Am vrut să aflăm cât de subiectivă este corectarea lucrărilor de limba și literatură română, așa că am rugat cinci profesori să corecteze același comentariu.
Nicoleta (40) dă lecții particulare de limbă spaniolă în Bangalore, o metropolă cosmopolită din sudul Indiei. Este voluntară într-un centru de copii seropozitivi și studiază psihopedagogie specială, pentru că își dorește să schimbe relația dintre profesori și elevi. În timpul liber, gonește din bucătărie maimuțe obraznice puse pe furat banane.
A terminat Colegiul de Informatică „Tudor Vianu” în comunism, când abia apăruseră PC-urile. A fost printre puținii olimpici la informatică ai țării, iar părinții săi au lucrat amândoi la Centrul de calcul înființat de Grigore Moisil. S-a angajat la Google în SUA în anii 2000, deși nu știa nimic atunci despre companie. S-a întors în țară fiindcă și-a dat seama că vrea să predea într-un loc unde să facă o diferență. De 13 ani pregătește elevi care ajung printre primii pe țară în fiecare an. Crede că România e pe bune tare la informatică și că lucrul ăsta trebuie încurajat. Într-un interviu pentru Școala 9, Cristian Frâncu vine cu o opinie contrară percepției generală despre sistemul de educație românesc: „E unul bun. Cine spune altfel nu are comparație!”.