Aproape 70% dintre elevii români au spus că au participat, fie ca victime, fie ca autori în cazuri de violență în școală, într-un studiu realizat în 2018 de către Institutul de Științe ale Educației.
Palatul Național al Copiilor se desprinde din Parcul „Lumea Copiilor”. Împrejurul lui e plin de copii care merg sau pleacă de la lecții de balet ori robotică, așa cum indică săgețile lipite pe foi A4 pe pereții interiori ai clădirii. Sala Mare, cea de spectacole, e pe partea opusă de clase. E păzită de Monumentul Eroilor militari români căzuți la datorie, ce stau față-n față, cu săbiile-n jos. Un contrast între această parte și cealaltă, luminată de felinarele cu leduri multicolore din parc.
Mii de spectatori la eveniment
Pe holul de la intrarea în Sala Mare zburdă copii și părinții lor fug după ei. Spectacolul n-a început încă, dar chiotele copiilor lasă această impresie. „Știu eu pe unde se intră în Sala Mare”, o anunță o fiică pe mama ei. Mama nu are încredere în ea, le întreabă pe niște doamne de pe hol, care confirmă direcția inițiată de fetiță. Le urmez și eu.
Sala e plină, număr locurile, dar pare că rândurile nu se mai termină în spațiul cu aer comunist, înnădit de praf și lemn. „Moderna și impunătoarea clădire”, așa cum e descris Palatul pe site, s-a finalizat în 1985. Pare că de atunci nu s-a mai făcut nimic. Singurul aer de modernitate de azi e dat de copiii îmbrăcați de părinții lor cu bluzițe cu paiete, blugi evazați a căror modă a revenit sau de pantofii roșii de lac cu toc ai directoarei Palatului, prima care a urcat pe scenă.
Sala Mare arhiplină
Sala are 750 de locuri, zice tot site-ul, iar unii părinți sau copii stau pe scările de la capetele rândurilor. Lipsa locurilor încetează a fi o problemă pe măsură ce spectacolul se desfășoară. Unii părinți își iau copiii și pleacă după ce au avut cei mici reprezentația. Până la final, sute de locuri rămân goale. Nu îi interesează ce au de cântat și ceilalți elevi. Iar unii dintre cei care au stat la final, nu au făcut-o de plăcere. „M-am plictisit teribil, vreau doar să plec acasă”, îmi spune una dintre mame care își ține fata de mână spre ieșirea din Palat, după spectacolul care a ținut în jur de două ore, când o rog să discutăm puțin.
„Ați auzit în clasa voastră vreun copil care să bată alt copil?”
Nici punctualitatea nu a fost un punct forte al părinților, căci și după ora 18.00, ora anunțată pentru începerea evenimentului, în sală s-a tot intrat. Totuși, la 18.05, toate luminile se sting. Copiii, cei mai mulți de clasă primară, aruncă în cor un țipăt: „Aaaaaaaa!”.
Pe scenă apare directoarea Palatului Copiilor Teodora Bentz. Poartă un dialog cu copiii, adresându-le întrebări precum „Ați auzit în clasa voastră vreun copil care să bată alt copil sau care să vorbească urât?”. Copiii răspund în unison: „Daaa!”. O altă întrebare: „Credeți că există copii răi?”. Copiii răspund în unison: „Daaa!”.
După aceste răspunsuri, directoarea trage concluzia: „Lumea noastră nu e perfectă”. Dar îi asigură pe copii că „oamenii mari” lucrează ca aceasta să fie mai bună. Unii dintre aceștia sunt chiar „invitații de seamă” care lucrează pentru siguranța elevilor.
Este vorba despre senatoarea Gabriela Crețu, inspectori școlari, reprezentanți ai Alianței Naționale Antidrog și ai Agenției Antidrog sau reprezentanți ai Poliției. Dar prezenți au fost doar senatoarea Gabriela Crețu, care e și vicepreședinte FICE și Gabriel Nae, reprezentant al Serviciului de siguranță școlară din București, direcție înființată în 2019.
