În septembrie, începe noul an școlar. E perioada aceea în care toată lumea își dă cu părerea despre starea sistemului educațional, iar eu nu voi face excepție. Dar școala nu va mai fi niciodată la fel. În fond, ne dorim să mai fie?
O profesoară de limba română dintr-un sat vrâncean duce o luptă continuă cu abandonul școlar. Știe că există două praguri când poate pierde elevii în fața muncilor câmpului sau șantierelor din zonă: clasa a patra și clasa a opta. Așa că merge regulat acasă la copiii care nu vor să continue școala și la cei repetenți și vorbește cu părinții lor. „Profesorul face cât poate, dar este nevoie ca elevul să vadă că și părintele spune aceleași lucruri”, s-a convins Cristina Ene Bărbosu. Pe lângă această muncă suplimentară, profesoara își face orele cât mai creative, prin șotron sau escape rooms.
La doi ani de când părinții lui au venit din Iran în România, Barbod se pregătește pentru clasa a IV-a în București și profită de vacanța de vară ca să învețe mai bine limba română.