Veteranii informaticii se pensionează. Cine le va lua locul?

Acest articol este partea practică din cadrul Lucrării de licență coordonată de lector univ. dr. Emilia Șercan și de profesorii asociați Andrada Fiscutean și Cristina Radu. 

O lectură de 17 minute. 

E 7 septembrie 2023. Pentru Marcel Homorodean începe cel de-al 49-lea an la catedră. Profesorul, în vârstă de 73 de ani, predă Informatică la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București, locul unde a și debutat la catedră. Acum, Homorodean se pregătește să ia în primire două clase de-a IX-a, o treime din normă. Cu asta a rămas după pensionare. 

Spune că e „în prelungiri”, așa cum se întâmplă la fotbal. „Când nu mai alergi bine, îi lași pe alții să vină și te înlocuiesc foarte bine. Doar că unii dintre noi suntem încăpățânați și rămânem în prelungiri”. 

Paralela cu fotbalul nu e întâmplătoare. Homorodean se implică în activități menite să încurajeze sportul și arta, inclusiv în meciul de fotbal dintre profesori și elevi, un eveniment cu tradiție la „Vianu” la care au participat, de-a lungul timpului și jucători mari ca Miodrag Belodedici sau Ciprian Marica. Ultima partidă s-a ținut în luna mai, iar Homorodean n-a lipsit. Plănuiește să fie în teren și la următoarea. 

Foto: Marcel Homorodean și colecția de creioane mecanice. Sursa: Raluca Cristea

Ca el, mulți alți profesori de Informatică aleg să rămână la catedră și după pensionare, din pasiune pentru predat, dar și pentru că nu sunt suficienți tineri care să le ia locul. 

În cele 31 de județe pentru care Inspectoratele Școlare au răspuns complet la solicitări trimise în baza legii accesului la informațiile publice, tinerii până în 30 de ani reprezintă mai puțin de 10% din totalul profesorilor de Informatică și TIC.

La polul opus, 8,2% au peste 60 de ani. Dintre ei, 33 de profesori, adică 0,6%, au peste 70 de ani. 

De asemenea, 75,5% dintre profesorii de Informatică și TIC au peste 40 de ani. Adică, până în 2050, mai mult de trei sferturi dintre profesorii de Informatică și TIC, care activează în prezent, vor fi deja la pensie. 

Ada Roseti, fondatoare Games of Science și directoare de programe la Discovery, crede că procentul mare de profesori aflați în jumătatea a doua a carierei este „demn de o discuție serioasă”. „Este un subiect de îngrijorare mai ales în contextul în care Informatica se mișcă mai repede decât se mișcă sistemele noastre de pregătire și atunci suntem în situația în care uneori elevii știu mai mult decât profesorii”, explică Roseti.

Datele primite de la Inspectoratele Școlare mai arată că peste 40% dintre profesorii de Informatică din România sunt suplinitori. 

Homorodean e în sistem de 50 de ani. A început să predea în 1974, la trei ani de când Informatica a fost introdusă în școlile de la noi, la insistențele profesorului Grigore Moisil, considerat părintele informaticii românești. Datorită acestuia s-au înființat cinci licee de Informatică la Timișoara, București, Cluj, Iași și Brașov.

În perioada aceea de început, informatica era o materie exotică, iar „lumea nu înțelegea ce facem noi acolo”, spune Homorodean. 

„Nici noi nu știam foarte bine ceea ce însemna să predai Informatică. Informatica însemna ca noi să predăm logică”, spune și Marinel Șerban, profesor în vârstă de 74 de ani, care predă la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Iași. „N-aveam materiale absolut deloc. Predam după ceea ce știam noi din anul cinci de facultate, ce am învățat de la profesorii noștri de la acel moment, care și ei studiau ca să ne poată preda”.

Foto: Marinel Șerban în 1975, primul an la catedră. Sursa: Arhivă personală

Pentru că materia era nouă, în fiecare toamnă, prin octombrie – noiembrie, circulau zvonuri legate de Informatică. „Era zvonul ăsta, că liceele de Informatică se desființează și vor deveni licee industriale, că nu vor mai fi deloc și așa mai departe. Era ceva ce nu era pe placul comunismului”, spune Homorodean. 

În ciuda piedicilor, informatica reușea să câștige tot mai mult teren. Ușor – ușor, s-au înființat mai multe licee de profil și au apărut manuale, iar profesorii s-au perfecționat în centre speciale. Părintele informaticii din România, profesorul Grigore Moisil, știa ce trebuie făcut, iar ucenicii lui știau și cum. 

