Bate din picioare, asemeni lui Goe, dar nu pe peronul din urbea X, ci pe o terasă cochetă de pe o îndepărtată insulă din arhipelagul dodecanez.
Bate din picioare, lovește cu furculița în farfurie, strigă.
„I deserve it!”
Părinții încearcă să-l liniștească, spunându-i ceva în șoaptă, dar copilul continuă să strige că i se cuvine acel ceva (nu contează ce) și că ei, părinții, trebuie să îi îndeplinească dorința. Scena a continuat încă vreo 5 minute, timp în care ospătarii au încercat să afle care este problema, iar mama a plecat cu copilul care nu contenea cu strigătele.
Premonitoriu aproape, cu o lună înainte de primul scrutin de prezidențiale, spectacolul de teatru „(De)Conectat”, în regia Ozanei Nicolau, vorbea despre dezbinarea dintre noi cauzată de social media, unde circulă conspirații și unde diverși candidați joacă rolul iubitorilor de țară. Realitatea avea să ne lovească mai târziu. Spectacolul arată însă și cum să ne împăcăm, păstrând viu dialogul între noi toți cei cu opinii opuse, oricât de inconfortabil ar fi.
De câțiva ani documentez relațiile sindicale, atât din afară, cât și din interiorul mișcării (Cartel ALFA) unde încerc să descifrez acele relații opace de putere. Greva profesorilor a adus în discuție din nou puterea individului din cadrul sindicatului și cum oamenii pot face gruparea să lucreze pentru ei. Indiferent de presiunile politice, de dorințele președintelui Iohannis ca liderii de sindicat să oprească greva, realitatea arată că totul depinde de oameni, de cei de la nivelul de unitate, din școli și grădinițe.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
