
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
Mălina Flocea are o vastă experiență în lucrul cu copiii. În timp ce se pregătea pentru facultate a fost babysitter. A urmat cursurile Universității din Southampton, Anglia, și apoi a fost voluntar într-un centru pentru copiii din medii dezavantajate din Thailanda. S-a întors în țară, unde a intrat în Teach for Romania unde astăzi este coordonatoare de preșcolar și educatoare în training. Aceasta a explicat, pentru Școala 9, de ce este importantă grădinița pentru copii.
La școala generală din comuna Grajduri, aflată la puțin peste 20 de kilometri de Iași, părinții au făcut deja prima rundă de testări acasă. Profesorii au împachetat de joi dimineață, individual, câte două teste pentru fiecare elev, iar în scurtă vreme „rezultatele au început să curgă pe WhatsApp”, toate negative. Conducerea școlii spune că nu are cum să controleze dacă același test negativ nu este pozat de mai multe ori și trimis ca dovadă, dar se bucură de buna colaborare cu părinții.