Am vorbit cu profesori de istorie ca să aflăm cum predau revoluția din 1989, în contextul în care justiția și societatea încă dezbat ce s-a întâmplat acum 30 de ani.
Vi s-a întâmplat vreodată să vă gândiți că într-o anumită situație v-ați purtat de nota 4? Sau de nota 8? Sau de nota 10, caz fericit? Poate ați mers la un interviu, aveați totul bine gândit, erați siguri sau sigure pe voi, dar după încheiere, v-ați spus: Doamne, ce prost m-am descurcat! Apoi, surpriză, rezultatul să fie pozitiv, mai presus decât așteptările voastre. Poate, din contră, ați avut o discuție cu cineva, pentru care v-ați pregătit emoțional. Aveați de clarificat niște lucruri care țineau de raportul dintre voi, raport care, cu siguranță, era o sumă de interacțiuni, un întreg de acumulări, în timp.
O temă la fizică a ajuns pe masa procurorilor și acum a judecătorilor din Hunedoara. Nicolae Ardelean, profesor la Școala „I. D. Sîrbu” din Petrila, a fost sunat, în septembrie anul trecut, de tatăl uneia dintre elevele sale. „M-a amenințat cu moartea și m-a înjurat”, a povestit profesorul episodul. După aproape un an, procurorii au decis renunțarea la urmărirea penală, iar conducerea școlii nu a reușit în tot acest timp să-l convingă pe tată să vină la o discuție. Profesorul a mers mai departe și l-a dat în judecată pe tată, ocazie cu care a aflat că acesta avusese o condamnare în Italia pentru furt „săvârșit cu violență sau cu ajutorul armelor”.