Ionuț Deaconu era profesor de engleză într-un liceu din Pitești de mai bine de un deceniu când a decis să facă o schimbare radicală. A plecat în Emiratele Arabe Unite în urmă cu nouă ani nu pentru a-și construi o nouă carieră, ci pentru că se îndrăgostise. Relația însă nu a funcționat, așa că a trebuit să ia o decizie: se întoarce acasă, la catedră, unde își înghețase postul sau se bucură de experiența de a lucra într-o școală privată din Dubai? A ales a doua variantă și a rămas acolo timp de patru ani.
Înainte să se întoarcă în țară, și-a pus pe hârtie o listă cu lucruri pe care ar putea să le facă în România. „Cineva mi-a zis: tu trebuie să faci ce te pricepi, ce ai lucrat o viață”.
S-a întors în 2019 și a înființat un centru de învățare a limbilor străine. Și-a cumpărat o casă cu teren în Moșoaia, la 10 kilometri de Pitești. Astăzi, locuiește acolo împreună cu soția sa, originară din Vietnam, și fetița lor de nici un an. Pe terenul din spate vrea să construiască un mini-campus, cu școală generală, teren de sport, laboratoare și alte spații de activități.
„Voi finanța școala din munca actuală. În momentul de față, tot ce reușesc să strâng investesc în această școală. Puteam să-i pun deoparte, să fac excursii, dar am considerat că e mai bine să investesc. Pas cu pas, cu ceea ce lucrez, cu munca mea, și cu speranța că și alți părinți vor veni alături de mine”, spune profesorul.
Așadar, ideea lui este să fie un soi de proiect cu subscripție publică, realizat de donatori, ca pe modelul „Construim un spital” al Asociației Dăruiește Viață.
Vrea să adune în jurul lui părinții care își doresc o altfel de școală
Primul deja i s-a alăturat. Rareș Fulger, tatăl unei fete de școală generală, visa și el, asemenea lui Ionuț, la o educație adaptată nevoilor copiilor de azi și pieței muncii. Lucrând ca electrician și trainer de electricieni într-o companie, și-a dorit să dea înapoi din ceea ce știe. „Vreau să ajut copiii, voiam să fac ceva cu școlile profesionale, astfel încât elevii să învețe o meserie, să nu mai stea doar cu nasul în telefoane”, spune bărbatul.
„Am cerut să mă lase în ateliere să-i învăț (pe elevi, n.r.), să le predau în afara școlii, prelucrări mecanice, structuri, orice. Nu am mai fost căutat vreodată de inspectorat, unde am fost să le prezint planul meu”, adaugă.
Rareș Fulger nu a renunțat cu totul la planul lui. Acum lucrează la instalația electrică din prima sală de clasă ridicată în curtea lui Ionuț Deaconu. Acolo vor să facă grădinița, cu ea vor începe. Speră să o deschidă într-un an. Vor în curând să demareze procesul de autorizare.
Poate părea un vis prea îndrăzneț, dar Ionuț, când se uită pe terenul plin de verdeață de lângă casă, vede cu ochii minții școala modernă, terenul de sport, locurile de recreere.
Mai mult, una dintre fostele lui eleve, care a făcut Arhitectura în Danemarca, se va ocupa de proiectul școlii.
Și cel mai important, știe exact ce vrea ca elevii să învețe în școala din Moșoaia. Multe dintre idei le-a preluat din ce a văzut în școala emirateză în care a lucrat.
A fost responsabil cu disciplina în școală
La început, Ionuț a predat engleză și apoi a fost profesor supraveghetor, adică avea grijă să-i sprijine pe profesori atunci când apărea un conflict în sala de clasă.
„Eram responsabil cu disciplina și punctualitatea. La noi, asta nu există, trebuie s-o facă profesorul sau dirigintele. Din punctul meu de vedere, existența unui supraveghetor e un lucru foarte bun pentru că așa profesorul se poate concentra pe predare”, afirmă dascălul.
În școala sa nu se gândește la un regim atât de strict. „La noi sună ciudat și negativ «detenție». Eu aș pune o zonă de reculegere, de muncă suplimentară”. Și acolo exista un sistem de meditații, dar acestea se făceau în școală, iar pentru asta, părinții plăteau extra.
