
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Într-o fostă fabrică de conserve și ciocolată din București, pe Lânăriei, cea mai joasă și deci inundabilă stradă din București e un teatru educațional care anul ăsta face 10 ani.
Toți am avut în școală profesori faini care ne-au deschis mințile și profesori nașpa care ne-au terorizat, ne-au speriat, ne-au tăiat pofta de învățat. În campania „Good prof/ bad prof” invităm profesori, elevi și persoane publice să-și povestească experiențele, să facă portretul unui prof „good” și al unuia „bad”. Sperăm ca dihotomia „așa da/așa nu” să-i inspire pe cititori, să-i ajute pe profesori și să învățăm cu toții din ea. În această săptămână, echipa Școala 9 povestește, cu nuanțe, despre profesorii buni și răi. Așteptăm și textele voastre pe adresa redactie@scoala9.ro.
Răducu Drăgan este în clasa a zecea la Școala Profesională Germană Kronstadt din Brașov. Pentru că a avut curajul să se ducă să învețe la oraș, și-a câștigat respectul în satul său Cutuș, care numără vreo 800 de locuitori. Practic, școala lui Răducu are mai mulți elevi decât are Cutuș locuitori. Și un cu totul alt univers. În plină pandemie, băiatul a umblat din poartă în poartă pe la vecinii lui să-i convingă să-și dea copiii la liceu.