Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala 9, în cei 18 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.
Cum trebuie să vorbești cu învățătoarea? Unde e cel mai bine să-ți petreci pauza? Cum îți faci prieteni printre colegi? Am apelat la adevărații experți – elevii care încep clasa I – ca să dea sfaturi pentru bobocii de la clasa pregătitoare.
Vă amintiți de thrillerul din 1997, regizat de Jim Gillespie, despre cei patru tineri care, după un an de la accidentul pe care l-au provocat și care s-a soldat cu o victimă, primesc mesaje de ameninţare, dovadă că exista cineva care le știa secretul? Nu,articolul nostru nu va avea prea mare legătură cu filmul, am ales doar să parafrazăm titlul, fiindcă vom scrie despre ce fac profii în invidiatul lor concediu din timpul verii (profesorii au concediu, nu vacanță, și spunem asta pentru cei care încă nu au înțeles acest lucru).
Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.
