Bianca este elevă la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău, profilul filologie. Este pasionată de scris, citit și muzică, iar în viitor i-ar plăcea să urmez o carieră în jurnalism.
Din cei peste 192.000 de elevi înscriși în clasa pregătitoare în septembrie 2014, 154.600 au ajuns la cel puțin o probă de la Evaluarea Națională anul acesta. 38.000 de copii, așadar, nu apar în statisticile oficiale, un oraș cât Bragadiru - Ilfov sau Mediaș - Sibiu. Rapoartele anuale privind starea învățământului preuniversitar arată că mii de elevi se pierd din fiecare generație. Ministerul Educației spune că diferența vine, în mare, din numărul de copii rămași repetenți, olimpici sau cu cerințe speciale care nu sunt obligați să susțină examenele. Specialiștii în educație consultați de Școala 9 atrag însă atenția că această explicație e incompletă, iar fenomenul „pierderii pe drum” a elevilor trebuie privit din mai multe unghiuri.
Lidia Mîrzac, profesoară de română la Colegiul Silvic „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, Suceava, discută la ore subiecte dificile, precum violența asupra femeii și copiilor. Romane ca „Baltagul” și „Ion”, de pe lista operelor studiate pentru Bacalaureat, prezintă bucăți de realitate pe care elevii ei le recunosc: în multe familii din România, inclusiv în ale lor, violența fizică și psihică e firească. Moldova este și regiunea din țară în care, în 2019, au fost trimise în judecată cele mai multe persoane pentru violență în familie.
Am vorbit cu cinci directori de școli generale și licee despre cum arată la firul ierbii măsurile de austeritate aplicate în educație. În școlile mici de la țară, de exemplu, profesorii titulari vor lua ore din materii pe care nu le-au mai predat, doar ca să aibă un salariu întreg sau își vor completa norma în cinci școli. „Elevul va avea cel mai mult de suferit”, spun aproape la unison.