Totul a început acum nouă ani. Raluca era atunci o fetiță de 5 ani, vioaie, plină de energie și zâmbitoare. Mama ei și-a dorit ca toată această energie molipsitoare să nu se piardă, așa că a înscris-o pe Raluca la diverse activități sportive. Fetița cu ochii mici și căprui ca mărgelele, zâmbet cald și obraji roz niciodată nu a ajuns prea departe în aceste activități. A fost exclusă de profesoarele care țineau cursurile respective. „Nu se integrează cu ceilalți copii și nu îi pot neglija pentru ea”, a fost replica pe care Claribela, mama Ralucăi, a primit-o mereu.
Raluca suferă de Sindromul Down, cea mai frecventă boală genetică, care se caracterizează prin prezența unui cromozom suplimentar. Sindromul Down sau Trisomia 21 este provocat de o diviziune a celulelor anormală, care se produce înainte sau după momentul concepției.
Persoanele afectate de această boală au probleme cu dezvoltarea psihică și mentală, probleme cardiace, boli de auz sau văz sau anomalii vertebrale. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, incidența acestei boli în lume este de 1 la 1.000. În România apare la una din 800 de nașteri, potrivit publicației Viața medicală.
Cum a început totul?
Mama Ralucăi, Claribela Cogeangă-Niță, e o persoană minionă, cu părul brunet mereu prins în coadă, ochii mari pe care îi ascunde după o pereche de ochelari pătrați. De-a lungul timpului, tânăra mamă a adunat toate vorbele dureroase care i-au fost spuse și le-a folosit pentru a deveni persoana de care copilul ei avea nevoie: puternică, ambițioasă, omul care să-i ofere Ralucăi ceea ce sistemul spunea că nu poate să aibă. Lumea nu părea să o primească pe fata ei cu brațele deschise, așa că Bela, cum îi spun apropiații, a creat un loc doar pentru Raluca: Asociația Down Clopoțica.
Revenim la anul 2015, când Raluca avea cinci ani. Claribela o creștea singură pe atunci și încerca să găsească activități pentru cea mică la care să participe mai mult de o ședință sau două. Bela făcea parte dintr-un grup de Facebook cu alte mame de copii cu nevoi speciale, unde a văzut următorul anunț: Special Olympics România organizează o tabără la Bran, în colaborare cu alte ONG-uri din țară. Nu exista o limită de vârstă, orice copil era bine venit. Fără să ezite, Claribela a completat formularul de înscriere, și-a făcut bagajul ei și pe al Ralucăi și au plecat la drum.
Participanții la tabără erau părinți și copii, alături de asociațiile din care făceau parte. În Onești, Bacău, de unde veneau Bela și Raluca, nu exista un ONG care să susțină copiii cu dizabilități. Pe când Raluca se juca cu ceilalți participanți la tabără, una dintre persoanele care lucra la Special Olympics au abordat-o pe Claribela. Roxana Ossian, reprezentanta fundației, a pus întrebarea potrivită: „De ce nu înființezi și tu o asociație în Onești? Te ajutăm noi cu materiale, tu doar să ai sediul și oamenii.” Așa s-a născut ideea ONG-ului „Clopoțica”.
Claribela s-a gândit în acel moment la persoanele care i-au întors spatele atât ei, cât și Ralucăi. Își dorea ca fata ei să facă sport, să se dezvolte frumos printre copii de aceeași vârstă. „Asociația a apărut din dorința de a aduce sportul și în rândul copiilor cu sindrom Down din Onești. Atunci mă gândisem doar la cei cu Down. După, am lărgit aria și la alte dizabilități intelectuale”, mi-a declarat fondatoarea ONG-ului.
Bela a terminat Contabilitatea și Informatica de Gestiune la Bacău, mai mult la inițiativa părinților, deși în realitate și-a dorit mereu să fie psiholog. „La noi în familie era tradiție să fii contabil… am făcut și eu ce au făcut alții. Mi-am dorit mereu să vorbesc cu oamenii”, mi-a spus Claribela. Când i-a fost oferită ideea de a-și înființa propriul ONG, și-a dat seama că aceasta ar fi ocazia să-și împlinească și visul lăsat undeva într-unul din sertarele trecutului.
