Studenții de la Teatru din București au pus în scenă piesa din programa de bacalaureat „Ion” de Liviu Rebreanu. Tinerii vor să pornească din aprilie într-un turneu prin școli. „Intrăm la o oră de română, deci avem 50 de minute, poate 60 cu tot cu pauză și în aceste 60 de minute trebuie să și jucăm, să primim și feedback”, spune regizorul Tudor Nicorici. Școala 9 a participat la premiera piesei unde au venit și profesori și liceeni în ultimul an ca să-și împrospăteze memoria înainte de examen.
Pandemia de COVID-19 lasă în urmă un număr incredibil de mare de orfani. Trauma pierderii unui părinte este o rană ce nu se poate vindeca, ci doar cicatriza. Peste un milion și jumătate de copii au pierdut un părinte sau tutore din cauza infectării cu COVID 19, arată un studiu publicat recent de Elsevier Ltd, realizat în 21 de țări. Psihoterapeutul Carmen Buțerchi arată cât de importante sunt serviciile de suport în adresarea traumei morții unui părinte.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?