
Vlad Pașca este istoric, marketer și observator al fenomenelor socio-economice din România contemporană. Din 2016 este realizatorul mini-documentarelor „Istorie pe șleau”, care au satisfăcut curiozitatea a sute de mii de români.

Anul trecut, în România, patru din top zece cei mai ascultați artiști de pe Spotify au fost trapperi. Restul, maneliști. Pe primul loc a fost tot un trapper: RAVA. Am reflectat puțin asupra acestei teme, am depănat amintiri, am făcut un scurt istoric al genului și am discutat cu o profesoară de muzică despre ce înseamnă trapul pentru generațiile de astăzi.
Kuna Valentin Gabor are 18 ani, părul blond-castaniu și e mereu atent la cum se îmbracă. Viața lui se învârte între rezolvat variante de Bac acasă la profesoara lui de istorie, desenat rochii inspirate după creațiile caselor de design Dior sau Chanel și familia sa de romi tradiționali, gabori, care fac burlane „de când se știu“. Este primul din familia sa care va da BAC-ul și plănuiește să meargă la facultate. Pe lângă pasiunea pentru modă, vrea să vorbească despre prejudecățile la adresa romilor. „Nu pot să-mi văd doar de pasiunile mele, în timp ce încă sunt români care spun că toți romii sunt hoți sau vor doar să facă mulți copii.“
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.