„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.
Pandemia de COVID-19 continuă să adâncească problemele din sectorul educației. În Anglia, studenții nu mai pot și nu mai vor să plătească taxe la fel de mari, în Australia, cei care învață peste hotare vor să se întoarcă acasă, nemulțumiți de calitatea educației în vremea COVID. În India, un grup de fermieri care protestează împotriva guvernului și-au improvizat o școală pentru copiii dezavantajați. În ciuda închiderii școlilor, elevii singaporezi au avut cele mai bune rezultate la examene din ultimii 30 de ani. Peste Ocean, aflăm despre actrițe cunoscute care au încercat să-și bage fiicele la facultate prin mită.
Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