Numele asociației a venit de la Raluca, care a fost mereu fascinată de zâna Tinkerbell. Așa cum a zis Bela, „nu este niciun nume mai potrivit decât ceea ce îi place copilului meu.”
Prima problemă a apărut odată cu găsirea unui sediu. Oraș mic, săli puține și cheltuieli mari. La câteva luni după ce Claribela a pus bazele asociației, a mers cu Raluca la un nou eveniment Special Olympics, unde a cunoscut-o pe Mihaela.
Și ea devenise mamă a unei fetițe cu sindrom Down în urmă cu șase luni, Anastasia. Povestindu-i întâmplările prin care trecuse cu Raluca, Bela s-a apropiat repede de Mihaela. Când a venit în discuție lipsa unui sediu pentru asociația nou-născută, ea a venit cu o soluție.
„Eu sunt secretară la școala postliceală din oraș și sala de sport e liberă mereu vinerea, după ore. Poate vorbesc cu directorul să te lase să îți desfășori activitatea acolo. Cine știe, poate o aduc și eu pe Ana la tine”, i-a spus atunci Mihaela.
Odată ce ar fi avut un loc în care să își țină activitățile, Claribela ar fi reușit să se promoveze cu adevărat și să adune oameni. Directorul școlii postliceale a fost de acord și astfel vinerea, după ora 16, când elevii ieșeau pe ușă pentru weekend, copii cu diferite afecțiuni călcau pragul sălii de sport.
Cea mai grea alegere
Patru ani a avut nevoie asociația Down Clopoțica pentru a intra pe un făgaș al ei. Părinții oneșteni și din apropiere de oraș începuseră să afle de ONG, vinerea după 16 sala de sport răsuna de vocile celor mici și, cel mai important pentru Bela, Raluca și-a găsit un loc în lume.
2020. Raluca urma să împlinească 10 ani pe 4 noiembrie, când a fost anunțat în luna martie primul caz de Coronavirus în România. Pe 23 martie a fost anunțată starea de urgență la nivel național și porțile tuturor instituțiilor s-au închis. Școli au trecut la ore online, ceva nou atât pentru profesori, cât și pentru elevi. „Abia ne așezasem și noi lucrurile, activitățile, oamenii care ne ajutau, ne făcusem o mână de copii și părinți care veneau… și a venit pandemia”, povestește Claribela. Pentru asociația ei, activitățile online nu erau de ajutor pentru că activitățile sportive erau greu de realizat în fața unui ecran de laptop.
„Pandemia a fost cea mai grea perioadă pentru mine și ce a urmat după a fost la fel de dificil. M-am demoralizat de multe ori.” Restricțiile s-au ridicat în cele din urmă, copiii începuseră să revină pe băncile școlilor iar Bela încerca să găsească un mod prin care să anunțe că ONG-ul se va redeschide. Sau dacă se va redeschide.
„Pierdusem o parte din oamenii care ne-au ajutat, pierdusem o parte din copiii care veneau… Cred că e impropriu să zic pierdut, dar nu și-au mai dorit să vină la activități, a scăzut interesul.” Claribela a ales să răzbată, să reintre în sala de sport care înainte cu patru luni era plină de echipamente sportive și râsetele celor mici. Fondatoarea a început să pună bazele unor proiecte sportive, culturale și artistice, care au ajutat la punerea ONG-ului pe un traseu normal. A colaborat cu alte ONG-uri din județul Bacău, Asociația „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din Hârja, Asociația „Copii din Sânul Familiei” din Hârja sau Centrul de Servicii Sociale „Alexandria”, Bacău. Alături de ei a reușit să facă mai multe activități care au readus numele „Clopoțica” înapoi în lume.
O activitate de acest fel a fost expoziția „Dis+abilitate prin cultură”, organizată pe 13 noiembrie 2024, unde copiii cu dizabilități și-au putut expune creațiile la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești.
