Numărul de sarcini din 2019 în rândul adolescentelor a fost mai mic cu 9% față de cel din anul 2018. Însă fenomenul rămâne îngrijorător, mai ales în rândul fetelor sub 15 ani. În 2018 au fost născuți 727 de copii de către adolescente sub 15 ani, iar în 2019 numărul lor a fost cu 25 mai scăzut, arată datele INS. În regiunile Nord-Vest și Nord-Est, numărul de sarcini la fetele sub 15 ani a crescut cu 11%, potrivit raportului publicat vineri de UNICEF și Asociația SAMAS (Sănătate pentru Mame și Sugari).
Mariana Lazăr, 26 de ani, are trei fete de cinci, nouă și 10 ani, iar în primăvară îl va naște pe cel de-al patrulea copil. Cu fata cea mare, a rămas gravidă la 15 ani, când era în clasa a VII-a. Iar cu cea mijlocie, când avea 16 ani.
Una din 6 adolescente care a avut un copil înainte de 15 ani, va avea un al doilea copil înainte de a împlini 18 ani. - Marina Oțelea, unul dintre autorii studiului
În Cucova, satul din Bacău unde a crescut Mariana, nu s-a vorbit niciodată la școală despre contracepție și nici în familia ei. Cabinet medical nu există nici acum în sat.
S-a îndrăgostit de un băiat dintre vecini, mai mare cu cinci ani decât ea. Nu s-a gândit că în urma contactului sexual ar putea să rămână gravidă. „Aveam grețuri, dar nu știam ce mi se întâmplă. Mama și-a dat seama când eram deja în trei luni și jumătate de sarcină. Eu am vrut să fac avort, dar mama a zis că sunt prea mică.“
Mariana își dorea să aibă o familie mare, dar în același timp visa să ajungă profesoară datorită „doamnei Burchi de Română“. Îi plăcea la ora ei, pentru că doamna Burchi avea răbdare cu ea când nu înțelegea, nu ca ceilalți profesori.
„Mergeam câte 5 kilometri pe jos ca să ajung la școală. Îmi făceam temele la lumânare, că nu aveam curent“, își amintește tânăra.
Pe de altă parte, să rămână gravidă la 15 ani într-un sat din Bacău, era o rușine prea mare pentru ea ca să mai continue școala. „Îmi era rușine că o să râdă copiii de mine. Nu mai era nicio fată gravidă în clasa mea. Când îi vedeam pe colegii mei după gard cu ghiozdanele, îmi venea să plâng. Ghiozdanul meu era sub pat.“
„Cele mai multe mame minore au abandonat sau abandonează şcoala în momentul în care devin mame“, subliniază specialiștii din domeniul sănătății, educației și asistenței sociale intervievați pentru același raport.
„Continuă” școala făcând teme cu fetele ei
Mariana a crescut într-o familie cu opt frați, ea fiind mezina. Marian și fratele născut înaintea ei au fost singurii din familie care n-au făcut liceul. „Pe ceilalți șase, mai mari, mama i-a dat la casa de copii pentru că nu putea să aibă grijă de ei. Poate a fost mai bine pentru ei. Măcar au terminat 10 clase și se descurcă mai ușor.“
Regretul Marianei că n-a reușit să termine liceul o urmărește în prezent mai mult decât pe vremea când era doar un copil, fiindcă le vede pe cele trei fete ale ei care merg la școală și la grădiniță,.
„Fetele fac temele cu mine. Scriem compuneri, descrieri, desenăm. Am recapitulat tabla înmulțirii cu fata cea mare. Învăț și eu cu ele, cât mai pot“, mai spune mama.
În perioada școlii online, Marianei îi este mai greu să se ocupe de educația fetelor, pentru că nu are decât un singur telefon de pe care să facă temele cu cele mici. De ore pe ZOOM sau pe alte aplicații pentru videoconferințe nici nu se pune problema.
„Educatoarea fetei mici vine la mine la poartă și îmi aduce fișe de colorat sau cu cântece. Pentru cele mari, vorbesc cu profesorii pe messenger. Ei îmi trimit acolo poze cu ce exerciții trebuie facă, iar eu le trimit poze cu rezolvările înapoi.“
Mariana face toate aceste eforturi, pentru că realizează că fără școală, fetele ei vor avea aceeași soartă. „Vreau ca ele să trăiască mai bine. Eu dacă n-am decât șapte clase, nu mă pot angaja nicăieri. Trăim din alocații, ajutorul social și din ce muncește soțul cu ziua“, mai explică mama.
Copiii mamelor minore, afectați și ei de sărăcie
În absența educației, una dintre cele mai grave consecințe a fenomenului mamelor minore este că nivelul de sărăcie riscă să se reproducă și în rândul copiilor acestora.
Părăsirea timpurie a şcolii, cauzată de sarcină şi naşterea copilului, „împiedică finalizarea unor cicluri de învăţământ pentru dobândirea unei profesii, făcând mai dificilă, ulterior, găsirea unui loc de muncă“, arată raportul.
Şomajul şi, implicit, sărăcia vor afecta, în consecinţă, şi copiii mamelor adolescente. „Fenomenul este ciclic, reproducându-se în cadrul aceleiaşi familii, de la o generaţie la alta, cu tot cortegiul de precaritate economică, socială şi de sănătate ce-l însoţeşte“, potrivit aceleiași analize.
Județele cu cele mai multe sarcini în rândul mamelor minore
Cele mai multe sarcini la adolescentele între 15 și 19 ani, în anul 2019, au fost în județele Mureș (827), Brașov (761), Dolj (700), Iași (691), Bacău (654), Constanța (616), Bihor (593), Suceava (512) și Dâmbovița (503).
