[Cum te simți] Psiholog, despre sănătatea psihică a adolescenților în pandemie: „Le e frică permanent că o să stea din nou în case”

Alexandra Marin, 26 de ani, face terapie de trei ani în mare parte cu adolescenți, dar și cu câțiva copii. Având în vedere vârsta ei, simte că înțelege cu ușurință universul lor, inclusiv aplicațiile și rețelele de socializare unde își petrec frecvent timpul. 

Psiholog clinician la depreHUB, proiect al Asociației Happy Minds, care oferă servicii de sănătate mintală, Alexandra a participat de curând și la proiectul Show me emotion al Asociației Bloc Zero și a redactat o broșură cu informații și exerciții pentru profesori. Este utilă însă și pentru părinții care vor să afle mai multe despre trăirile copiilor lor fiindcă aici găsesc răspunsuri la întrebări despre anxietate și depresie la adolescenți. Ce sunt emoțiile și cum le putem gestiona într-un mod sănătos? De ce sunt adolescenții nesiguri? 

Astfel de resurse sunt necesare în școlile din România, unde un consilier școlar are în grijă cel puțin 600 de elevi, prin urmare nu reușește să-i asculte pe toți sau să le ofere sprijin. În plus, nici nu are competențe pentru intervenție psihologică. 

Potrivit depreHUB, inițiatorul Teen Line, cei sub 18 ani au din ce în ce mai mare nevoie de ajutor specializat. Teen Line este o linie telefonică gratuită pentru copii și adolescenți la care aceștia pot suna oricând fără acordul părinților: 0374 461461. 

În 2021, dintre cei 1000 de minori care au apelat linia telefonică, 58% aveau anxietate, 22% depresie și 16% gânduri suicidare, determinate de cele două tulburări mintale. Înainte de pandemie, 2% dintre copiii și adolescenții care au vorbit cu psihologii depreHUB se gândiseră la sinucidere. 

Sănătatea psihică a adolescenților a fost motiv de îngrijorare în toată lumea încă de la debutul pandemiei. În Statele Unite, în 2020, mai mulți copii și adolescenți au avut ideații suicidare și tentative de suicid față de 2019. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) a publicat la finele lui 2020 un studiu despre cum a crescut nevoia copiilor și adolescenților de servicii de sănătate mintală, între aprilie și octombrie – în funcție de vârstă, procentele au variat de la 24% la 31%, în comparație cu 2019. 

UNICEF, de asemenea, a lansat anul trecut un raport în care arată că 46.000 de adolescenți din lume își iau viața în fiecare an. La această categorie de vârstă, inclusiv în România, sinuciderea era a doua cauză de deces dinainte de COVID. 

În cabinetul tău au ajuns mai mulți adolescenți cu anxietate și depresie în ultimii doi ani, în comparație cu 2019?

În special la adolescenți, dar și la copii mai mici a crescut numărul de cazuri; tot mai mulți părinți au apelat la terapie pentru copiii lor, de multe ori, au apelat chiar adolescenții. Dar cei care sunt minori au nevoie de acordul părinților pentru terapie. Părinții au remarcat că nu mai ieșeau din camera lor, că nu mai voiau să comunice și s-au îngrijorat. E important să lucrăm și cu ei în terapie, de aceea, invit și părinții la măcar o ședință pentru a discuta dacă într-adevăr există anumite aspecte îngrijorătoare. 

Cum s-au simțit în ultimul timp adolescenții cu care lucrai și înainte de pandemie?

La cei cu care am lucrat și înainte de pandemie s-au amplificat anumite simptome tocmai pentru că relațiile sociale pe perioada pandemiei au dispărut în mediul real și au continuat doar cele din mediul virtual. Adolescenții au început să petreacă tot mai mult timp în camerele lor, unde își desfășurau toate activitățile, inclusiv școala. Nu știu să-și comunice nevoile, spun că nu au nimic și că se simt triști și plictisiți, iar părinții au tot felul de așteptări, de exemplu, să existe o bună comunicare între ei și copii. 

„Tot ce se discută în terapie e confidențial”

Ce e important să știe copiii și adolescenții despre confidențialitatea în terapie?