Cel mai amplu eveniment din întreg parcursul asociației „Down Clopoțica” a fost gala „Magia dizabilității” organizată pe 10 decembrie 2024, la o săptămână după Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. La această gală au participat Emanuel Cristea pe post de prezentator, dansatori ai școlii „Nicole Dance Academy” și corul de la Clubul Elevilor Onești. Copiii de la asociația Claribelei, alături de cei din ONG-urile partenere, au avut momente artistice de dans și cântat. Fiind în apropierea Crăciunului, publicul a avut parte și de un spectacol de datini moldovenești, cu urșii trupei „Ceata lu` Dima”.
După această gală, Claribela a organizat și un târg caritabil de Crăciun, cu ateliere de creație, spectacol de dans popular susținut de un grup folcloric și o seară de colinde. Pentru munca depusă în cadrul atelierelor de creație, copiii au primit cadouri de la Moș Crăciun. Toți banii care au fost donați la acest eveniment au fost folosiți atât de asociația „Down Clopoțica”, cât și de ONG-urile partenere, pentru a susține viitoarele proiecte.
Oamenii de la „Clopoțica”
Marian Chirilă și Emanuela „Ema” David sunt antrenorii de sport care lucrează alături de copii Claribelei, în zilele de vineri și sâmbătă. Marian Chirilă este antrenor de tenis în Onești de peste 20 de ani, iar de patru ani colaborează cu asociația. În fiecare sâmbătă la ora 11.30, sala de sport de la Colegiul Tehnic „Petru Poni” este deschisă pentru antrenamentele de tenis.
„Antrenamentele pe care le desfășor cu copiii de la asociație nu sunt diferite de cele pe care le fac în mod normal. Doar că ritmul este mai lent, adaptat lor”, a declarat Marian Chirilă, în timpul unei pauze de la antrenament, în care copiii strângeau mingile de tenis. Unii elevi sunt mai avansați decât alții iar antrenorul îi tratează egal și lucrează în ritmul lor.
Un antrenament tipic se desfășoară astfel: încep cu o încălzire de 10 minute și apoi copiii sunt așezați în șir indian pentru a-și exersa loviturile cu racheta de tenis. Ei au fost învățați cum să țină mâinile pe rachetă și care este un unghi potrivit de a lovi mingea. La finalul antrenamentului, copiii fac două ture de alergare ușoară pe teren și pleacă pe rând, nu înainte să-și îmbrățișeze antrenorul.
„Aceasta este răsplata de la finalul zilei, când vin să mă ia în brațe”, a spus Marian Chirilă.
Emanuela David sau Ema, cum i se spune, este kinetoterapeut la „Centrul Școlar de Educație Incluzivă numărul 2” din Comănești, unde Raluca este elevă. Prin intermediul ei a cunoscut-o pe Claribela, iar de un an jumate le predă copiilor sportul la „Down Clopoțica”.
O oră normală de sport arată astfel: gimnastică de încălzire și apoi jocuri interactive, care îi ajută pe copii să socializeze. Datorită materialelor donate de Special Olympics, Ema poate să-i învețe pe elevii ei cum să sară peste obstacole, cum să își țină echilibrul și cum să colaboreze în jocuri de echipă.
„Sportul este foarte important deoarece așa pot învăța coordonare, să alerge, să socializeze cu alte persoane. Apoi, faptul că merg la concursuri îi ajută să cunoască oameni necunoscuți”, a precizat Ema. Dintre copiii pe care îi antrenează, Raluca este cea care a mai participat la competiții și a câștigat premii. Prima medalie a câștigat-o la trei ani.
Pe lângă sport, muzica îi ajută pe elevii de la asociația Down Clopoțica să își dezvolte atenția și concentrarea. Raluca Gabriela Sandu este studentă în an terminal la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din Brașov, iar pentru lucrarea ei de licență și-a ales ca subiect „Terapia prin muzică la copiii cu Sindromul Down.”