În aceleași județe s-au regăsit cele mai multe sarcini și în rândul fetelor sub 15 ani: Mureş (69), Dolj (47), Braşov (40), Bihor (38), Bacău (31), Constanţa (26), și Dâmboviţa (23).
Același studiu, bazat pe datele INS, arată că în 2019 numărul întreruperilor de sarcină în cazul fetelor între 15 și 19 ani a fost de 4.290 - mai puține cu 593 față de anul 2018.
Nivelul de educație dictează soarta adolescentelor
Din datele mai multor studii din 2016 pe care le-au analizat UNICEF și Asociația SAMAS rezultă că nivelul de educaţie este invers proporţional cu numărul de naşteri şi de sarcini în rândul adolescentelor.
Tinerele cu maximum patru clase au de peste trei ori mai multe sarcini față de cele care încă erau la liceu la momentul intervievării sau absolviseră acest ciclu de studii.
De menționat este că cifrele analizate nu respectă un eșantion riguros, după cum se precizează în raport, însă sunt relevante pentru a vedea care este profilul adolescentei din România care rămâne însărcinată.
Inclusiv mărturiile specialiștilor din acest raport arată că nivelul scăzut de educație poate fi un factor determinant în privința acestui fenomen.
„Educaţia precară este cea mai importantă cauză”, „mamele minore provin din eleve care au abandonat şcoala, fiind în cel mai bun caz analfabete funcţional” (medic de familie). „Sunt fete care, din diferite motive, nu au urmat şcoala sau au întrerupt-o devreme” (medic de familie), „tinere care renunţă la şcoală din motive economice, fapt ce nu ţine neapărat de etnie” (medic de familie).
Nivelul de educație este direct proporțional cu vârsta primei experiențe de cuplu și cu apariția unei sarcini în viața unei adolescente. Un procent semnificativ de mame minore (31,7%, din datele noastre) nu finalizează ciclul primar. - Marina Oțelea, unul dintre autorii studiului
Alte cauze care favorizează fenomenul mamelor minore
Strategia naţională de sănătate 2014-2020 are ca una dintre priorități „îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii și copilului“, inclusiv serviciile legate de planificare familială și accesul gratuit la contracepție pentru „populația vulnerabilă“. Dar, în realitate, „disponibilitatea gratuită a încetat de câţiva ani ca urmare a lipsei de alocare bugetară“, mai arată raportul.
Totodată, se precizează că experţii Organizației Mondiale a Sănătății au atras atenția înr-un raport publicat în 2020 că România „nu are, în realitate, o strategie pentru sănătatea reproducerii şi sexualităţii“. E doar una dintre cauzele pentru scăderea considerabilă a accesului la servicii de planificare familială şi a folosirii contracepţiei, în special de către grupurile dezavantajate.
O altă problemă este că responsabilităţile în domeniul prevenţiei sarcinilor nedorite sunt atribuite „imprecis“ profesioniştilor din domeniu: asistenţi medicali comunitari, asistenţi sociali, mediatori sanitari, medici de familie, medici ginecologi, medici cu competenţă de planificare familială, medici din DSP.
Tinerii își pot achiziționa contraceptive fără părinți, dar totuși au nevoie de acordul lor pentru educație sexuală
Studiile efectuate până în prezent privind sarcina în perioada adolescenţei au în centru mama minoră, dar neglijează populaţia adolescentă de sex masculin, mai arată raportul.
Din Studiul Sănătăţii Reproducerii (2016) reiese că vârsta primului partener sexual este apropiată de vârsta adolescenței în aproape 70% dintre cazuri. Pe de altă parte, „există o pondere destul de mare a adolescentelor care n-au vrut să declare vârsta primului partener“. Cele mai multe adolescente din această categorie sunt din mediul rural. În opinia specialiştilor participanţi la studiu, partenerii pot fi de vârste diferite, mai mari „cu aproximativ 10-15 ani, unii sunt adulţi de peste 25 de ani” (asistent medical comunitar), „cu mai multă experienţă” (medic de familie).
„Deşi există legislaţie în domeniu, respectiv legea privind interzicerea relaţiilor sexuale cu minori, nu este aplicată cu rigurozitate (medic de familie).“
În același raport se mai subliniază că în Strategia naţională privind egalitatea de gen 2018-2021 nu se acordă importanță serviciilor de planificare familială şi accesului la contraceptive.
De asemenea, experții se întreabă dacă are sens ca accesul tinerilor la educație sexuală să fie condiționat de acordul părinților, având în vedere că aceștia oricum își pot lua singuri contraceptive.
„Se pune problema dacă un adolescent de 16-18 ani mai are nevoie de acordul părinţilor pentru a participa la lecţii de educaţie sexuală, din moment ce nu e nevoie de acest acord pentru obţinerea de contraceptive la nivelul cabinetului de planificare familială.“
Concluziile raportului arată clar nevoia de măsuri complexe cu implicarea mai multor instituții ale statului, care trebuie să se coordoneze eficient. Sistemul de educație, cel medical, dar și autoritățile locale trebuie să acționeze, acordând o atenție sporită tinerelor din categoriile vulnerabile. - Pieter Bult, Reprezentantul UNICEF în România
România este pe locul II în UE, după Bulgaria, la procentul de nașteri în rândul femeilor sub 20 de ani: 12.2% din numărul total de nașteri, față de media europeană de 3.7%.
Foto Cover: Shutterstock