Serviciul de siguranță școlară din București și exemplul lui Mahatma Gandhi
Acest serviciu în cifre, arată că există un ofițer la peste 11.000 de elevi, potrivit PressOne. Cu toate acestea, mesajul reprezentantului este acela că elevii nu sunt singuri și îi îndeamnă la comunicare cu părinții și poliția.
„De ce astăzi? Pentru că spuneam de exemplul oamenilor mari. Ieri, pe 30 ianuarie, se comemorează ziua în care a murit Mahatma Gandhi. A fost un om care a demonstrat că oamenii mari pot să-și rezolve cele mai mari probleme fără să se împuște unii pe alții. Nonviolent, pașnic, de ziua lui Gandhi sărbătorim ceea ce voi veți face astăzi”, a spus Crețu în discursul de la începutul spectacolului.
„Siguranță școlară face și părintele acasă, siguranță școlară face și școala și instituțiile statului. Pentru acest lucru lucrăm în strânsă colaborare cu Agenția națională Antidrog, cu Jandarmeria Română, cu toate structurile din cadrul Poliției Capitalei. Se fac pași în a asigura liniștea și ordinea în școală”, a afirmat Nae.
Rareș Prisacariu, câștigătorul „Românii au talent”, a prezentat spectacolul
Discursurile oficialităților nu părea că i-au încântat pe copiii a căror zumzete se auzeau permanent, discuțiile și jocurile inițiate între ei captându-le mai mult atenția.
Pentru o clipă, cel puțin, atenția le-a fost atrasă spre scenă: când au fost invitați prezentatorii evenimentului, dintre care unul a fost Rareș Prisacariu, câștigătorul Românii au talent, sezonul al 13-lea. Băiatul de șapte ani a fost anul trecut în centrul atenției, nu doar prin câștigarea concursului cu audiențe de milioane de telespectatori, ci și prin comentariile apărute ulterior cu privire la ce înseamnă să fii copil: să te joci sau să reciți poezii patriotice?
Celălalt MC a fost un elev de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din capitală, Edi Constantinescu. Intervențiile celor doi au precedat fiecare interpretare din spectacol. Edi, jovial și spontan, aclama fiecare reprezentație. Rareș, puțin stângaci, completa prin repetiție vorbele colegului mai mare. „Să le facem loc pe scenă, Rareș”. „Scena e a voastră. Haide, Edi”.
„Și se întâmplă câteodată să fii agresat, umilit sau jignit”
Pe scenă sunt și câteva baloane colorate, iar pe patru dintre ele sunt scrise cuvintele „prieten”, „armonie”, „comunicare”, „educație”. Gazdele spun că acestea sunt cuvintele cheie ale serii.
Pe scenă urcă, rând pe rând, coruri de elevi, fie de la școli, fie organizații independente. Toate din Sectorul 4, după cum este anunțat.
„Uneori primești cuvinte urâte de la alți copii sau chiar de la adulți/ Și se întâmplă câteodată să fii agresat, umilit sau jignit” ori „Nu vreau violență/Noi vrem doar bucurii”, au fost doar câteva dintre versurile cântate de elevi, coordonați de profesorii lor,
Unul dintre corurile de elevi
Dacă încă de la început copiii nu erau prea așezați, spre final, răbdarea li s-a pierdut de tot. Una dintre fetițe, după ce nu i s-a mai părut interesant nici telefonul „flip” al mamei sale, pe care îl tot închidea și deschidea, a început să sară pe scaun, repetând, în timp ce fusta roz se mișca în sus și-n jos „M-am plictisit, m-am plictisit!”.
Și Queen s-a auzit la spectacol
Îți dădeai cu ușurință seama când intra un anume copil pe scenă, după reacția părinților care se ridicau de pe scaune, aclamau mai tare sau chiar se ridicau să filmeze mai îndeaproape.
După scandări „Nonviolență!”, spectacolul s-a încheiat cu melodia de la Queen „We are the champions”. În temă, căci traducerea sună așa: „Mi-am plătit datoriile, iar şi iar/Mi-am ispăşit sentinţa deşi n-am comis nici o crimă/Şi greşeli mari, am făcut câteva,/Am primit praf în ochi,/Dar am răzbit”.
