O mână de adolescenți de 17 ani și-au făcut o revistă. Și acum ce?
Numai în pandemie, 8.000 de copii s-au întors din străinătate și au fost înscriși la școli din toată țara. Prin acești elevi, sistemul românesc de educație este pus față în față cu cel din Italia, Spania, Franța, Anglia. Despre adaptare, a elevilor remigranți cu noua școală și a profesorilor români la nevoile acestora, vorbesc în această săptămână profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.