În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.
Asociația Preventis încearcă de peste 20 de ani să prevină dependența prin ateliere în care învață elevii să ia decizii, să relaționeze cu ceilalți și să își înțeleagă emoțiile. Nu îi sperie, nu îi bombardează cu informații despre cât de nocive sunt substanțele. Ar putea funcționa acest model la nivel național?
Au vorbit profesorii, copiii, părinții și autoritățile. Perspectiva oamenilor care fac munca de jos, meticuloasă și de neînlocuit, apare rar. Ce spune unul dintre ei, femeie de serviciu de școală?