În general, se gândește ca școala lui să aibă un climat cât mai pozitiv. „Va exista și o sală unde să studieze, probabil la bibliotecă, o sală de festivități unde copiii să se manifeste artistic, fie că vor să facă teatru sau că vor să cânte, lucruri care să le facă plăcere. Și niște mici ateliere, vreau să implic și niște cluburi de gătit, de electronică, grădinărit, lucruri care să le facă plăcere și să aibă un rezultat în viață”, spune profesorul.
Cum se aplanau conflictele în școala din Dubai
Când în România se discuta aprins despre înființarea unor săli pentru detenție în școală, tatăl din Pitești avea deja un model în minte pe care să-l implementeze în viitoarea lui școală.
Practic, jobul lui era să se plimbe în permanență pe coridoarele școlii, din când în când să se uite pe gemulețul pe care îl are fiecare clasă ca să verifice dacă ora se desfășoară în condiții bune. Dacă un copil deranja ora, era chemat Ionuț.
„Se discută cu elevul, i se spune că, dacă va continua în același mod, ajungem să vorbim cu părintele. Dacă situația persistă, este chemat părintele și dacă nici după aceea nu se potolește, există ceea ce se numește detenție, după modelul american: în pauză trebuie să stea în clasă și să studieze sau să-și facă tema. Nu stă singur, este supravegheat de cineva și în felul ăsta, el conștientizează că e bine să nu mai continue în același mod. Dacă va continua, stă și după ore”, explică acesta sistemul.
Avea situații în care elevii ajungeau să se și bată. „Nu aveai voie să pui mâna pe elev. Am avut colegi care au fost dați afară pentru simplul fapt că au pus mâna pe copil. Dacă se bat, îi poți despărți, doar îi tragi și îi imobilizezi, având grijă să nu-i lovești. Sunt momente în care te jignesc în arabă, te apostrofează, dar trebuie să-ți păstrezi calmul, cel mai important, și să încerci să aplanezi conflictul”.
Disciplina era un lucru extrem de important în școala din Dubai unde a lucrat. „Profesorul avea o foaie de disciplină și trecea un cod. B6 era, de pildă, pentru vorbit în timpul orei, B9 - dacă nu avea manualul la el. La finalul zilei, se introduceau toate datele în calculator, părintele știa ce a făcut elevul în ziua respectivă și a doua zi se luau măsuri. Se discuta întâi cu el și i se prezentau consecințele, că ar putea urma detenția”, povestește românul.
Mai mult, ca supraveghetor, trebuia să fie atent și dacă profesorii erau punctuali sau dacă se întâmpla să absenteze de la ore.
Potrivit acestuia, detenția funcționa în școala în care a lucrat. În cele mai grave cazuri, se putea ajunge la o suspendare pe câteva zile, o măsură care a fost introdusă și în noua lege a educației.
„Trebuie să existe și o autoritate, dar elevul trebuie lăsat să tragă propriile concluzii, să spună ce crede despre un lucru, fie că e vorba de ceva legat de materie sau un lucru care se întâmplă în clasă, să se discute politicos orice lucru din clasă. Trebuie ascultată și părerea elevilor”, consideră profesorul.
„Să nu ai un stres că vii la școală”
Cu lecțiile învățate din Dubai, Ionuț Deaconu vrea ca în școala lui să se predea altfel: „Aș merge pe un stil de predare degajat, relaxat, n-aș pune accent pe note”.
De altfel, și când a predat în România, le spunea elevilor de la început să nu fie stresați cu notele, să se concentreze mai mult pe ce învață. „Din punctul meu de vedere, notele nu oglindesc realitatea. Pe mine mă interesează ca de la lecție la lecție acel elev să fi rămas cu ceva în plus”, spune dascălul.
„Nu i-aș stresa nici cu teme multe. Pot să le dau unul-două exerciții, dacă nu le-au făcut, ora următoare le facem împreună. Asta fac și cu elevii de acum”, mai explică Ionuț, din viziunea sa.
