
Scrie pentru DoR și decatorevista.ro de trei ani. O fascinează viața de adolescent și frizurile scurte perfecte.

Împlinesc anul acesta 28 de ani de când predau în învățământul special, în România, prima generație de psihopedagogi de după Revoluție. Trei ani am lucrat în State. Îmi place la fel de mult ce fac azi ca în prima zi. Asta nu înseamnă că nu sunt probleme în sistem sau că nu sunt destule provocări la catedră, dar înțeleg nevoia fundamentală a unei societăți de a se ocupa de cei mai vulnerabili. După toată experiența pe care am acumulat-o, am adunat în opt puncte calitățile pe care eu le cred esențiale pentru această minunată profesie.
Într-o tabără la munte, la început de august, vreo 20 de copii au creat unicorni colorați și au dezbătut ce poate și ce nu poate face „super creierul” AI - inteligența artificială. Ei știu că AI poate fi utilă, dar sunt conștienți și de riscuri și de faptul că nu are un răspuns la toate. La atelier, unul dintre cele ținute în tabăra de vară organizată de UiPath Foundation la care a participat și Școala 9, copiii și adolescenții și-au testat și consolidat cunoștințele despre inteligența artificială.
Examenele finale pentru absolvenții claselor a VIII-a și a XII-a se apropie. Primele două luni de vară se topesc într-un examen și nu putem să nu ne întrebăm cum vor funcționa profesorii, după alte câteva luni în care au trecut prin stresul adaptării la noi paradigme de predare, de multe ori de pe o zi pe alta.