Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.
Augustus Gloop din volumul „Charlie și Fabrica de Ciocolată” este descris drept „enorm” într-o nouă ediție. Aceasta se numără printre modificările făcute de editorii din Marea Britanie ai cărților lui Roald Dahl, în parteneriat cu o organizație care promovează incluziunea. „Matilda” și „Marele uriaș prietenos” sunt alte câteva povești pe care Dahl le-a scris cu zeci de ani în urmă și pe care le-au citit multe generații. Au existat numeroase reacții atât în presă, cât și pe rețelele sociale cu privire la această formă de „cenzură”, cum o numește, de pildă, scriitorul Salman Rushdie.
Patru copii au reușit să supraviețuiască 40 de zile în pădurea amazoniană din Columbia. Copiii cu vârste de 13, 9, 4 ani și un nou-născut au trebuit să supraviețuiască singuri în pădure, să se ferească de prădători, precum tigri și șerpi, și să găsească hrană și apă, după cum relatează revista Slate. Pentru a trăi singuri în sălbăticie mai mult de o lună, copiii au trebuit să își pună în aplicare abilități de supraviețuire, pe care mulți copii din zilele noastre nu le au.
Poveștile. Poveștile le plac în egală măsură celor mici și celor mari. Vindecă, educă, motivează. Ce e, în fond, altceva, întreaga istorie, întreaga lume, în existența ei diacronică, decât o narațiune? Nimic nu există în afara unei narațiuni, iar poveștile, în formele pe care le-a consacrat teoria literară, fie ca povestiri, basme, parabole sau legende, fie în altele, corelative, sunt narațiuni paideutice, ne învață cum să trăim, cum să alegem binele de rău, pe ce să punem preț și de ce să ne ferim.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
