Elisabeta Păcuraru a emigrat în urmă cu 13 ani în Canada unde a lucrat ca educatoare. Dorul de casă a adus-o înapoi și astăzi este învățătoare la Școala Gimnazială din Eșelnița, județul Mehedinți. Împreună cu colegii ei au adunat fonduri pentru un afterschool unde copiii rămași în urmă recuperează materia. Asta dinainte de pandemie. A făcut proiecte pentru integrarea copiilor de etnie romă și i-a atras pe părinții acestora în activitățile extrașcolare. Iar orele ei sunt extrem de originale. „Învață fără să își dea seama că învață.”
„Că e făcut de președinte sau de prim-ministru nu mai contează, important e să înțelegem odată că, dacă renunțăm la educație, renunțăm la tot”, spune despre proiectul „România Educată” Viforel Dorobanțu, directorul școlii din comuna Curcani, Călărași. Acesta explică, pentru Școala 9, care sunt reușitele din ultimul an la clasa a V-a, unde a început pilotarea și cum e să fii singura școală de la sat parte din program. Elevii lui au experimentat deja educația fără teze și orele de matematică în curtea școlii. Numai doi din 16 profesori au fost reticenți la schimbare.
O asociație de părinți a făcut o revoluție în orașul Bacău. Autoritățile locale au propus ca Școala „Nicu Enea”, la care au înscriși copiii, să fie arondată unui liceu din oraș pentru că are mai puțin de 300 de elevi, pragul cerut de lege ca să își păstreze personalitatea juridică. Ar fi însemnat să se desființeze posturi și, cel mai probabil, elevii să fie mutați în centru. Părinții au făcut anul trecut mai multe proteste și au convins politicienii locali că școala lor, cu promovabilitate 100% la Evaluarea Națională și fără abandon școlar, merită să rămână de sine stătătoare. Mai au un hop de trecut la Ministerul Educației, ultimul for care ia decizia, dar demersul lor atrage atenția asupra nevoii de școli de calitate la periferia orașelor.