
Reporter la început de drum, #peteren și social media. În timpul liber își schimbă culoarea la păr ca pe dresuri.

Dramaturgul Mihaela Michailov a intervievat profesori, părinți și inspectori școlari pentru a documenta Limite, un spectacol care vorbește despre „școala în care nimeni nu își găsește locul și sensul”.
„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.
„Din adolescență am simțit că ceva e în neregulă cu mine, dar nu puteam să spun ce”, explică Bianca, 23 de ani, în acest articol din seria Școala 9 „Cum te simți”, despre sănătate mintală. În copilărie, când rămânea singură cu mama ei, căci tatăl pleca din oraș cu munca, Bianca se temea permanent. Mama fetei era diagnosticată cu tulburare bipolară, iar Biancăi i se părea imprevizibilă mereu. Acum câteva luni, Bianca, studentă la Psihologie în Cluj, a mers la psihiatru și a aflat că are și ea o afecțiune psihică, tulburare de personalitate borderline, și atunci a început să se înțeleagă mai bine.