Irina Tacu

Școala cea mai 9

„Când primul profesor a intrat pe ușă și ne-a privit, m-am simțit pentru prima oară om într-o clasă”

„Când am ajuns acolo, am înțeles că omul din fața mea e acolo pentru mine, are un interes real ca mie să-mi fie bine, să înțeleg ce a zis, să mă simt confortabil la oră.” Un dialog cu pianistul Luca Rusu care s-a întors la București, după șase ani de studiu în Scoția. 

Clasă

Românca educatoare voluntară în Tanzania, într-o școală din chirpici. „Copiii sunt foarte săraci, dar se bucură la orice, dintr-un ghemuleț de paie fac minge”

Din om de resurse umane a ajuns să lucreze cu oameni pentru care fiecare resursă este drămuită. Raluca Băilă a plecat în ianuarie în aventura vieții ei, în Arusha, Tanzania. Nu pentru plajele infinite de cristal și nici pentru safari. Raluca a lăsat Galațiul pentru a face voluntariat într-o școală săracă, de la peste 5 mii de kilometri distanță. Cu experiență zero la catedră și fără vreun manual sau programă școlară, românca a trebuit să învețe repede cum să-i țină ocupați pe cei 30 de copii din clasa ei. Nu au decât câteva caiete și carioci și se bucură că primesc o jumătate de cană de cereale cu lapte pe zi. Reușesc să se bucure de copilărie în ciuda sărăciei, fiindcă oricum asta e realitatea generală: în Tanzania, 68% din populație trăiește cu 1,25 dolari pe zi, adică în jur de 5 lei.

Clasă

Editorial. La ce bun romanul „Ion” sau cum să nu te limitezi la meniul zilei

Pentru prima dată, în 15 februarie am sărbătorit Ziua Națională a Lecturii. 

La ce este bună lectura? Cui prodest? întreabă unii. De ce trebuie să-i tâmpim pe copiii noștri cu texte pe care noi înșine le-am studiat? se întrebă alții. De ce trebuie să citim „Enigma Otiliei”? Sau „Ion”? întreabă unii elevi.