
Descoperă jurnalismul din 2014 și își dorește să continue măcar până la pensie, adică până prin 2055.

Din 36 de ani de viață, a fost copil vreo 28. Întâi ca ea însăși, Vero, copilul din Roman, Neamț, și apoi de la 22 de ani, jucând rolul „fetița Zurli”. În urmă cu două luni a decis să plece din cunoscuta trupă de teatru și s-o redescopere pe Vero omul mare. Ca o ironie, acum pune în scenă, pentru proiectul „Teatrul la sat” pe care îl dezvoltă, piesa „Peter Pan”.
Am avut ocazia să particip în calitate de membru observator din partea Consiliului Elevilor la concursurile de directori și directori adjuncți din județul meu, Vrancea. Observator înseamnă că nu am avut voie să pun întrebări candidaților, din păcate. Am văzut profesorii devenind elevi și nu unii foarte bine pregătiți, am văzut profesori fără viziune, perorând discursuri lăbărțate și deloc concrete. În plină pandemie, când școala a fost în nemilosul joc online-offline, am întâlnit profesori care se visează directori, dar nu știu să lucreze pe calculator.
„Cum te simți astăzi?”, îl întreabă rinichiul drept pe cel stâng.
„Nu este treaba ta”, îi răspunde acesta.
„Dar tu, ficatule?”, își încearcă norocul rinichiul drept.
„Nu te privește”, vine răspunsul.
„O să întreb tiroida, poate măcar ea îmi va răspunde”, își spune rinichiul drept. „Sau poate splina...”