Procurorii și polițiștii de la Crimă Organizată au făcut, la începutul săptămânii, 23 de percheziții la domiciliu, în dosarul „droguri în licee”, cum e cunoscut deja în spațiul public. Colegiul Național „I.L. Caragiale” și Liceul „Jean Monnet” se numără printre instituțiile preuniversitare etichetate „de fițe” din București unde s-ar fi vândut droguri precum cocaina și canabis (popular, iarbă). I-am întrebat pe reprezentanții elevilor de la aceste licee dacă au auzit până acum că ai lor colegi cumpără droguri în școală. Ei spun că știau că elevii, în general, se droghează, însă nu în liceul lor. Și nu-și amintesc clar cum și când s-au desfășurat activitățile de prevenție din aceste instituții.
În Cândești-Vale, un sat dâmbovițean cu 1.170 de locuitori, o profesoară susține lecții cu drona, îi învață pe copii să colecteze deșeurile selectiv și deschide porțile școlii pentru cursuri de programare. Nouă ani, a fost și directoarea școlii gimnaziale, dar mandatul i-a expirat recent. Acum își dorește să-și îndrepte toată atenția către elevi și către proiectele educaționale inovative care să topească diferența dintre o școală de oraș și una de la țară.
În perioada interbelică, jumătate din populația României era analfabetă și 70-80% dintre români trăiau din munca pământului. Astăzi vorbim de analfabetism funcțional și digitalizare. Cu ajutorul profesorului doctor în istorie Dragoș Sdrobiș, am încercat să înțelegem cum greșelile și meritele trecutului ne pot fi lecții pentru educația viitorului. Autor al cărții ,,Limitele meritocrației într-o societate agrară. Șomaj intelectual și radicalizare politică a tineretului în România interbelică”, acesta crede că tineri de azi nu vor să mai fie „generație de sacrificiu”. De asta cer salarii mai bune, transparență și servicii publice de calitate. Un interviu din seria „Școala veche”.