
Este studentă în anul II la Comunicare. Caută și se caută, iar în timpul liber scrie și trăiește poezie (și nu numai).

Școlile ucrainene din zonele ocupate de ruși fie s-au închis, fie au trecut la programa rusă, fie s-au mutat exclusiv în online. Profesorii se tem de persecuții din partea ocupanților, chiar și când țin lecții virtuale. Iar mulți copii sunt nevoiți să abandoneze cursurile din cauza lipsei electricității, a conexiunii la internet și a nevoilor amplificate de război, scrie publicația Politico.
2020 va rămâne în memoria a generații întregi ca anul în care nu s-a mers la școală. Anul în care am înțeles mai mult cât înseamnă colegul de bancă, în care ni s-a făcut dor de zumzăiala din pauze și de alergatul pe holuri. 2020 este și anul în care am învățat cum să ne fim aproape de departe. Și mai ales, cât de important este să ne spălăm pe mâini. Dumitru Angelescu, Vlad Chirea și Eli Driu au adunat într-un fotoreportaj cum a arătat școala în 2020. Școala fără ziduri, școala de acasă, cu resurse puține și cu multă inimă. Cei trei fotojurnaliști au surprins cu talent lecțiile pe care ni le-a predat un an teribil de greu și la care am fost evaluați în fiecare zi.
Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.