Afară din sală, holurile au devenit tot teren de joacă pentru copii, de data asta având și recuzită - baloane. Au început să le spargă, să facă zgomot cu ele și să le arunce unii înspre alții. Prin spațiul devenit acum loc de joacă pentru copii, unii părinți și elevi au fost de acord să-și spună părerea despre evenimentul la care tocmai participaseră.
„Să nu fie sacul de box al nimănui”
Georgiana are 32 și o fetiță de 6. Mama a făcut școala în străinătate, în Italia, unde spune că nu a avut parte de cazuri de violență. Nici la fetiță la grădiniță nu a întâlnit până acum. „Ceea ce o învăț eu acum este să spună totul acasă, să nu ascundă, în așa fel încât să găsim soluțiile cele mai bune. Eu o învăț să spună un cuvânt bun, să aibă răbdare, să nu răspundă sub nicio formă cu violență”.
Totuși, are în plan să-și dea fata la cursuri de autoapărare. „Să nu fie sacul de box al nimănui”. De asemenea, Georgiana crede că spectacolul de cântecele este importantă pentru elevi: „Au fost lucruri spuse pe înțelesul tuturor”.
Nicoleta este mama unui băiat de 10 ani, Vlad. Băiatul spune că nu a observat cazuri de violență la școală. Mama e de aceeași părere: „Noi ne simțim safe. La noi la școală chiar e ok. Copiii sunt supravegheați”.
Și despre evenimentul organizat de Fice și ISMB, Nicoleta are o părere bună. „Mie chiar mi-a plăcut și spectacolul. E un mesaj pe care trebuie să-l transmitem către copii și către generația asta care reprezintă viitorul nostru”.
Generația mai tânără decât cele două mame, dar mai mare decât copiii lor, cred opusul. Mara și Mara, una de clasa a VII-a, cealaltă de clasa a XI-a, au tricouri albe cu mesaje împotriva consumului de droguri.
„Niște cântece nu schimbă neapărat ceva”
Eleva de a XI-a crede că violența în școală „e o problemă gravă”. E la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București, unde face parte dintr-un grup de voluntari care caută soluții împotriva conflictelor dintre elevi: „Avem mai multe activități cu clase diferite pentru ca elevii să se cunoască mai bine și să nu există conflicte între ei”, este un exemplu de soluție pe care au identificat-o.
Despre evenimentul la care a participat are o părere „Așa și așa”. „Niște cântece nu schimbă neapărat ceva. Se pot schimba anumite lucruri, dar pot și să rămână așa”, explică ea.
Ambele fete cred că schimbarea pornește în primul rând din familie. Mara din clasa a VII-a spune că „Problemele copiilor vin din faptul că părinții nu le acordă destulă atenție, iar ei o iau pe cărări greșite”.
„Am colegi în clasă care fumează și se droghează pentru că nu are cine să aibă grijă de ei. Fie nu au părinți, fie au probleme acasă”, adaugă adolescenta.
Totuși, ea nu crede că profesorii sau consilierii școlari pot interveni prea mult în astfel de cazuri.
Asociația Psihologilor din America propune niște măsuri pentru prevenirea violenței în școli. Printre acestea se numără:
- Amintirea elevilor despre importanța de a rezista presiunii colegilor de a acționa iresponsabil;
- Crearea unor sisteme de raportare anonime în cazul în care unul dintre elevi este victima violenței;
- Dezvoltarea unor proceduri și echipe de evaluare a amenințărilor și a riscurilor;
- Crearea de parteneriate școală-comunitate pentru a îmbunătăți măsurile de siguranță pentru elevi dincolo de proprietatea școlii.
O altă mamă afirmă că violența de la școală e considerată o joacă de copii. „Se mai lovesc, dar din joacă”, spune ea. Băiatul o aprobă. „Dacă ceilalți elevi anunță profesorii, ei intervin”, mai spune el.
Între timp, sala de spectacole s-a golit și holurile pe care în urmă cu câteva minute zburdau copii, au rămas goale. Totuși, a rămas plutind peste eveniment întrebarea directoarei Palatului pe care, uitându-ne la statisticile despre bullying și violență școlară, pare că nu știm să o adresăm: „Există copii răi?”.
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