Astăzi, ucenicii lui Moisil sunt la vârsta de pensionare. Unii joacă table și se bucură de pensie, iar alții își prelungesc carierele printr-o treime de normă, ca Marcel Homorodean. 

Marinel Șerban e pensionar de cinci ani. Anul trecut a avut jumătate de normă, nouă ore, iar anul acesta are șapte ore împărțite la trei clase.

Foto: Marinel Șerban, profesor pensionat. Sursa: Arhivă personală

„Am zis că, după anul ăsta, mă opresc, dar nu știu dacă va fi așa”, spune el. 

La liceul la care predă povestește că nu prea sunt profesori tineri și că problema a început să se resimtă și în comisiile pentru Olimpiada Națională, unde cel mai tânăr profesor din comisie se apropie de 50 de ani. 

„De-a lungul anilor s-a încercat să fie aduși profesori tineri în comisie, să fie testați. Și an de an nu s-a găsit cine să rămână”, spune Șerban. „Nu-i normal ca eu, la 74 de ani, să lucrez încă în Comisia Națională la Olimpiadă”.

Ada Roseti explică fenomenul și spune că deși există o perpetuă activitate de pregătire profesională, interesul și capacitatea profesorilor de a asimila lucruri noi scade odată cu trecerea timpului. „Faptul că într-un domeniu nou, cum e Informatica, cum e TIC-ul, de pildă, sunt foarte mulți profesori trecuți de 40 de ani, e un semnal de alarmă că e posibil ca metodele folosite de ei și percepțiile lor să fie depășite”, e de părere fondatoarea Games of Science.

Pe 7 decembrie, l-am găsit pe Homorodean în laboratorul de Informatică. 

E final de lecție pentru „bobocii” de-a IX-a. Profesorul are grijă ca elevii lui să rămână an de an cu mai mult de la el decât materia pe care o predă. Face asta prin relația pe care o construiește cu copiii, relație despre care spune că trebuie să se bazeze pe încredere reciprocă. 

Și încrederea e vizibilă. Toți copiii îl strigă „dirigu’”, deși Homorodean nu mai e diriginte de mulți ani. E o relație de prietenie și asta se vede și după ce se sună de plecare, atunci când vin să îl îmbrățișeze sau să dea noroc, iar el le amintește să nu-și uite din lucruri.

La examenele de titularizare din ultimii trei ani, au fost în jur de 200 de candidați pe an în toată țara la Informatică și TIC. 

O analiză efectuată pe datele din ultimii trei ani arată că în 2021, nu a existat niciun candidat din Bistrița-Năsăud, Giurgiu, Mehedinți, Sălaj sau Tulcea. Un an mai târziu, în 2022, situația a rămas aceeași pentru Giurgiu și Sălaj, adăugându-se județele Ialomița și Teleorman. 

La ultimele titularizări patru județe nu au avut niciun candidat: Giurgiu, Ialomița, Teleorman și Tulcea. 

La polul opus se află București și județul Prahova în care au fost, în total, peste 100 de candidați la titularizările din ultimii trei ani.

Anul trecut, doar 29% dintre candidați au obținut peste 7 la examen, notă care le permite ocuparea unui post de titular, iar 17% au luat sub 5. Doar 14 din cei 217 candidați care au participat, în total, la examen au obținut între 9 și 10. 

De altfel, în ultimii trei ani a existat o singură notă de 10 la examenul de titularizare pentru materiile Informatică și TIC, obținută în 2022 de un candidat din Cluj. 

Un profesor debutant, cu studii superioare de lungă durată, câștigă 3.700 de lei net, potrivit grilei de salarizare a profesorilor pentru 2024 publicată de Ministerul Educației. Comparativ, în București, un programator C++, fără studii superioare și fără experiență, va avea un salariu net estimat la 8.791 de lei, potrivit comparatorului de salarii Paylab. 

Salariile mici din învățământ țin tinerii departe de catedră. Asta crede și Ada Roseti: atunci când ai competențe de programare, ai opțiuni mai atrăgătoare în alte domenii. „Asta nu se rezolvă neapărat plătind mai bine profesorii de TIC și Informatică, și nici plătind mai prost programatorii, ci schimbând cumva perspectiva socială. Nu vei putea plăti profesorii niciodată la competiție cu o companie multinațională care face produse IT în România”, spune Roseti. 

Cu toate acestea, explică ea, o soluție ar fi ca întreaga societate să trateze cu mult mai mult respect meseria de profesor. „Tinerii sunt motivați de multe lucruri, dar în momentul în care peste toate contextele economice și sociale adăugăm și o desconsiderare a meseriei de profesor, avem o combinație perfectă pentru o situație cu efecte negative mari pe viitor”.  

