
Imediat ce a terminat cei trei ani de Jurnalism la Iași, și aproape tot atâția de scris la Opinia studențească, s-a orientat către un alt domeniu: învățământul. Acum este învățătoare într-o zonă defavorizată și încearcă în fiecare zi să-i învețe pe copii că lumea este mult mai mare decât comunitatea în care trăiesc.

Elisabeta Păcuraru a emigrat în urmă cu 13 ani în Canada unde a lucrat ca educatoare. Dorul de casă a adus-o înapoi și astăzi este învățătoare la Școala Gimnazială din Eșelnița, județul Mehedinți. Împreună cu colegii ei au adunat fonduri pentru un afterschool unde copiii rămași în urmă recuperează materia. Asta dinainte de pandemie. A făcut proiecte pentru integrarea copiilor de etnie romă și i-a atras pe părinții acestora în activitățile extrașcolare. Iar orele ei sunt extrem de originale. „Învață fără să își dea seama că învață.”
Ce învață elevii de gimnaziu din textele pe care le citesc în manuale? Mai degrabă pesimism decât speranță, arată o cercetare recentă. Am discutat cu Mădălina Chitez, una dintre autoarele studiului, despre cum apare acest ton în manuale, ce riscuri implică și cum pot interveni profesorii și părinții pentru a-l echilibra.
Unii directori de școli din Anglia ar renunța la excursii și la orele de muzică individuale, înainte să facă restructurări. Este soluția la care se gândesc, în condițiile în care facturile la energie electrică tot cresc. Unele instituții ar avea deja costuri de peste 300%. Eliminarea unor activități, însă, îi afectează pe cei mai vulnerabili dintre elevi: „Părinții lor nu-și permit să-i ducă la muzee, la galerii de artă sau să călătorească în străinătate”, a spus o directoare pentru BBC. Chiar acum un an, Școala 9 scria despre îngrijorările directorilor din preuniversitar din România cu privire la scumpirea utilităților.