O sală de cățărat aduce împreună copii și tineri dintr-un loc cu puține posibilități.
În clasa a V-a, Ioana Pârvulescu învăța după-amiaza și întoarcerea acasă pe întuneric „avea mult farmec romantic”. Diminețile vorbea cu prietenele la telefonul fix, fără știrea părinților. Gânduri și preocupări poate nu cu mult diferite de cele ale elevilor de azi care ajung să-i citească textul „Prietenul meu” când trec la gimnaziu. În interviul pentru Școala 9, Ioana Pârvulescu a povestit despre operele din manuale care au traumatizat generația ei, a teleportat un copil din epoca jocurilor pe calculator în secolul al XIX-lea și și-a spus opinia despre „mașina de citit gândurile” – Facebook.
Greva s-a terminat. Pe repede-înainte, pe grupurile de WhatsApp, mămicile s-au mobilizat și au pus întrebarea, la care așteaptă urgent răspuns: „Ce-i luăm doamnei? Ce le luăm doamnelor? Card cadou sau numai flori?” Doar asta le-a rămas părinților de la cei care au făcut grevă și au mărșăluit cu miile prin București? Că profesorii sunt săraci?