Ai 18 ani, doar ce ai terminat liceul și răsufli ușurat că ai răzbit prin adolescență. Te pregătești de facultate, de primul job și prima chirie. Apoi, te lovește realitatea: te împotmolești în taxele la stat, nu știi cum să-ți împarți salariul cât să ai și de vacanță, și de cheltuielile lunare, nu știi cum să faci să strângi bani pentru universitate și nici cum să-ți negociezi salariul.
REZOLVAT. Sărăcia, rușinea, tabuurile care învăluie menstruația au transformat un proces fiziologic normal într-un subiect despre care nu vorbim. Și dacă nu vorbim, ignorăm probleme reale: peste 400.000 de adolescente din România se confruntă cu risc de sărăcie și excluziune socială, iar pentru ele, produsele menstruale devin un lux pe care nu și-l pot permite. Ce soluții sunt? Am discutat în al doilea episod din seria REZOLVAT cu Oana Constantin, cofondatoarea asociației Iele Sânziene, și Irina Vasilescu, fondatoarea asociației Pe Stop despre educația menstruală.
Un draft de proiect pentru planurile-cadru (scheletul de materii pe care le învață elevii) a fost publicat la începutul săptămânii de Edupedu. Discuțiile publice au alunecat repede spre ce ore dispar și de ce e important să rămână. La câteva ore după, Ministerul Educației a spus că nu este un document „asumat” și că de fapt, abia se află în procedura de a forma echipele pentru lucrul la alte planuri cadru. Fabiola Hosu, vicepreședintă a Coaliției pentru Educație, s-a uitat cu atenție la propunerile acelui proiect și a extras niște linii pozitive de care specialiștii ar trebui să țină cont atunci când schițează ce materii și câte ore trebuie să aibă în orar un licean.