Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Când tu ești acela care muți un întreg proces pe Internet, fie că vorbim de educație, fie de orice altceva, realizezi cât este de greu să poți livra conținut la aceeași calitate ca înainte. Asta pentru că folosești, în esență, instrumente experimentale. Iar dezvoltarea vine de obicei după ce deja ai pus pe roate un mod de lucru stabil.
Anul trecut, în România, patru din top zece cei mai ascultați artiști de pe Spotify au fost trapperi. Restul, maneliști. Pe primul loc a fost tot un trapper: RAVA. Am reflectat puțin asupra acestei teme, am depănat amintiri, am făcut un scurt istoric al genului și am discutat cu o profesoară de muzică despre ce înseamnă trapul pentru generațiile de astăzi.