
Vlad Pașca este istoric, marketer și observator al fenomenelor socio-economice din România contemporană. Din 2016 este realizatorul mini-documentarelor „Istorie pe șleau”, care au satisfăcut curiozitatea a sute de mii de români.

În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
REZOLVAT. Întâi și întâi, vreau să adresez metaforicul elefant din cameră: România este penultima țară din Uniunea Europeană când vine vorba de investiții în educație (și cea mai slab educată țară din UE). Profesorul merită salariu mai bun, elevii merită școli mai dotate. Poate într-o zi, începând cu o presiune pe liderii politici și încheind cu un plan bine gândit și acțiuni concrete, nu vom mai fi la coadă. Dar până atunci… articolul acesta își propune să vorbească despre ce este în controlul nostru.
Miruna Duracu, absolventă a Colegiului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă la West Point, cea mai veche academie militară din SUA. Fetele câștigă teren în acest domeniu considerat dintotdeauna al bărbaților. A făcut parte dintr-o generație în care numărul fetelor a fost aproape egal cu cel al băieților la colegiul din Câmpulung, fiindcă în anul ei nu li s-a mai restricționat numărul de locuri. Viitoarea cadetă pleacă săptămâna viitoare în SUA pentru o lună și jumătate de antrenamente dure, timp în care va fi izolată complet, fără acces la telefon. „Fix ca în filme”, spune Miruna. Se simte pregătită pentru orice experiență, mai ales că a visat la uniforma militară de la șase ani, când a văzut prima paradă de 1 decembrie la televizor.