Sfaturi pentru boboci

Sfaturi pentru boboci

Cum trebuie să vorbești cu învățătoarea? Unde e cel mai bine să-ți petreci pauza? Cum îți faci prieteni printre colegi? Am apelat la adevărații experți – elevii care încep clasa I – ca să dea sfaturi pentru bobocii de la clasa pregătitoare.

07.09.2018

De Maria Bercea, ilustrații de Oana Barbonie

Am rugat nouă părinți să-și întrebe copiii despre diferențele dintre școală și grădiniță, relația cu „doamna”, cum își petrec pauzele, cum își fac prieteni și ce sfaturi le-ar da elevilor mai mici. Iată ce am aflat.

La școală trebuie să fii mai mare, la grădiniță trebuie să fii mai mic. (Petru, 7 ani, Școala Hansel și Gretel, Iași)

Doamna învățătoare e mai bună decât doamna educatoare. (Andrei Bogdan, 7 ani, Fierbinți-Târg, Ialomița)

Nu ne-am jucat prea mult și asta nu mi-a plăcut. Dar mi-au plăcut exercițiile pe care mi le-a dat doamna. (Tudor, 7 ani, Școala Tudor Arghezi, București)

Avem pauză, avem ore, nu ne jucăm și scriem. (Ilaria, 7 ani, Școala 126 București)

Ai teme. (Vladimir, 7 ani, Școala Liberă Waldorf, București)

Nu sunt jucării și trebuie să-mi fac teme. Și nu este mâncare gătită. (Miruna, 8 ani, Școala Gimnazială nr. 127, București)

E mai greu. Am avut pauze, am avut de toate. Am avut ore, pe când la grădiniță n-aveam. La masă 15.000 de copiii, n-am mai dormit [la prânz]. Acuma mi-e dor de grădiniță și vreau să dorm. (Ema, 6 ani, Școala Avenor, București)

La școală facem fișe – la grădiniță mai mult făceam colaje. La școală sunt alte reguli. Trebuie să stăm drepți în bancă, trebuie să vorbim cu doamna cu dumneavoastră, nu ca la grădiniță cu tu sau așa. Și ne zicea doamna ce să facem la fișe și scriam noi, nu ne ajuta. Și când vrem să spunem ceva, să ridicăm mâna. (Luca, 7 ani, Școala Gimnazială „Tudor Arghezi”, București)

Pur și simplu îmi place foarte mult. (Andrei, 7 ani, Școala Gimnazială „Nicolae Labiș”, București)

Îi cer voie să fac diverse lucruri, cum ar fi să mă duc la toaletă, să dau un creion unui coleg dacă are nevoie. (Andrei Bogdan)

Ridicăm mâna. Și vorbim cu dumneavoastră. (Ilaria)

Doamna nu țipă la copii. Cu doamna trebuie să fim politicoși, să o salutăm, când îi cerem ceva îi spunem „vă rog frumos” și trebuie să mulțumim apoi. (Miruna)

Când ne pune o întrebare îi răspundem serios, nu ne prostim. Nu ne-a spus ea asta, dar așa facem. Dar nu vorbim așa mult cu doamna învățătoare, doar când avem nevoie de ajutor sau să îi zicem ceva. Sau dacă ne întreabă ea lucruri sau avem întrebări despre exerciții. (Tudor)

Nu mă înțeleg bine [cu ea] când o supăr, dar nu o supăr des. (Vladimir)

M-a mai certat. Că făceam ceva rău, dar nu mai știu ce. Primeam petală portocalie. Ai o floare care trebuie să se completeze în fiecare săptămână. Dacă ai făcut ceva foarte-foarte-foarte rău primești petală roșie, dacă faci ceva rău, primești petală portocalie, dacă n-ai făcut nimic rău, te-ai comportat bine, primești petală verde. [Am avut] câteva [petale portocalii]. Mai multe verzi. Mult mai multe verzi. (Ema)

E un copil în clasă cu care [doamna] se înțelege uneori așa și așa, uneori rău. Cred că așa e în fiecare clasă (nu știu sigur). Să nu vă mirați dacă vedeți un copil așa – e aproape normal. (Luca)

În pauză ne jucăm, ce să facem? Jocuri unice, jocuri diferite. Fotbal. Baschet. Jocul mama și copilul. (Ema)

Am alergat mult pe hol, rar mergeam afară. Mă jucam cu colegii, vorbeam cu ei. Cel mai bine e afară. În pauze am jucat v-ați-ascunselea și în clasă un joc cu magneți. (Andrei Bogdan)

În pauze mâncăm, ieșim pe hol și ne jucăm, stăm de vorbă cu colegii. Cel mai bine e la clasă, pentru că pe hol e gălăgie și agitație pentru ca sunt mulți copii și nu e spațiu. (Miruna)