Adolescenții minori se gândesc că, dacă vin aici cu un contract semnat de părinte, acesta va avea acces la toate discuțiile noastre. Nu este adevărat. Tot ce se discută în terapie e confidențial indiferent de vârsta clientului. Totuși, dacă discuția din cabinet ne dă de înțeles că acel comportament este periculos pentru copil, adolescent (n. r. – comportament suicidar) sau pentru cei din jur, am obligația să comunic acest lucru. Mai există și linia de suport Teen Line, gratuită, iar adolescenții pot apela fără să fie nevoie ca un adult să semneze pentru asta. Pot discuta 30 de minute cu un psiholog și primi suport în situații de criză. 

Băieții sunt mai rezervați cu mersul la psiholog?

Nu pot să spun asta, dar ponderea fetelor care vin la terapie este mai mare. Cred că băieții încă trăiesc după acele principii care se transmit din tată în fiu că bărbații nu au voie să fie slabi și de aceea își neagă emotivitatea.  

Pacienții tăi au tulburări anxioase sau mai degrabă depresive? 

În perioada aceasta, sunt mai multe cazuri de anxietate decât de depresie. Nu sunt întotdeauna de anxietate generalizată, sunt și unele care își găsesc mai repede rezolvarea. Anxietatea generalizată e atunci când ajungem să nu mai facem nimic pe plan social, profesional, familial din cauza îngrijorării noastre, care nu are un obiect real. 

Îi îngrijora că nu mai aveau nimic de făcut în afară de școală. În plus, părinții lucrau de acasă și stăteau tot timpul cu ochii pe ei, aveau din ce în ce mai multe restricții: program de stat la calculator, de stat pe telefon, și s-au simțit încolțiți. Își făceau griji că s-ar putea îmbolnăvi cei mai în vârstă din familiile lor, se gândeau la bunici – mulți nu i-au mai vizitat o perioadă.  

S-au temut că ar putea să apară probleme financiare în familie, eventual că nu ar mai putea să-și plătească terapia?

O parte dintre ei, da, pentru că părinții au avut anumite probleme la job. Se gândeau că nu vor mai putea să-i susțină la fel de bine financiar. Au încercat chiar să facă mici sacrificii și le-au cerut mai puțini bani. 

Majoritatea discuțiilor, despre experiențele din mediul online 

În broșura „Show me emotion” ai menționat că online ei primesc multe reacții pozitive și negative foarte repede. Care este impactul acestor reacții venite din partea prietenilor sau cunoscuților pe rețelele de socializare?

Ei tind să creadă că tot ce se întâmplă în mediul online este adevărat, îi afectează fiecare părere, fie pozitivă sau negativă. Te privești în oglindă și spui: Așa sunt eu, merit 15 like-uri pentru cum arăt astăzi. Pentru adolescenți este mai complicat, pentru că ei gândesc mai emoțional față de adulți, se întristează sau se bucură imediat. 

Vorbiți frecvent despre cum se simt când comunică pe rețelele de socializare?

Îmi povestesc cum se simt, majoritatea discuțiilor din terapie se referă la ce se întâmplă în mediul online; cum ar trebui să reacționeze, cum să răspundă unui comentariu. Au avut loc și certuri cu prietenii, chiar mai frecvente decât înainte de pandemie, pentru că și-au trimis întrebări de tipul: De ce nu vorbești cu mine? Cu cine stai conectat? 

De ce e important în anumite cazuri consultul psihiatric

A crescut procentul adolescenților cu ideații suicidare care au apelat Teen Line, din proiectul depreHub. Le este greu să se descurce cu aceste gânduri? 

Le este difícil pentru că nu înțeleg cum au apărut în mintea lor, de ce uneori, seara, înainte să adoarmă, se gândesc la tot felul de lucruri negative, gânduri automate care pornesc din niște nevoi. Noi lucrăm pe aceste nevoi, iar aceste gânduri automate se liniștesc. 

Ai făcut și recomandări pentru consult psihiatric?

