Traducătoare „de meserie”, lingvistă din pasiune, citește până și etichetele de pe detergenți și nu înțelege o lume fără 4000 de semne pe zi.
Locuitorii din Alexandria, Teleorman, inclusiv adolescenții, așteaptă bâlciul și zilele orașului ca să iasă din rutină. Pentru unii, însă, Festivalul de Teatru Ideo Ideis e mult mai important. Anca, în al patrulea an de voluntariat, e hotărâtă să ajute la organizarea evenimentului care schimbă ritmul orașului în fiecare vară, chiar dacă doar pentru o săptămână. „Înainte și după festival nu avem teatru, eu nu am văzut nimic niciodată”, ne-a spus ea, în timpul unui scurt tur al orașului ei natal.
Două eleve din Buzău și-au provocat colegii la un exercițiu de imaginație: „Dacă n-ar fi fost pandemia...”. O provocare pentru oricine, după un an în care universuri întregi s-au închis făcând loc la altceva. Ce ați fi făcut, văzut, visat „dacă n-ar fi fost pandemia”?
Andra și Alex Cazacu au trei copii de doi, cinci și șapte ani. Cel mare a urcat prima oară într-un avion la 7 luni, iar cea mică era în primul ei zbor la 2 luni deja. S-au obișnuit cu viața nomadă despre care părinții spun că le dezvoltă celor mici abilități prețioase: dacă iau masa la un restaurant, își exersează cunoștințele de matematică și limbă engleză, când vizitează o rezervație, învață noțiuni de geografie. În plus, în drumurile lor dese, învață „responsabilitatea față de mediu, respectul, libertatea, integritatea, curajul și încrederea în forțele proprii”.