Balaur sau avertizor de integritate academică
Profesorul de neuropsihologie Andrei Dumbravă a reclamat Universității din Iași mai multe nereguli, printre care plagiate - la studenți și profesori - și supraaglomerarea spațiilor. Drept răspuns, universitatea l-a acuzat că defăimează instituția și nu i-a mai dat cursuri timp de trei ani.
04.10.2024
de Andreea Archip Ilustrații Simina Popescu
„Dacă putem să o gândim, ar trebui să avem și curajul să o spunem.” Este citatul pe care lectorul universitar Andrei Dumbravă, de la Facultatea de Psihologie ieșeană, l-a pus ca motto la raportul pe care l-a făcut pentru comisia care îl cerceta disciplinar în 2021.
Profesorul ieșean, în vârstă de 56 de ani, era acuzat de defăimarea instituției după ce le-a spus studenților că un procentaj considerabil din cercetările din psihologie sunt nereplicabile sau false sau că învățământul universitar le ia banii și le îndeasă diplome în buzunar fără să le dezvolte gândirea critică. Le-a mai spus și că sunt mulți profesori de la noi în zona pseudoștiințifică și că singura facultate care se apropie de standardele internaționale este la Cluj.
A contestat sancțiunea primită în instanță și a câștigat, iar acum cere daune morale. Continuă să vorbească despre studenții din propria facultate care plagiază, dar tot sunt promovați, despre decanul facultății care n-a citat autorii în unul din cursurile sale, de profi care nu vin la ore și în general despre SRL-izarea învățământului. Drept urmare: profesorul n-a mai primit niciun curs timp de trei ani. Acum i s-a acordat un curs Nosologie psihiatrică, pe care l-a mai predat în trecut, dar și unul de Psihologia educației de la modulul psihopedagogic despre care spune că nu are competențe să-l predea și nici studii științifice în domeniu.
Vorbim, în 6.700 de cuvinte, despre plagiat, la studenți și profesorii lor, despre libertatea de expresie la catedră, dar și despre marea temă a calității învățământului universitar de la noi.
ISTORICUL CAZULUI
- În 2021, profesorul Andrei Dumbravă de la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (UAIC) era sancționat cu scăderea salariului cu 10%, de o comisie disciplinară. Anterior, profesorul a refuzat să dea notă de trecere pentru două dintre studente care erau înscrise la învățământ la distanță și care nu au participat deloc la colocviile săptămânale. Pe lângă severitatea cu care își evaluează studenții, profesorul mai era acuzat de conducerea facultății de defăimare „prin postarea de conținuturi video pe platforma YouTube, realizate de dumnealui și presărate cu multiple atacuri și defăimări la adresa colegilor (cadrele didactice ale Facultății de Psihologie), a facultății în sine și chiar, paradoxal având în vedere locul său de muncă, a profesiei de psiholog.”
- Ce le spunea profesorul studenților: că majoritatea studiilor din psihologie sunt false sau ireplicabile, cu exemple de la oameni de știință care au dovedit asta, despre „irelevanța psihologiei în maniera în care e ea astăzi”, despre învățământul universitar care „a scăzut înfricoșător criteriile de admitere până la a le anula complet”.
- Andrei Dumbravă dă în judecată instituția pentru această sancțiune, iar în 2023, Curtea de Apel Iași i-a dat dreptate profesorului motivând că, în conformitate cu ce spune Curtea Europeană a Drepturilor Omului, mediul academic se bucură de o sferă mai largă a libertății de expresie a opiniilor critice inclusiv față de instituția la care este angajat.
Acesta a fost doar vârful icebergului între conflictul dintre profesor și conducerea facultății. Acesta a mai semnalat de atunci și alte nereguli din facultate: studenți care au plagiat referatele pentru cursul de Practică, lucrări în care erau și „traduceri grosolane cu Google translate”. În una dintre ele, numele unui autor - „Want” - a devenit „Vreau”. Deși a semnalat asta, într-un final, studenții în cauză au fost trecuți. - Profesorul continuă să semnaleze probleme de integritate. Cum ar fi faptul că decanul Ștefan Boncu nu a citat niciun autor pe unul din cursurile sale. A explicat pentru Școala9 că „nu sunt publicații, ci instrumente didactice”. Pentru o situație similară, faptul că și-a pus semnătura pe un curs fără să citeze autorul, Sorin Cîmpeanu își dădea în urmă cu doi ani demisia din funcția de ministru al Educației.
- Dumbravă a mai reclamat și faptul că facultatea a tot crescut cu fiecare an numărul de studenți înscriși fără să aibă vreun amfiteatru în care să încapă toți la curs și că unii profesori nu-și țin cursurile. Între timp, anul s-a spart în două grupe ca să încapă în săli.
- Facultatea spune că au fost 150 de memorii și sesizări la rectorat, cărora li s-a „răspuns de fiecare dată”, dar „domnul Dumbravă a revenit cu noi memorii, reluând acuzațiile sale neîntemeiate pe aceleași subiecte.”
- Între timp, profesorul Dumbravă nu a mai primit niciun curs obligatoriu în facultate, până în această toamnă, și a pornit un nou proces împotriva universității, în care solicită daune morale.
- Școala9 a vorbit cu studenți, profesori și cu părțile implicate dintr-un caz ce devine punctul de pornire într-o discuție necesară despre calitatea învățământului superior românesc și despre ce este pedagogic corect să le spui studenților tăi.
Revoluția
Pe 20 mai 1990, ziarul „Adevărul”, un instrument de propagandă al Frontului Salvării Naționale, deschidea cu o pagină albă cu un singur mesaj: „Avem nevoie de liniște, oameni buni!”. Acesta era și sloganul Frontului, „Avem nevoie de liniște”. Ziariștii au adăugat „oameni buni”. Au fost momente în care „Adevărul” instiga la lichidarea unor membri ai Opoziției și „golanilor” din Piața Universității.