Marinel Șerban spune că se întreabă adesea cum se poate descurca un profesor tânăr din banii primiți în învățământ. 

Foto: Stelian Niculescu, profesor pensionat. Sursă: Arhivă personală

Aceeași întrebare și-o pune și profesorul Stelian Niculescu, cunoscut veteran al Informaticii românești. „Viața de profesor nu e ușoară. Nu mi-ar mai conveni să fiu profesor acum”, spune el. 

Pentru următorii ani, există modelări optimiste și modelări pesimiste, crede Ada Roseti. 

Într-o perspectivă optimistă, ea spune că am putea să asistăm în următorii ani la o schimbare: „E posibil ca lucrurile să înceapă să se schimbe încet – încet. Să reapară un interes pentru profesia didactică pe măsură ce se profesionalizează tot mai mulți profesori, de când au apărut masteratele didactice, de când lucrurile se discută în alți termeni, și lucrurile să se adapteze și să se rezolve în timp. Să apară acei tineri care fac discipline tehnice și descoperă că pentru ei e mai important să transmită mai departe ceea ce știu decât să folosească instrumentul pentru care dețin această cunoaștere”, spune ea. 

Într-o perspectivă pesimistă, „este posibil ca declinul să continue și să vină tot mai puțini profesori tineri la catedra de Informatică și TIC”, mai explică Roseti. 

„În momentul ăsta nu avem motive de optimism, dar nu e nici un subiect pe care să îl văd pe agendă în așa fel încât de mâine lucrurile să se schimbe în bine”. 

Foto: Ada Roseti, fondatoarea Games of Science, spune că în câțiva ani vom simți o lipsă acută de profesori la Informatică și la celelalte științe. Sursa: Games of Science

Ea spune că schimbările trebuie să vină din partea tuturor: a societății, a profesorilor și a Ministerului Educației. 

În ceea ce privește societatea, Roseti e de părere că ceea ce putem face noi, ca oameni care se întâlnesc din când în când cu sistemul de învățământ, este să nu modelăm comportamente nepotrivite. „De fapt, nu ne dăm seama cât de mult nu știm despre ce înseamnă educația și ce înseamnă învățământul. Mai degrabă decât să judecăm sau să condamnăm, poate ar trebui să ne aducem aminte de acei profesori minunați pe care toți i-am avut la un moment dat, și să extindem spectrul asupra profesiei”, explică ea. 

Tot ea explică și că profesorii ar trebui să vorbească mai mult despre activitățile pe care le desfășoară. „Lumea nu știe cât de multe presupune activitatea unui profesor și poate profesorii ar putea începe prin a povesti mai mult despre ceea ce fac, în așa fel încât să existe o percepție mai clară asupra profesiei”, adaugă Roseti. 

În cazul soluțiilor care ar putea veni din partea Ministerului pentru a preîntâmpina o criză a profesorilor, „lista e lungă”, crede ea. „Mai multă transparență și o delimitare mai clară a atribuțiilor ar fi utile”.

Este sfârșit de mai. Au trecut mai bine de șapte luni de la prima discuție cu Marcel Homorodean. Între timp, profesorul aproape că a terminat de predat materia celor două clase de „boboci”. Acum, stă pe o bancă din curtea colegiului. 

„Sunt legat de școala asta, în primul rând prin timp”, spune el. „Am fost extrem de încântat că am venit în școala asta, că am predat în școala asta și că am rămas pentru toată viața în școala asta”. 

În curtea cu miros de tei, Homorodean vorbește la timpul trecut. Interacțiunea cu adolescenții e, pentru el, „bucurie limitată”. În anul școlar care urmează să se încheie, a avut doar două clase, iar asta „înseamnă puțin”, spune el. 

Foto: Profesorul Homorodean în luna martie pe terenul de tenis. O pasiune de-o viață. Sursa: Arhivă personală

Când îl întreb dacă plănuiește să predea și din toamnă, spune că își dorește, dar nu face el planurile astea. „Ar fi al cincizecilea an, dar nu depinde de mine, depinde de planul de școlarizare, câți profesori pleacă sau vin, dacă mai rămân ore. Sper să am noroc”, spune el. 

Speră să aibă noroc, dar mai știe și că în meseria asta, la fel ca în sport, ai două variante: să te retragi tu la un moment dat sau cineva să te dea afară. 

„Nu spuneam că jucătorii se retrag la un moment dat?”, spune Homorodean. Momentan, însă, crede că prezența lui nu încurcă pe nimeni.

Imaginea utilizată în deschiderea articolului a fost creată folosind softul de inteligență artificială DALL-E 3.

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.

Școala9 ÎN CĂȘTI aduce unele dintre textele noastre în variantă audio, citite de autori.