„Urma să ies pe afară cu fetele și a spus că nu am voie să ies pe afară cât el nu este lângă mine și că mă duc doar să agăț. I-am spus că și el iese pe afară cu băieții și nu îmi răspunde la telefon și spunea că el nu face nimic, dar eu sunt problema și că reacționez urât, că e doar vina mea, el are voie să iasă, dar eu nu”. Situația i-a dezechilibrat stima de sine Carinei, i-a stârnit sentimente de confuzie și a dus la apariția unei imagini distorsionate despre relațiile de cuplu.
Astăzi are 21 de ani, este studentă la Arhitectură și povestește că s-a confruntat de mai multe ori cu manipularea în relațiile amoroase anterioare. „De obicei, ajungeam în situația în care tot eu îmi ceream scuze, pe motiv că tot eu m-am supărat și că tot eu sunt de vină, iar reacțiile lor sunt normale. Ceea ce spuneam că mă deranjează totdeauna era prea mult, prea exagerat”, este doar o parte din povestea Carinei.
„Îmi spunea că sunt prea dramatică”, povestește tânăra, spunând că partenerul său încerca să se elibereze de orice responsabilitate, invocând nevinovăția pentru faptele sale. Singura acuzată că a greșit era, în acest caz, victima.
Efectele acestui tip de comportament pe care specialiștii îl încadrează în lista de înclinații toxice, și-au pus amprenta și pe viitoarele interacțiuni pe care Carina le-a avut cu potențiali viitori parteneri. „M-am simțit tristă, eram foarte negativistă și nu mai voiam să am încredere în nimeni, mi se părea că toți sunt la fel”.
Într-o astfel de interacțiune, tânăra consideră că a învățat, totuși, lecții prețioase despre oameni, despre relațiile de cuplu și despre propria persoană, aflată la vârsta schimbărilor. „M-au făcut să îmi dau seama că nu sunt eu mereu în centrul atenției. Am învățat să nu mai am așteptări de la oameni, pentru că nu ei ne rănesc, ci așteptările noastre pe care le proiectăm în ei”, adaugă Carina.
Gaslightingul, o formă de abuz periculoasă
Experiența Carinei a devenit un fenomen din ce în ce mai întâlnit în rândul tinerilor, însă acest tip de comportament nu ține cont de vârstă. Se numește gaslighting și a fost desemnat cuvântul anului 2022 de către editorii dicționarului american Merriam-Webster. Definiția din dicționar face referire la o inducere în eroare a unei persoane, în propriul avantaj.
Termenul de „gaslight” a fost menționat pentru prima oară în anul 1944, într-un film cu același nume, unde un soț încearcă să ascundă de soția sa, prin diverse tehnici de manipulare psihologică, faptul că i-a ucis mătușa. Astfel, soția, interpretată de Ingrid Bergman, ajunge să creadă că este nebună și că întreg scenariul este doar în capul său.
„Avem de-a face cu noțiunea de abuz psihologic. Gaslightingul este o principală formă de abuz psihologic în care victima este supusă îndoielii față de propria percepție despre sănătate mentală și propria memorie. Practic, dacă ar fi să ne întrebăm ce înseamnă abuzul de tip gaslighting, avem de-a face cu o temă care în cultura românească nu a atins până acum nicio valoare specială. Este vorba de un abuz parșiv, absolut devastator, o formă de abuz care apare în orice tip de relație”, explică psihologul clinician Radu Leca, despre acest tip de comportament, care se încadrează în clasa abuzurilor de tip emoțional. Gaslightingul nu ține cont de vârstă ori de tipul de interacțiune, pentru că e întâlnit în relațiile de tip „afectiv, emoțional sau social”, mai spune expertul.
Efectul gaslightingului și controlul asupra minții
Manipulatorul are o putere atât de mare asupra victimei, încât aceasta nu va avea puterea de a reacționa, de teamă că ar putea pierde ori strica relația, ajungând să se îndoiască de propria realitate și percepție, explică psihologul. Astfel, manipulatorul ajunge să dețină controlul asupra minții victimei, prin conturarea unei relații de codependență.
