Parabolele sau povestioarele alegorice au un farmec aparte. Te învață mai multe despre lume decât ar face-o orice alt text, iar unele îți revin în minte exact când ai mai mare nevoie de ele. }nceputul grevei din sistemul educațional, reacțiile la revendicările personalului din învățământ (prin vocea liderilor de sindicat sau a profesorilor înșiși) ne-au amintit de parabola turnului, care încheie una dintre cărțile psihologului brazilian Augusto Cury (Părinți străluciți, profesori fascinanți).
Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
Sunt dirigă de a XII-a anul acesta și m-am gândit să vă povestesc un pic despre ce se află în spatele ușilor închise, în casa unui profesor care se pregătește să retrăiască, în buclă, încă un final.