Diandra Fechita din Tămășeni, Neamț, și Fabian Leiba din Vărbilău, Prahova, au făcut traininguri pentru copiii de la sat despre cum să folosească resursele de pe internet pentru școală. Așa au înțeles că fără modele, mulți dintre copii se pierd pe drum. Au o echipă de mentori formată din liceeni care îi motivează pe puștii de la țară să continue școala. Au reușit și să adune 50 de device-uri pentru copiii nevoiași. Cei doi văd pe viu, în jurul lor, la vecinii lor, ceea ce autoritățile pun în statistici: un sfert dintre copiii care ajung în clasa a opta nu mai dau la liceu și probabilitatea ca elevii să renunțe la școală crește cu cât părinții lor au mai puțină carte.
Am selectat 12 articole, unul pentru fiecare lună din an, la care echipa Școala 9 a lucrat anul acesta și care, credem noi, merită să le recitiți. În ultimul an, reporterii și colaboratorii publicației v-au adus în față povești ale unor profesori remarcabili, apreciați la nivel internațional, elevi și liceeni curajoși, care și-au împărtășit experiențele și care au îndrăznit să pornească discuții despre felul în care vor să fie educați, despre cum pandemia de COVID-19 și școala online i-au afectat, la nivel fizic și psihic. Școala 9 nu i-a uitat nici pe profesorii care au decedat anul acesta, răpuși de COVID-19, și cărora publicația le-a făcut o reverență.
Filosoful și pedagogul american John Dewey spunea că „educația nu este pregatirea pentru viață, educația este viața însăși.”. Cu această idee în minte, iată „calendarul” cu cele 12 materiale pe care publicația Școala 9 vi-l propune pentru acest final de an.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.