Ne jucam leapșa, v-ați-ascunselea și zombie. Zombie e când unul e infectat și trebuie să-i atingă pe ceilalți. Dacă îi atinge, sunt zombie. Adică un fel de leapșă-zombie. (Vladimir)

Cele mai bune jocuri sunt cele inventate de noi, dar nu le mai știu acum. (Tudor)

Nu putem [ieși] afară. Eu ies pe hol pentru că-mi place să mă joc cu copiii, desigur. Dacă un copil vrea să se joace cu mine ceva, [jucăm] Granny, e un joc cu bătaie, cu o bâtă (imaginară – n.r.). (Petru)

N-avem voie să alergăm. Eu cel mai mult stau în băncuță în pauză. Dar mai bine v-ați duce să vă jucați. (Andrei)

Uneori, când alți copii se joacă, mă duc și îi întreb „Pot să mă joc și eu?”, și așa devenim prieteni. (Vladimir)

Prietena mea cea mai buna este Alexia. Îmi place de ea pentru că este liniștită și nu aleargă și nici nu țipă. (Miruna)

Nu mă refuză când vrem să ne jucăm și joacă Minecraft. Daca cineva acceptă să se joace cu mine, e prietenul meu. Valentin vine pe la mine acasă și construim Lego Minecraft împreună, ne jucam pe tabletă și pe telefonul lui ros cu dinții dar care încă merge. (Andrei Bogdan)

Întreb: „Vrei să fii prietenul meu?” Matei a spus da și Patric a zis da. (Petru)

Îmi aleg prietenii după cât de frumos se poartă cu ceilalți oameni, colegi. (Tudor)

Ne-am jucat împreună până am devenit prieteni. Discutăm despre Lego. Că mie îmi place Lego, lui Rareș îi place Lego. Avem multe lucruri în comun. (Andrei)

Toată clasa [sunt prietenii mei]. Nu pot să zic că cei mai buni... Toate orele, toată pauza, toată școala o facem împreună. (Ema)

Să nu fie emoționat, că nu-i mare lucru. Să nu se gândească că „aaa, vai, merg la școală mare lucru, aoleu, ce-o să fac, ce-o să se întâmple”. Că nu-i chiar așa cine știe ce. E doar o clasă normală ca la grădiniță, doar că sunt niște bănci. Atât. (Luca)

La început te pune într-o bancă, dar dup-aia zice ce vom face. La mine mi-a zis că vom face o aventură între prieteni – adică ne vom cunoaște. Peste 100 de zile am dat o petrecere. Sărbătoream 100 de zile de școală. Adică cu un tort, cu un festin, adică cu prăjituri, sucuri, tartă cu cireșe. (Andrei)

Să asculte pe doamna învățătoare. (Ilaria)

Să știe să citească, să facă temele bine și să aibă mereu ce trebuie la școală: caiete, creioane, penare. (Vladimir)

Ar fi bine să știe adunări. Și cum să-și aleagă prietenii. (Tudor)

Să fie prietenos, să vorbească cu colegii. (Andrei Bogdan)

Să n-o supere pe Doamna. Bine, unele doamne învățătoare sau domni învățători se supără din chestii minore. Vedeți voi, dacă se supără din chestii minore, să nu faceți acele chestii minore. Dacă se supără din chestii mari, să nu faceți acele chestii mari. (Luca)

E important să aibă penar, agendă și să fie pregătit. Pentru o provocare de la școală. Școala este școală și în mult timp o să ajungă la liceu, deci să fie pregătiți pentru asta. (Ema)

Trebuie să știi că vei sta în bancă singur sau cu un coleg. Pauzele sunt mai scurte deci trebuie să te organizezi mai bine ca să ai timp să mergi la toaletă și să și mănânci. O să primești lapte și un corn, nu gustărică bună ca la grădi, deci dacă vrei ceva bun trebuie să îți aduci de acasă. Ar fi bine să știi literele de tipar dinainte, ți-ar fi mai ușor. Ar fi bine să știi să îți îmbraci singur gecuța de iarnă, să-ți schimbi încălțările pentru ora de sport și să-ți legi singur șireturile. (Miruna)


Mulțumim părinților Mihaela Crăciun, Florina Constantin, Cristina Tohănean, Elena-Maria Tufeanu, Mihai Barbu, Ancuța Iordănescu, Sandra Barbu, Ramona Stafie și Delia Grigoroiu pentru ajutorul acordat.

Maria Bercea

Editor

Scriitor. Excelolog. Organizator. Părinte.

Oana Barbonie

Art Director

Și un oarecare reporter vizual.

CUVINTE-CHEIE

elev

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile