
Exploratoare de sisteme. Ale celor de legi, în educație, și ale celor de joc, în sport.

Mihaela Anghelescu este astăzi profesoară de română la Cluj-Napoca, într-o școală privată. Dar în ultimii 23 de ani a lucrat și la stat și la privat, întotdeauna cu copiii și în special cu cei din categorii vulnerabile. A fost pe rând ba „doamna”, ba Mihaela și azi crede că respectul nu stă în cum ți se adresează lumea. A lucrat cu copii care i-au furat banii din poșetă, copii care nu aveau ce să mănânce și pentru care singurele evenimente notabile erau când „mascații” le spărgeau ușa. De la acești copii de care cei mai mulți adulți fug a învățat Mihaela cele mai prețioase lecții de viață.
Pentru prima oară copiii dintr-un sat de romi cu 1.000 de locuitori au început școala gimnazială fără să treacă, preț de 7 kilometri dus-întors, peste un deal, printr-o pădure, peste un râu.
Teodora Trișcă (33 de ani) este profesoară de engleză la Lechința, în Bistrița-Năsăud. Conduce o oră în fiecare zi până la școală ca să le deschidă copiilor o nouă lume: face cu ei ateliere de poezie, iar vara a făcut o școală de vară cu teatru, dans și scriere dramatică. Crede că pentru a se dezvolta, și elevii și profesorii trebuie să mai iasă din spațiul rigid al școlii. „Eu am fost la multe activități pe lângă școală din dorința de a-mi explora eu personal, pentru mine, partea creativă. Pe urmă am aplicat-o și în meseria mea.”