Traducătoare „de meserie”, lingvistă din pasiune, citește până și etichetele de pe detergenți și nu înțelege o lume fără 4000 de semne pe zi.
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.
Posibilitatea ca liceele de top din țară să organizeze examene de admitere a stârnit discuții aprinse la nivel naţional, atât în rândul profesorilor, cât şi al părinţilor. Trei directori de colegii naționale explică, într-un dialog cu Școala 9, că subiectele prea ușoare de la Evaluarea Națională îi obligă la propria selecție. Între timp, aproape trei mii de persoane au semnat o petiție prin care acuză că noua propunere din Educație „încurajează meditaţiile cu profesorii din colegii”.
Profesorii dintr-o școală din Dâmbovița și părinții unui copil dislexic lucrează împreună pentru integrarea lui în școală, în lipsa unei rețele de suport centralizate sau a cursurilor de formare.