
Călător profesionist sub acoperire. Când spui „Teodora”, spui „ia aparatul foto și hai să mergem”.

Asociația Preventis încearcă de peste 20 de ani să prevină dependența prin ateliere în care învață elevii să ia decizii, să relaționeze cu ceilalți și să își înțeleagă emoțiile. Nu îi sperie, nu îi bombardează cu informații despre cât de nocive sunt substanțele. Ar putea funcționa acest model la nivel național?
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Ministerul Educației din Rusia a cheltuit sute de mii de dolari pentru a dezvolta un curriculum pentru o nouă disciplină de o oră pe săptămână numită „Conversații despre ceea ce este important”, scrie publicația independentă Meduza. În clasele primare, elevii vor învăța despre „patriotism” și „dragostea pentru Rusia”, iar cei din clasele mai mari vor primi noțiuni mai complexe pro-Kremlin despre războiul împotriva Ucrainei.