Am descoperit teatrul în anii ’80, când căutam în marea plictiseală care ne umplea copilăria să ne găsim activități. Am continuat să studiez, mi-am luat doctoratul în teatrul comparat/medicina umanistă. Văzut nedrept ca pe o joacă, teatrul nu are încă impactul menit. Eu însă mi-am luat cele mai importante lecții de viață din teatru și vreau să le dau mai departe.
Am fost observator la vot într-o secție din Malaga la alegerile din 9 iunie. Voiam de mult, dar abia am aflat de Funky Citizens și de faptul că poți pune umărul în felul ăsta la democrație. Unul din 16 pe diaspora, din 500 în total. Sună „big” poate, nu mă îmbăt cu apă rece. Dar am 25 de ani, am votat până acum de patru ori și îmi doresc, idealist, să fac ceva pentru o administrare mai bună a țării. Iată o poză a micii Românii din Spania, așa cum am surprins-o eu în acea secție de vot care a adunat români din Timișoara, București, Mizil, Hunedoara, Brașov și Malaga.
Mihaela Butnariu locuiește de 12 ani într-o țară în care elevii nu copiază și nu chiulesc, unde oamenii respectă regulile și se bucură de una din cele mai mici rate ale infracționalității din lume. Copiii sunt obișnuiți să dea examene chiar de la clasele primare și au în orar lecții de educație morală, pe baza unor situații din viața reală. Românca predă engleză în Tsukuba, Japonia, și a povestit pentru Școala 9 ce înseamnă un sistem educațional considerat printre cele mai performante din lume.