„Transport”, „psiholog”, „inspectorat” sau „bullying” sunt cam singurele cuvinte pe care le-am înțeles într-un atelier de educație în limba ucraineană. Pot spune că am fost audientă, așa cum sunt și copiii refugiați la orele din școlile românești și am văzut cum se simte bariera lingvistică pentru ei. Aceasta este însă doar una dintre problemele cu care se confruntă zilnic. Le-au dezbătut pe toate într-un forum și apoi le-au prezentat autorităților.
În satele depopulate ale României, școlile închise au devenit semnul decăderii comunităților.
De cât efort și de câți oameni e nevoie ca un copil dintr-un sat din Dâmbovița să fie luat de mânuță și condus pentru prima dată în viața lui într-o sală colorată de grădiniță? Asociația OvidiuRo activează comunități și bate din poartă în poartă împreună cu oamenii locului ca să facă asta să se întâmple.