Victor Guzun este de 14 ani în Estonia. A ajuns acolo cu o bursă a Ambasadei Finlandei pentru a face cursuri de diplomație în Tallinn și apoi a fost o perioadă și ambasadorul Republicii Moldova în micuța țară ex-sovietică. Îndrăgostit de țara de adopție, a decis să rămână în Estonia împreună cu familia.
Acum este profesor invitat la Universitatea din Tallinn unde predă Relații Internaționale și în paralel are și o mică afacere cu vinuri moldovenești.
Are un băiat de șase ani la grădiniță și prin el a putut să vadă beneficiile sistemului educațional într-o țară care deși are doar 1,3 milioane de locuitori, cam cât trei județe românești, s-a remarcat la nivel internațional la multe capitole care încep cu „cel mai”.
Estonia are cele mai bune rezultate la testările PISA din Europa, surclasând-o pe vecina sa Finlanda, de la care a învățat de altfel cum să reformeze sistemul. Este considerată cea mai digitală țară din lume și are cele mai multe companii care valorează peste un miliard de dolari pe cap de locuitor. Are șapte astfel de companii unicorn și alte 20 de start-up-uri estoniene au o valoare de piață de peste 100 de milioane de euro. Prin comparație, România, la o populație de 17 ori mai mare, are o singură companie unicorn – UiPath.
Părinții pot lua decizii în viața școlii
Băiețelul meu este în ultimul an la grădiniță. Aici, copiii merg de la 18 luni până la 7 ani. Eu nu țin minte să fi învățat ceva sistemic când eram la grădiniță. Țin minte că noi mergeam acolo fiindcă părinții erau ocupați și noi trebuia să stăm undeva. Nu-mi amintesc nici să fi plecat vreodată din grădiniță. Aici lucrurile sunt total diferite. Noi ne putem trezi că copiii noștri sunt de fapt la 20 de kilometri, undeva la un muzeu, poate merg în pădure cu un cercetător care îi învață cum să deosebească urmele de animale sau sunt pe malul mării și studiază cum s-au format marea și nisipul. Pentru că ideea care stă la bază este că ei trebuie să înțeleagă unde trăiesc.
Grădinița e la 200 de metri de noi, uneori îi văd că trec pe aici, în veste galbene și pleacă undeva. Când copilul meu avea 3 ani, noi am fost chemați la „ziua taților” ca să învățăm împreună cu copiii cum să creăm filme de desene animate. Toate grădinițele din Estonia, inclusiv grupa copilului meu, au niște sisteme de roboți care îi învață cum funcționează roboții.
Cam 80-90% dintre copii frecventează și cursuri opționale. Al nostru merge la engleză. Toți părinții suntem membri ai consiliului grădiniței și la fel este și la școală. Părinții au posibilitatea de a influența deciziile școlii, cum ar fi curriculumul sau alte detalii tehnice pe care le observăm: dacă e prea puțin spațiu, dacă ei călătoresc prea puțin sau mâncarea nu e potrivită, putem să spunem și să și schimbăm lucrurile.
Școala online, dinainte de pandemie
Există grădinița electronică de 15 ani, nu doar din pandemie. Primul lucru pe care îl fac profesorii dimineața este să înregistreze copilul în sistemul electronic. Eu pot să văd online ce se întâmplă astăzi, știu când se culcă și se trezește, știu ce mănâncă, știu dacă meniul are sau nu fructe, lapte, carne. Totul e acolo.
Ideea de a face școală online a pornit acum mulți ani tot de la piața muncii. În ministere, în instituții de stat care nu au regim strict, cum e școala care începe la 8, nu există un grafic de lucru propriu-zis. La un moment dat, ministrul de externe estonian mi-a spus: „Eu nu pot să le zic angajaților mei să vină la 8. Eu am trei copii și știu cum e. Dacă îți duci copilul la 7.30 la școală e un stres pentru tine că nu ajungi la muncă. Eu vreau ca angajații mei să nu aibă ideea că sunt conectați la ore de lucru, ci la eficiența lucrurilor pe care le fac.” De aici și ideea de a fi trimiși să lucreze de acasă, să stea lângă familie și elevii să învețe online.