„Am ales această temă deoarece sunt pasionată de dans și muzică, este o plăcere personală… în al doilea rând, știu că cei mici preferă partea aceasta artistică așa că am inclus pasiunea mea cu cea a copiilor”, a spus Raluca, în timp ce alegea o melodie pe care să-i învețe pe participanții la activitate cum să danseze vals.
Într-o zi rece de februarie, trei băieți, alături de fata Claribelei, au studiat pașii lenți ai valsului pe melodiile „Valsul fluturilor” și „A thousand years”. Înainte de asta, studenta a adus cu ea diferite instrumente muzicale: clopoței, xilofon și tobe de buzunar. Raluca le-a indicat un ritm pe care să facă instrumentele să sune. Niciun elev al asociației Clopoțica nu părea să mai respire când studenta le explica timpii pe care trebuiau să bată din instrumentele lor. Din haosul organizat care se auzea la început se ajunsese la armonie.
„Terapia prin muzică și sport îi ajută să se dezvolte motric, dar și cognitiv, social și emoțional. Ei își pot dezvolta emoțiile nonverbal, prin intermediul liniei melodice”, mi-a explicat Raluca Sandu apoi.
Fundațiile care îi sunt alături Claribelei
Partenerul vechi al ONG-ului din Onești este o mare organizație care pur și simplu mentalitățile din întreaga lume legate de dizabilitate. Povestea fundației Special Olympics a început în anul 1968, când Fundația Kennedy a realizat, în colaborare Districtul Chicago Park, primele Jocuri Olimpice dedicate persoanelor cu dizabilități. Atunci au participat 1.000 de sportivi cu dizabilități intelectuale proveniți din 26 de state americane și Canada și au concurat în probe de atletism, hochei pe iarbă și natație.
În 2003, Jocurile Olimpice speciale au ajuns și pe pământ european, când orașul Dublin a găzduit evenimentul. Evenimentul a ajuns să aibă un record de participare, cu peste 6.500 de atleți din 150 de țări distincte. În același an, fundația Special Olympics România (SOR) s-a înființat iar în 2004 au avut primele Jocuri Naționale Special Olympics la București. În prezent sunt înscrise 27.000 de persoane cu nevoi speciale din toată țara, care se antrenează pentru 15 discipline sportive diferite.
Roxana Ossian, coordonatoarea programului „Sportivi tineri” din cadrul SOR este una dintre motivele pentru care Asociația Down Clopoțica există acum. În 2015, când Claribela și Raluca participau la tabăra organizată de Special Olympics la Bran, Roxana e cea care a abordat-o pe Bela cu întrebarea: „De ce nu faci și tu un ONG?”
Programul pe care Roxana îl coordonează, „Sportivi tineri”, se adresează copiilor cuprinși în categoria de vârstă 1-8 ani. Raluca a participat la competiții sportive de-a lungul timpului datorită acestui program, iar după ce a împlinit 8 ani, a putut fi înscrisă la activități cu restul copiilor mai mari de la fundație.
Roxana mi-a vorbit despre momentul în care a început nu doar colaborarea dintre Special Olympics, ci și prietenia ei cu Claribela. „Am fost la Onești în toamna lui 2016, iar atunci am ținut un seminar la care au participat părinți, specialiști și oficiali oneșteni, printre care și primarul de la acea vreme”, a spus Roxana în timpul interviului. La acest seminar, ea a prezentat activitatea programului „Sportivi tineri”, felul în care sunt organizate orele de sport și modalitatea corectă de a face un antrenament cu cei mici.
La finalul toamnei, Roxana a revenit la Onești pentru a face o demonstrație sportivă alături de copii din programul pe care îl coordonează. Evenimentul a avut loc în sala sportivă Nadia Comăneci și au participat și copii fără dizabilități. „Scopul nostru este incluziunea socială și de aceea încercăm să implicăm și copii fără nevoi speciale în antrenamentele noastre.”, a adăugat Roxana. Acel eveniment a dus la începutul oficial al colaborării dintre Special Olympics și Claribela, mai ales pentru că în acea zi Bela a cunoscut-o și pe secretara școlii postliceale „Carol Davila”, care a reușit să îi ofere asociației nou-născute un sediu. De atunci, fundația a furnizat către asociația „Clopoțica” saltele pentru gimnastică, mingi, conuri și multe alte echipamente sportive pe care acum cei mici le folosesc la fiecare antrenament de sport.