„Trebuie să fie un loc unde să vii să înveți de plăcere, să-ți placă și să nu ai un stres că vii la școală” - Ionuț Deaconu, profesor
Acum, majoritatea copiilor din Moșoaia migrează către școli din Pitești. El și-ar dori să-i aducă înapoi în sat, la aer curat, iar școala să devină un centru al satului. „Vrem să folosim și know-how-ul (cunoștințele, n.r.) local, cu meșteri din zonă, lucruri care să le facă plăcere copiilor, să facă și niște lucruri practice, nu toată ziua teorie. Aș băga un curs de antreprenoriat, unul de educație financiară, cum să plătească o factură, cum să se descurce în viață, cum să se poarte în societate, cum să procedeze dacă văd un om amărât pe stradă. Lucruri care acolo, în Dubai, se învață, la noi, nu prea. Cursuri medicale, de prim ajutor, cum să te bandajezi dacă te-ai rănit”, mai enumeră din lucrurile pe care vrea să le facă.
O idee pe care o consideră potrivită pentru educația elevilor a preluat-o din Japonia, unde a ajuns la un moment dat când cocheta cu ideea de a se muta în Asia împreună cu soția sa. „Foarte important, i-aș învăța să aibă grijă de locul unde învață. Japonezii au acest concept: elevii să-și facă curat la locul de învățare. Mi se pare extraordinar acest lucru. Unde ești trebuie să păstrezi curat și frumos!”, spune Ionuț Deaconu.
Clase cu maximum 15 elevi
De asemenea, ar dori ca fiecare clasă să aibă un număr mic de elevi, ca să fie posibilă predarea diferențiată. Faptul că trebuia să predea la clase de 30 de elevi a fost unul dintre motivele pentru care, atunci când s-a întors în țară, după o perioadă, a decis să renunțe la postul din învățământul de stat.
„Am tras concluzia că nu are rost să mai continui, lăsând la o parte salariul. Puteam să lucrez și pe bani mai puțini, dar să-mi pot face meseria. Pierdeam mult timp cu rapoarte, planuri de lecții, care nu au legătură cu predarea, efectiv, pierdeam timpul. Așa că am zis că trebuie să fac ce-mi place să fac, să predau, și să lucrez cu oameni interesați”, afirmă el. Așa că știe clar că nu vrea ca noua lui școală să răpească din timpul profesorilor.
Prin urmare, clasele lui nu vor avea mai mult de 10-15 elevi. „Doar așa ai timp să-i verifici pe fiecare, să le dai unora de lucru separat. În primă fază o să începem cu patru clase, vedem cine vrea să vină și apoi mai vedem”, explică.
Cel mai important, Ionuț Deaconu și-ar dori ca elevii să se conecteze cu natura, părinții să înțeleagă cât pierd copiii dacă îi duc la școli înconjurate de blocuri și betoane. „Eu sunt un om care a crescut în natură și îmi doresc să transfer asta și fetiței mele. Cred că e nevoie de contactul cu natura, într-un mediu frumos în care să-ți facă plăcere să vii, nu să vezi doar clădiri și mașini în jur. M-am gândit și la un mic teren de sport, cu coșuri de baschet, o să fie și o mică piscină, o luăm încet încet”, mai spune.
Urmărește ca în timp, școala să devină principala sa sumă de venit. Vrea însă să dea și burse copiilor din comunitate.
„Ideea de învățământ de stat gratuit a eșuat la noi în țară, nu suntem Finlanda”
Din Dubai a învățat spiritul antreprenorial, pentru că acolo „se fac bani din piatră seacă”. La propriu.
„Ideea de învățământ de stat gratuit a eșuat la noi în țară. Nu cred că prea curând un elev din România va putea să învețe gratuit și eficient în această țară. Nu suntem ca Finlanda, Danemarca, unde există două lucruri care la noi nu sunt: voință politică pentru a schimba lucrurile și un buget consistent alocat educației. La noi, nu există niciunul din cele două”, este opinia lui Ionuț Deaconu.
„Fără niște profesori bine pregătiți, n-o să existe educație de calitate în această țară. Trebuie să vii cu un salariu motivant și pe de altă parte, să existe un control al calității și performanței. Cei care nu-și fac treaba și pierd vremea în sistem, îi dai afară, cei care sunt buni, îi păstrezi. În felul ăsta, atragi și tineri care vor să lucreze, tineri buni, pregătiți și motivați și financiar. Or, nu ai cum, cu un salariu mic, să ții pe cineva în sistem, oricât de mult ai vrea”, este concluzia antreprenorului.