Noi la grădiniță putem duce copilul de la 7 dimineața la 7 seara. Avem această flexibilitate. Școlile s-au închis în pandemie, s-a închis tot, dar niciodată grădinițele, nicio zi. Noi am decis să nu-l ducem două luni, dar a fost decizia noastră.
Toate școlile sunt la fel
Urmează să alegem școala pentru băiatul nostru. Avem trei școli pe listă. Toți părinții pot alege din trei școli arondate. În cazul nostru, una nu are bazin full, de 25 de metri, dar copiii pot merge la bazin pentru că se face contract cu un spa local, pe cheltuiala municipalității. Dacă o școală nu-ți oferă tot spectrul, nu e problema elevului sau părintelui, ci a municipalității.
La o școală există un singur stadion, dar la școala de la doi kilometri distanță sunt trei stadioane. Au și trasee prin copaci, pârtie de schi megadotată. Ideea este ca niciun copil nu trebuie să aibă senzația că este exclus și că cineva are acces la servicii educaționale mai bune decât el.
Dacă luăm rezultatele testelor PISA, nu găsim deosebiri între cele mai bune școli din Tallinn și cele mai bune școli din sudul Estoniei sau din zonele unde se vorbește rusa, suedeza sau ucraineana. Penetrarea sistemului educațional este peste tot la fel. Există acest concept că cea mai bună școală din Estonia pentru copilul tău este școala de lângă casa ta, grădinița de lângă casa ta și universitatea de lângă casa ta. Doar 10% dintre școli sunt private, la noi nu sunt la modă școlile private. Cele mai trendy școli de aici sunt tot de stat.
Rezistența culturală în fața ocupației sovietice
Prin ce se deosebește moldoveanul de estonian? Eu încerc de 14 ani să găsesc răspuns la întrebarea asta. Probabil că cea mai simplă explicație este că atunci când ne-am pierdut independența, noi am cedat, am uitat cine suntem și am spus da, asta e noua realitate, trebuie să ne adaptăm la ea. Estonienii nu au făcut asta. Mindsetul lor a fost: aceasta este o perioadă care într-o bună zi se va încheia și atunci întrebarea este cum supraviețuim și ce rămâne din noi în momentul când vom fi din nou independenți? Au avut guverne în exil, ambasade străine care au lucrat chiar și în perioada regimului sovietic. Noi, de exemplu, în Moldova, am schimbat grafia latină cu cea chirilică, eu am învățat în chirilică la școală. Estonienii nu au acceptat sub nicio formă acest lucru.
Estonia, după ce și-au recăpătat independența, și-a analizat vecinii apropiați, pe Finlanda, aflată la 70 de kilometri. Limbile celor două țări sunt similare, fino-ugrice. Au început să folosească sistemul finlandez care atunci era primul în Europa.
Au transformat optica din educație „teacher centered” (centrată pe profesor) în „student centered” (centrată pe elev).
Fiecare estonian este învățat de la bun început să fie educat, fiindcă să fii educat e cool și te ajută să devii mai bun, mai performant și ca urmare, întregul stat devine mai performant.
Bagajul de cunoștințe e o chestie a trecutului
Acum informația este oriunde, deschizi Google și găsești orice. Ceasul meu e mai performant decât calculatorul care a trimis Apollo pe lună și pe un flash drive pe care îl poți purta în buzunar poate încăpea toată informația din biblioteca Congresului SUA, care are cele mai multe volume din lume. Noi nu mai avem nevoie acuma să băgăm în capul copilului un anumit set de informații. Ideea este cum să-i îmbunătățim abilitățile de a folosi toate mecanismele existente, inclusiv cele online, dar și cele necesare pe stradă.