Pentru a afla mai multe detalii despre activitatea din prezent a fundației, am discutat cu Anda Mândru, care ocupă funcția de Coordonatoare a Relației cu profesorii și a implementării Activităților Educative la Special Olympics România. „Noi avem, în primul rând, programe sportive pentru că de aici plecăm, de la competiții organizate pentru persoane cu dizabilități intelectuale”, a spus Anda Mândru. Colaborarea dintre Special Olympics și alte fundații din țară este foarte strânsă deoarece scopul principal este ca persoanele cu dizabilități să aibă acces la activități sportive, care să-i ajute să se dezvolte sănătos.
Anda Mândru a mai vorbit despre Jocurile Mondiale de la Torino, ce s-au desfășurat în perioada 7-16 martie anul ăsta. Înainte de acest eveniment a avut loc și o tabără sportivă la care a participat și Roxana Ossian, persoana care colaborează alături de Claribela. Această tabără a avut ca scop antrenarea atleților și pregătirea pentru probele sportive de la Torino.
Pe data de 27 noiembrie 2023, când a avut loc aniversarea de 20 de ani de la înființarea Special Olympics România, fundația SOR a primit titlul de Centrul Regional de Excelență. Acest titlu a fost primit, conform Andei Mândru, datorită proiectului „Școala Generației Unificate”: „În cadrul acestui proiect, noi am lucrat foarte mult cu școli de masă sau speciale iar rezultatele ne-au adus acest titlu. Am lucrat cu un număr mare de elevi care au învățat despre incluziune și au participat la competiții unificate, alături de persoane cu dizabilități.” Acest titlu a fost acordat de către Centrul Global pentru Incluziune în Educație Special Olympics International și a fost oferit pentru a recunoaște meritele SOR pentru toate activitățile desfășurate atât în cadrul proiectului „Școala Generației Unificate”, dar și pentru toți anii de activitate a fundației.
Asociația „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din Hârja a lucrat alături de Claribela, de asemenea. Asociația este una dintre cele mai cunoscute din zona Moldovei și a fost înființată la data de 11 iunie 2012 pentru a dezvolta programe de asistență socială. Ministerul Muncii și al Solidarității au licențiat mai multe activități prin care sunt oferite servicii sociale. Printre acestea se numără: îngrijirea persoanelor vârstnice într-un cămin din Hârja, dar și servicii de îngrijire la domiciliu, centru de recuperare neuromotorie pentru copiii cu dizabilități și un centru de zi pentru copiii din medii defavorizate.
În cadrul centrului de recuperare pentru copii cu nevoi speciale sunt realizate ore de terapie ocupațională, ședințe de logopedie și kinetoterapie. Există și voluntari care ajută la buna funcționare a activității din asociație, care vin din centre universitare precum Iași, Bacău sau studenți veniți în România cu Erasmus și care învață la o universitate de la noi.
Bianca Negoiță ocupă simultan funcția de președintă a ONG-ului „Libra” din comuna Cașin, dar și de coordonator al Centrului de Recuperare neuromotorie pentru copii cu nevoi speciale. Ea mi-a povestit cum au pornit proiectele comune cu „Down Clopoțica”.
„Eu am cunoscut-o pe Claribela de când fetele erau împreună la grădiniță, am și eu o fetiță cu nevoi speciale, cam de aceeași vârstă cu Raluca. Am păstrat legătura, amândouă încercând să ne dezvoltăm oarecum în domeniul acesta, de a asista copii cu dizabilități în cazul meu și în al ei cu Sindrom Down”, a spus Bianca Negoiță. Ea a mai continuat să vorbească despre câteva proiecte în care a avut-o alături pe Claribela, cum ar fi expoziția „Diz+abilitate”, în care cei mici și-au expus desenele realizate într-un proiect susținut de Consiliul Județean Bacău.
1/4