„Victima spune că a simțit că e ceva în neregulă cu ea, pentru că nu a reacționat la abuz. Subiectul nu reacționează în timpul util la abuzul la care este supus din partea făptașului și ajunge să perceapă în minte niște credințe transformate în îndoieli. Se învinovățește și crede că este bolnav mintal, din moment ce nu a reacționat”, mai spune psihologul.
El mai adaugă și că fenomenul poate avea efecte devastatoare asupra psihicului și, implicit, asupra întregii vieți. „Când ai îndoieli în ceea ce privește capacitatea de a-ți aminti detalii sau faptul că ai participat la un eveniment, tu, ca subiect, pui treaba asta pe seama unei boli și zici «ah, sigur am depresie, sigur sunt anxios, sigur sunt stresat», te autodiagnostichezi, lucru care este foarte greșit”.
45% dintre femeile victime ale violenței domestice au fost supuse și la gaslighting, arată un studiu publicat în Journal of Family Violence și realizat în România.
Acest tip de comportament este des întâlnit în tehnicile de manipulare ale agresorilor sexuali, pentru a reduce șansele de credibilitate, în cazul în care victima povestește experiența, mai arată un studiu european, realizat la Universitatea din Groningen.
De multe ori, însă, victima se transformă, ulterior, în agresor, pentru că ajunge involuntar să copieze acest mecanism. Carina povestește că și ea a recurs la gaslight, doar că în relația de familie, în conflictele cu frații săi. „Noi, ca frați, ne certăm foarte des și vrem să dăm vina pe ceilalți, mereu se ajunge la certuri, unul face o prostie, nu vrei să pici tu de fraier și dai vina pe el”.
Psihologul Radu Leca spune că nu se știe de ce este declanșat acest mecanism: „Acest comportament este adoptat din răzbunare, împotriva tuturor celor care la un moment dat au pățit-o la rândul lor. Cert este că făptașul actual se răzbună pe cineva prin acest tip de acțiune. Pentru că dacă îl întrebi de ce a făcut-o spune: «Nu mi-am dat seama, chiar așa rău a fost?»”
„Eram vinovat și prost, pentru că aveam o părere diferită”
Printr-o situație similară a trecut și Ștefan în adolescență: „În loc să am un liber arbitru la părere, eram vinovat că o aveam, eram făcut prost pe față, că eu așa consideram. Începeam să îmi pun întrebări despre mine, mă întrebam dacă e problema la mine, atunci nu aveam atât de bine conturat aspectul în care să zic că există păreri diferite”. Tânărul povestește că prietenii săi nu erau de acord cu perspectiva sa diferită, el ajungând să simtă că ceva este în neregulă cu el și percepția sa este una greșită.
„Simțeam o combinație între tristețe și furie. Tristețe pentru că mă loveam de un zid pe care nu îl vedeam venind și furie pentru că nu vedeam unde e problema”, explică Ștefan.
Psihologul clinician Radu Leca îi îndeamnă pe cei care simt că ceva este nepotrivit în conexiunea cu partenerul, prietenul ori chiar părintele sau în relația cu șeful și pe cei care consideră că nu se mai simt liberi să apeleze la ajutor de specialitate.
„Eu îi sfătuiesc pe cei care trec prin acest eveniment, în cazul în care simt o puternică încordare în prezența făptașului, să se îndepărteze de acel om, indiferent cine este el, mama, tata, soțul sau soția sau chiar și copiii și să încerce să caute terapie. Altfel, lucrurile vor devia într-o zonă extrem de neplăcută. Din păcate nu îți dai seama, decât dacă trăiești evenimentul și îl conștientizezi, altfel nu”, spune psihologul Leca.
Pentru a combate și vindeca gaslightingul, specialiștii ne îndeamnă să punem limite clare în relațiile cu cei din jurul nostru, să comunicăm sănătos nevoile personale, să învățăm să spunem «Nu!» atunci când simțim că nu suntem respectați, să ne încredem în propriile percepții și să învățăm să plecăm din interacțiunile în care nu ne simțim respectați și acceptați.
Daria Gheorghe este studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității din București. Articolul a fost realizat în cadrul cursului „Producție de presă scrisă”.
*Numele persoanelor din text au fost modificate pentru a le proteja identitatea
