Zbor spre Washington și e o minune. Odată pentru că, să fii la 10.682 de metri altitudine în cutia asta imensă, double decker, mi se pare excepțional, printre minunile omenirii. Parcurg în 14 ore de zbor un traseu pentru care doamnelor la 1.900 le lua o lună și zeci de cufere. Pentru mine a fost suficient un troler de 158 cm. Zbor spre America datorită programului Open World*, care tura asta duce jurnaliști români la instituții de prestigiu de presă din SUA. Ca experiența să fie și mai autentică, toți delegații locuiesc la familii americane acasă. Eu și Laura Popa, jurnalistă la Pressone, știm deja că ne vor găzdui John și Marylin Evrard, un fost avocat și o fostă doctoriță, în suburbiile din Chicago.
Esta vara lui 2018, sunt acasă ca să particip la lansarea volumului meu de teatru. Alături de mine sunt Cristina Modreanu și Nona Rapotan, cât și actorii Katia Pascariu, Rareș Florin Stoica și Ioana Predescu. După lansare, mă cinstesc cu o piesă de teatru pe un text total necunoscut mie: Gardenia de Elżbieta Chowaniec. Îmi place mult ce văd pe scenă și, pentru că îmi place așa de tare, când ajung înapoi în State și lucrez la programa unui curs nou de scriitură feminină, vreau să folosesc numai texte dramatice contemporane.
Scriu, din 2008, despre oamenii, locurile, problemele și speranțele din învățământul universitar și preuniversitar. Am fost în școli uitate de lume, ținute în viață doar de pasiunea unor profesori care voiau să dea o șansă copiilor să evadeze, prin educație, din comunitățile care nu le oferă niciun viitor. Am vorbit cu dascăli care au improvizat grădinițe în casele lor, pentru că în sediile oficiale riscai să-ți pice acoperișul în cap.