
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Comuna Dumbrava din Prahova are 4500 de locuitori răsfirați în cinci sate. Fiindcă școala din Zănoaga rămâne cu un singur cadru didactic la trei clase simultane, restul copiilor vor trebui să meargă la unitatea de învățământ din Dumbrava, reședința de comună. Cum există un singur microbuz și un singur șofer, se vor face zeci de ture într-o zi ca să-i ducă și să-i aducă pe elevi. Bianca Borcea este din Dumbrava, astăzi liceană la Ploiești, și știe ce înseamnă viața de navetist. Într-un editorial pentru Școala 9, eleva face un apel către autorități să rezolve problema transportului școlar din comună.
Nu știm să fi spus cineva „vreau să fiu lucrător de tineret când mă fac mare”. Dar ar fi trebuit. Am vorbit cu Rasa Tučinskaitė, lucrătoare de tineret lituaniană, despre această profesie născută din proiectele Uniunii Europene, care are multe în fișa postului și vine cu o multe satisfacții. Căci cum să fie altfel când lucrezi cu tinerii?
Profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Nicolae Bălcescu” din Brăila, Adriana Bogatu îi învață pe elevii săi să vadă literatura ca pe o poartă de ieșire din haosul cotidianului. Documentează, pe pagina sa de Facebook, viața de profesor în pandemie: de la obstacolele prilejuite de deciziile de neînțeles ale guvernanților până la disperarea de a-ți vedea colegii profesori cum mor din cauza teribilului virus. Invită decidenții să vină să stea o zi întreagă într-o școală obișnuită, nu într-una „intens șamponată cu două zile înainte de vizită”, pentru a vedea cât de dificil este să respecți măsurile de igienă și distanțare.