În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.
Când școlile s-au închis din cauza coronavirusului, profesorii s-au mobilizat să-și țină elevii aproape.
Vi s-a întâmplat vreodată să vă gândiți că într-o anumită situație v-ați purtat de nota 4? Sau de nota 8? Sau de nota 10, caz fericit? Poate ați mers la un interviu, aveați totul bine gândit, erați siguri sau sigure pe voi, dar după încheiere, v-ați spus: Doamne, ce prost m-am descurcat! Apoi, surpriză, rezultatul să fie pozitiv, mai presus decât așteptările voastre. Poate, din contră, ați avut o discuție cu cineva, pentru care v-ați pregătit emoțional. Aveați de clarificat niște lucruri care țineau de raportul dintre voi, raport care, cu siguranță, era o sumă de interacțiuni, un întreg de acumulări, în timp.