În Uniunea Sovietică se tot vorbea despre „bagajul de cunoștințe”. Ideea asta de bagaj de cunoștințe este din principiu greșită pentru că noi trebuie să ne centrăm astăzi pe altceva, și anume: pe o compilație din tot ce înseamnă cunoștințe, aptitudini, valori și opinii pe care le ai despre lucrurile care se întâmplă. Doar așa ești pregătit într-un fel sau altul să faci față cerințelor lumii de azi aflată într-o veșnică schimbare.
Exemple sunt un trilion: Gazpromul a spus acum zece ani că vor fi prima companie din lume care va avea un trilion în capitalizare. Și acum au 50 de miliarde, adică de 20 ori mai puțin și lucrează acolo 2 milioane de oameni. Noi avem azi în lume companii care practic sunt capitalizate la un miliard, ca Facebook, Microsoft, dar care nu au sonde, cale ferată, nu produc ceva.
Lucrurile se schimbă evident. Nimeni nu putea să spună acum cinci ani, nici măcar acum zece ani, că o aplicație care era făcută de câțiva oameni într-un garaj cum este Airbnb va putea concura cu cele mai mari hoteluri din lume sau Uber cu taxiurile. Este un shift fundamental, un fel de revoluție tehnologică fundamentală și comportamentală. Avem totul în buzunarul nostru și nu mai avem nevoie de acest „bagaj de cunoștințe”. Bagajul de cunoștințe e o chestie a trecutului.
Criteriul de performanță este dacă ți-ai găsit jobul potrivit
Sistemul educațional estonian este făcut în asemenea mod încât să se plieze pe necesitățile pieței muncii. Unicul criteriu de performanță a majorității universităților și școlilor vocaționale din Estonia e: câți dintre absolvenți și-au găsit jobul favorit în primul an de la absolvire. Nu iau în seamă notele la examene, diploma de bacalaureat. Poți să ai o sută de diplome, dar dacă nu ți-ai găsit jobul potrivit, atunci instituția educațională a greșit undeva.
Școala are o libertate foarte mare de a-și alege curriculumul. Statul estonian a înțeles că nu poți face un curriculum super strict pe care să-l pliezi și pe necesitățile sectorului 1 din București sau zonei centrale din Cluj-Napoca și pe un sat din periferia județului Vaslui. Sunt școli care au 30-40% din curriculum flexibil. Toți învață estoniană, matematică, geografie, istorie, dar în rest au flexibilitate. Școala este cea împuternicită să selecteze ce-i mai bun pentru elevii săi și pentru comunitate.
Școlile și universitățile atrag mediul de afaceri în echiparea și curriculumul pentru școli, luând în considerare particularitățile locale.
La Ida Virumaa, unde este zonă minieră și de extragere a șisturilor bituminoase, este logic ca firmele locale să investească în laboratoarele de chimie și minerit. Și dacă mergi pe insule unde este dezvoltată piscicultura și sunt centre spa, pe asta se axează.
Trebuie să înveți IT, ICT (tehnologia informațiilor și comunicațiilor) fiindcă e trendy, dar în curriculum propriu-zis nu există. Nu scrie că tu trebuie să înveți la săptămâna a patra din lecția a treia Python sau alt limbaj de programare. Este specificat în curriculum că tot ce înseamnă ICT și e-governance nu mai este prioritate educațională, ci aptitudine de viață. Dacă tu nu te pricepi la asta înseamnă că nu ai aptitudini într-un secol în care totul este digital.
Dotarea tehnică a tuturor școlilor este o mare prioritate. Tu nu poți să dezvolți pe cineva care repară automobile, dacă el repară doar Dacia. Așa că ei fac contract cu BMW, cu Mercedes care fac dotări corespunzătoare. E important să lucreze cu ultimele inovații.
Totodată, tinerii sunt rugați să se implice permanent. La alegerile parlamentare, tinerii estonieni votează la 18 ani, dar la alegerile locale votează la 16 ani. Li se spune deja că trebuie să fie pregătiți pentru viața în societate.
