt încă acolo și, da, majoritatea încă predau. Unii sunt în buncăre și tot predau. De asemenea, avem întâlniri o dată pe săptămână și mulți dintre colegii noștri ucraineni ni s-au alăturat până acum. Poveștile lor sunt sfâșietoare și toată lumea din afara Ucrainei face tot ce poate pentru a-i sprijini pe cei rămași, în special prin donații, dar și amintindu-le că suntem acolo pentru ei.
