
Reporter la început de drum, #peteren și social media. În timpul liber își schimbă culoarea la păr ca pe dresuri.

REZOLVAT. Întâi și întâi, vreau să adresez metaforicul elefant din cameră: România este penultima țară din Uniunea Europeană când vine vorba de investiții în educație (și cea mai slab educată țară din UE). Profesorul merită salariu mai bun, elevii merită școli mai dotate. Poate într-o zi, începând cu o presiune pe liderii politici și încheind cu un plan bine gândit și acțiuni concrete, nu vom mai fi la coadă. Dar până atunci… articolul acesta își propune să vorbească despre ce este în controlul nostru.
Mai mulți elevi din Camerun au fost uciși în urma unui atac asupra școlii lor. Mișcarea separatistă între Camerunul anglofon și cel francofon a luat vieți nevinovate. În același timp, în altă parte a Globului, o anchetă a BBC a dezvăluit abuzurile din școlile sudaneze unde copiii erau ținuți în lanțuri și bătuți. În același timp, în Hong Kong s-a iscat o dezbatere despre rolul profesorului, după ce un cadru didactic a fost concediat fiindcă le-a vorbit elevilor despre independență.
Ce înseamnă o relație toxică și de ce ne e atât de greu să ne retragem din ele? Am pornit să explorez răspunsurile plecând de la experiența mea de adolescentă, am vorbit cu tinere care au trecut și ele prin asta, am citit studii și cărți și am discutat cu psihoterapeuta Silvia Guță. Răspunsul stă tot în educarea noastră.