Traducătoare „de meserie”, lingvistă din pasiune, citește până și etichetele de pe detergenți și nu înțelege o lume fără 4000 de semne pe zi.
Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.
Tot mai multe tabere sau activități pentru copii și adolescenți sunt smartphone free. Cum ajută asta?
În lipsa unei educații sexuale mai clar și ferm asumată de autorități, organizații și medici de planificare familială încearcă să umple golul și să-i învețe pe copii și adolescenți despre corpul lor, relații, emoții, consimțământ și protecție. Cu ce rămân tinerii din asta? Am vorbit la a doua dezbatere Școala9 pe tema educației sexuale.