Tot anul școlar au plantat copaci, au strâns gunoaie, au reciclat și au făcut campanii de conștientizare despre colectarea selectivă în orașele lor. Deși mulți dintre ei au făcut toate astea întâi doar ca să scape de ore, ca activitate extrașcolară, și-au dat curând seama că nu e de glumit cu problemele de mediu. Într-o tabără de patru zile organizată ca premiu pentru cei mai harnici 85 de elevi, la Cheia, județul Prahova, tinerii și profesorii lor și-au exprimat nevoia de mai multă educație despre mediu. Dar nu musai în școli.
V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.
Unele școli din Australia insistă să separe gemenii în clase diferite cu convingerea că așa este mai bine pentru dezvoltarea lor individuală și formarea personalităților lor. Dar cercetările arată că nu e chiar așa.