
Exploratoare de sisteme. Ale celor de legi, în educație, și ale celor de joc, în sport.

O mamă împinge scaunul rulant al fiicei sale de 18 ani la școală, la meditații și în escapadele la mare ale colegilor de liceu.
Când aveam vreo șapte ani credeam că în lume există cinci puncte cardinale: Nord, Sud, Est, Vest si Rest. Cum Rest? Foarte simplu, eu auzeam la radio la rubrica meteo o doamnă care spunea că „va ploua în Vest și va fi soare în Rest”. Când doamna învățătoare ne-a predat lecția cu punctele cardinale, eu am completat-o imediat, fericită că le știu pe toate cinci și că sunt deșteaptă. Colegii mei au început să râdă că na, chiar era amuzant, dar doamna mi-a spus: „Măi, Ana, măi, ce imaginație bogată ai și ce creativă ești, fată. Te admir!”.
Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.