Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
Unu din cinci copii din mediul rural nu este niciodată fericit sau este doar uneori fericit, iar în peste un sfert din gospodării copiii nu se spală întotdeauna pe mâini de după ce merg la toaletă. Acestea sunt câteva dintre concluziile celui de al V-lea raport „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural“ pe care World Vision România îl lansează astăzi. Mihaela Nabăr, directoarea organizației, ne-a explicat într-un interviu care sunt principalele nevoi ale copiilor din mediul rural observate în urma cercetării.
În toamna anului trecut, profesoara de engleză Teodora Trișcă punea public întrebarea: „Vrei să predai o lună la țară?”. Practic, voia să organizeze rezidențe educaționale în Lechința, Bistrița-Năsăud, un sat cu dealuri verzi și poezie, dar cu puține oportunități de activități extrașcolare pentru elevi. Nebunia de a atrage orășeni să lucreze cu copiii de la țară i-a ieșit. A avut loc deja sesiunea de teatru și de aikido și urmează tabăra de informatică.