Am făcut în cazurile de depresie severă și de anxietate generalizată, pentru că atunci este bine să apelăm și la părerea unui psihiatru care ne poate spune dacă medicația ar putea ajuta la procesul terapeutic. Sunt cazuri în care doar intervenția terapeutică nu ar putea da rezultate, dacă nu ieșim din starea de depresie acută prin medicație.

Cum au primit părinții lor acea recomandare? 

Este foarte important cum le comunicăm părinților acest aspect; am avut grijă să le explic că o consultație la psihiatru și chiar o medicație, când este cazul, vor ajuta la procesul terapeutic și la rezolvarea disconfortului pe care îl resimte adolescentul lor. Uneori, e nevoie de un tratament medicamentos tocmai ca adolescentul să poată să fie deschis în procesul terapeutic. Mi-au ascultat sfatul, nu au refuzat.  

Profesorii nu recunosc emoțiile elevilor 

Acum că au revenit în școală, s-au rezolvat în mare parte problemele adolescenților sau vor fi afectați pe termen mai lung? 

Problemele sunt departe de a fi rezolvate, pandemia a lăsat niște urmări asupra adolescenților. S-au bucurat cu toții să se întoarcă la școală, au fost fericiți să-și revadă prietenii. dar după puțin timp o parte dintre ei au trecut iar în online, au fost dezamăgiți. Le e frică permanent că o să stea din nou în case, că nu o să mai poată merge nici măcar la școală. Lucrez și cu copii sub 12 ani, care încă nu pot fi vaccinați, însă adolescenții au decis să se vaccineze ca să poată să meargă, de exemplu, în mall cu prietenii și la școală. 

Ai scris în broșura „Show me emotion” că e important ca și profesorii să fie atenți la emoțiile adolescenților din clasele lor. 

Deocamdată nu s-a ajuns acolo, există profesori care știu să o facă, dar mai ales adolescenții care ajung în terapie nu simt această dedicare a profesorilor de a fi atenți la emoții. Le lipsește pregătirea pe partea aceasta. Întotdeauna comportamentul transmite un mesaj și ne spune ceva despre cum se simte persoana din fața noastră. Spre exemplu, depresia poate fi recunoscută la cineva care stă tot timpul cu umerii căzuți și cu capul aplecat, are o grimasă încruntată, pare întunecată. În broșură am prezentat un exercițiu și mă gândeam că ar putea fi aplicat la orele de dirigenție sau la educație civică. 

De multe ori, elevii lipsiți de încredere iau note mici din cauză că sunt anxioși și se blochează la ascultare. Ce ar putea face profesorii pentru ei?

E important ca profesorii să îi susțină, să le ofere un feedback că sunt acolo pentru ei, că îi ascultă. Dacă un copil se blochează și e în picioare să răspundă, îl poate ruga să se așeze cinci minute, între timp întreabă pe altcineva, după care își spune și el părerea, fără a fi sub presiunea că are doar un minut la dispoziție. Dacă un elev primește o notă mică pentru că nu răspunde la întrebările profesorului, stima lui de sine o să scadă și mai mult și următoarea dată când va fi pus să răspundă va fi și mai emoționat.

Unde poți să suni sau să trimiți un mesaj fără costuri când ai nevoie să vorbești cu un specialist în sănătate mintală:

- Teen Line - depreHUB: 0374.461.461 (Oricând);
- Telefonul Copilului: 116111 (De luni până vineri între 08:00 și 20:00, respectiv sâmbătă și duminică de la 10:00 la 14:00). Pe lângă linia telefonică 116111, există și aplicația mobilă Happygraff pentru Android și mailul vorbestecunoi@telefonulcopilului.ro;
- ARPS: 0800 801 200 (Vineri, Sâmbătă și Duminică, între 19:00 – 07:00). E-mail sos@antisuicid.ro (Oricând).

Citește și:

Cum îi ajută un consilier școlar din Bacău pe adolescenții care au avut tentative de suicid: „Încerc să identific cu ei motive pentru a trăi”

O adolescentă povestește cum face față anxietății și atacurilor de panică: „Am învățat că e important să vorbim cu oamenii din jur despre ele”