Traducătoare „de meserie”, lingvistă din pasiune, citește până și etichetele de pe detergenți și nu înțelege o lume fără 4000 de semne pe zi.
Pedala pe accelerație, muzica la maxim, viteză, hai, acum, repede, repede, repede. Astea ar putea fi indicațiile de pe un platou de filmare și, dacă ar fi așa, nu m-aș speria. Aș înțelege că anumite convenții cum ar fi cea în care realitatea este întreruptă pentru a face loc imaginației trebuie să se întâmple, altfel vor fi probleme și mai mari decât acest make-believe al artei. Numai că aceste cuvinte de mai sus nu sunt fictive, ni se întâmplă la fiecare sfârșit de noiembrie. Nu mai suntem oameni, se pare, ci am devenit doar un „accesoriu” al sărbătorilor de iarnă. Trebuie să intrăm în atmosfera creată atât în mediul online, cât și în magazine și casele noastre când dăm drumul la radio, TV, internet. Nu era însă așa.
Generațiile, manualele și programele se schimbă, dar fricile din școală sunt tot acolo.
250 de mii de tablete au ajuns anul trecut la elevi care nu aveau de pe ce să facă școală online. După un an de la implementarea programului Ministerului Educației, Școala 9 a vorbit cu inspectori școlari și cu directori din județele unde a fost cea mai mare cerere. Am aflat că până în 3% dintre tablete s-au stricat, printre ele și cele deteriorate de copii, deci nu puteau fi reparate prin garanție, iar școlile au făcut eforturi să nu-i pună la plată pe părinții aflați deja în situații vulnerabile. În plus, unele școli au în continuare nevoie de dispozitive.