Traducătoare „de meserie”, lingvistă din pasiune, citește până și etichetele de pe detergenți și nu înțelege o lume fără 4000 de semne pe zi.
OP-ED. Reformele recente din educație, restrângerile bugetare, comasările, tăierile de posturi și de burse sunt o chestiune de austeritate economică și vin și dintr-o filosofie a micșorării serviciilor publice. Dar sunt mai ales o bătălie pentru sufletul omului și sunt foarte mult o bătălie pentru sufletul studentului.
Educație antreprenorială, educație juridică, istoria Holocaustului, sunt doar câteva dintre disciplinele recent adăugate în programa școlară, chiar de la tribuna Parlamentului. Discipline care să țină pasul cu lumea de azi. Într-o logică dihotomistă, voci din educație minimizează importanța unor discipline precum istoria sau limbile ,,moarte” care, în miezul Revoluției industriale 4.0, par a nu mai avea vreo utilitate. De ce mai învață studenții limbi clasice, dacă oricum nu îi ajută să se integreze pe noua piață a muncii? Școala 9 a discutat cu Ioana Jinga, studentă la Limbi Clasice în Iași și o avocată a studierii lor.
Florin Bican este unul dintre cei mai îndrăgiți autori români contemporani pentru copii și se numără și printre cei mai apreciați traducători de cărți pentru cei mici, cu traduceri din Lewis Carroll, Dr. Seuss, Shel Silverstein, J. K. Rowling, Roald Dahl, Maurice Sendak și mulți alți autori consacrați. De mai mulți ani, Florin Bican este și unul dintre antrenorii de scriere creativă din cadrul unor tabere de vară, dedicate copiilor și adolescenților. A povestit pentru Școala 9 despre exercițiile de eliberare de clișee, pe care le face cu copiii, despre sensul poveștilor și despre responsabilitatea din spatele muncii creative.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.