
Reporter cu 21 de pălării colorate, pasionată de teatru și cărți polițiste.

Odată cu pandemia și izolarea, In a Relationship s-a mutat în online și a lansat un formular unde adolescenții pot trimite întrebări anonime. Mai jos puteți citi una dintre întrebările venite de la adolescenți și posibile răspunsuri la ea, documentate cu grijă și respect pentru generația tânără, care trece prin noul context cu o mulțime de necunoscute și prea puțin control pe propria viață.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?
Op-Ed. Aproape cu toții știm cum începe Biblia („La început Dumnezeu a creat …”) sau Hamlet („Cine e acolo?”) sau un basm („A fost odată ca niciodată, …”), dar a-ți ști începuturile, atunci când devii conștient că ceva major s-a întâmplat în viața ta, ceva care te-a schimbat irevocabil, acest detaliu vital ni se arată cam mai întotdeauna fără a ne fi orchestrat viața pas cu pas, detaliu cu detaliu.