
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
Mii de copii români ajung anual în spital pentru diferite perioade. În tot acest timp, își pun școala pe pauză și când se întorc acasă trebuie să recupereze singuri materia. Există însă și spitale care au școli pentru copiii internați. Școala 9 a mers la școala sanatorială de la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina, Prahova, unde învață anual în jur de 80 de elevi. Aici ajung copii cu tulburări de comportament sau probleme emoționale care au fost dați afară din mai multe clase și au fost clasificați adesea ca fiind „copii-problemă”. Aici învață, cu pași mici, să mai dea o șansă educației.
Ce se întâmplă cu lectura după ce dispare presiunea școlii? Și cine creează spațiile în care adulții pot reveni la cărți, fără obligație? Mai mulți ieșeni redescoperă cititul în comunitatea IașiCitește, unde cartea este pretext de întâlnire, conversație și sprijin emoțional.