Într-o fostă fabrică de conserve și ciocolată din București, pe Lânăriei, cea mai joasă și deci inundabilă stradă din București e un teatru educațional care anul ăsta face 10 ani.
V-am invitat să ne scrieți portrete de profesori dragi în oglindă cu cei pe care i-ați pus în rama „așa nu”. Astăzi, profesoara Diana Gradu, conferențiar universitar la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ne-a scris despre profesoara de română, „o rezervă inepuizabilă de cultură, de spirit critic, de sensibilitate și un munte de inteligență” și cea de fizică, „un veșnic vânător de greșeli”, care „umbla cu kalașnikovul permanent”.
Când se stabilea forma proiectului „România educată”, am trimis către Ministerul Educației - pe căi oficiale - propunerea includerii în lege a principiului parteneriatului „școală-comunitate-familie”. Nu a existat deschidere și interes, nu a fost inclus în lege, așa cum nu a fost inclus nici principiul conform căruia școala răspunde pentru orice se întâmplă în interiorul său. Responsabilitatea din perspectiva statului este mai degrabă pestă sau blasfemie, nu concept asumat sau crez.