Pagina din „Adevărul”, înrămată, este în biroul lui Andrei Dumbravă de la Facultatea de Psihologie din Iași. Versiuni în țiplă, la dimensiune A5, le dăruiește celor despre care crede că pricep mesajul.
N-a mai intrat în birou, spune, după ce conducerea Facultății de Psihologie din Iași i-a interzis să-l mai aducă la cursuri pe un fost student, Cristian Isloi, azi cercetător în neuroștiințe la Londra. Împreună s-au gândit să filmeze cursurile lui Dumbravă, ca să aibă acces la ele și studenții care nu încăpeau, la propriu, în amfiteatru. Fiindcă erau 280 de studenți în an și locuri, 130. „Oricum nu vin toți, mi s-a spus”. A făcut plângere la conducerea facultății, a universității, la Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS).
Tot împreună, cei doi au demarat un amplu proces pe lângă publicațiile științifice internaționale pentru a șterge numele Elenei Ceaușescu de pe articolele științifice rămase în aceste jurnale până astăzi.
„Avem nevoie de liniște, oameni buni” simte că i se spune și lui astăzi, la aproape 35 de ani de la Revoluție.
- Mie niciodată nu mi s-a spus că n-am dreptate. Totdeauna mi s-a spus că am dreptate, dar că de ce vorbesc?
- Și de ce vorbiți?
- Eu cred că mai ales ca dascăli avem o obligație a verității sau măcar avem obligația să nu-i inducem în eroare. Eu nu pot să mint niște oameni la început de drum. Să spun: veniți la noi ca la noi e ca la nimeni. La Psihologie există inclusiv ideea asta de minciună terapeutică, că minciuna e bună dacă face bine. Există acest curent și e o întreagă discuție. Discuția cu domnul decan este permanent că „ne omori masteratele, pleacă împușcați în altă parte”. Bine, dar eu nu sunt angajatul unei corporații. Eu, ca medic, sunt obligat să-l informez pe pacient unde se poate oferi tratamentul adecvat pentru suferința lui, chiar dacă asta nu se poate în spitalul meu. Ca dascăl, sunt obligat să-i spun studentului... Sigur, sunt angajat al universității și studentul este studentul universității, dar suntem toți, într-un fel, cetățenii țării ăsteia. Deci, informarea corectă a studentului nu poate fi defăimare.
Purtăm această discuție cu o cafea în față la cofetăria Select din Iași, în clădirea monument istoric construită de bancherul Iacob Neuschotz în 1865, la 5 ani după ce a fost inaugurată prima universitate din țară - „Alexandru Ioan Cuza”, imediat după unirea Moldovei cu Țara Românească. Ploua torențial și rece și în jurul nostru toate mesele se ocupă treptat într-o atmosferă de han sadovenian.
„Dintre toate acuzațiile care mi se aduc, dacă ar fi vreuna să fie adevărată, cea de care mi-ar fi cea mai mare rușine ar fi omagierea! Nu l-am omagiat nici pe Ceaușescu, n-am omagiat pe nimeni niciodată. În regulament scrie că angajații au obligația să fie fideli față de universitate. Un articol care poate fi întotdeauna interpretat ca lipsă de fidelitate orice ai făcut ce nu le convine șefilor.”
„Dreptul la imagine al instituțiilor, cum este o universitate, este mult mai limitat din perspectiva criticii pe care trebuie să o accepte. Îmi place să cred că trăim totuși în altă lume decât cea dinainte de 1989”, spune profesorul.
America
Suntem în 2024, au trecut trei decenii de la Revoluție. În 1990, când „Adevărul” scria despre „golanii” din Piața Universității, în Iași se reînființa catedra de psihologie. După scandalul „meditației transcendentale”, în 1981, învățământul psihologic din România fusese închis.
Absolventul de Medicină Andrei Dumbravă, 22 de ani, spune că simțea că are nevoie de mai mult, că „pregătirea medicală singură era incompletă”.
Anterior, a prins, datorită unui vecin, un curs de psihologie făcut în cadrul Facultății de Istorie-Filosofie, un curs despre iluzii optice al profesorului Andrei Cosmovici. Era așa o aviditate de cunoaștere, că studenții căutau prin prieteni să participe la cursurile altei facultăți. Vecinul lui Dumbravă voia la disecții la Medicină, el - la cursurile de la psihologie. Doar al doilea și-a îndeplinit dorința.
Admiterea a fost toamna, concurența acerbă. A ales să dea examen la biologie și psihologie. Manuale nu existau, nici din abundența internetului de azi. A făcut facultatea și din 1994 s-a angajat în cadrul ei. A avut atunci șansa să ia contact și cu cercetarea americană prin Programul McDonnell and Russell Sage Foundation, New School University.
Așa a ajuns în California, la invitația Institutului de neuroștiință cognitivă, și apoi l-a vizitat la New York și pe profesorul William Hirst, care fusese anterior în România. De la el a aflat că cei de la National Institute of Mental Health aveau un aparat encefalograf pe care îl vor înlocui, deci îl pot dona, iar profesorul Hirst s-a oferit să-i plătească transportul până în România. Era nevoie însă la Iași de ceva investiții, o cușcă Faraday în care acesta să fie pus, ca să nu altereze semnalul și să poată fi utilizat.
„Au fost niște momente foarte efervescente în care am crezut că putem face lucruri…”, spune profesorul.
„Universitatea preferă să mă plătească fără să țin cursuri”
Dar efervescența s-a stins repede: „Am fost interpretat greșit. A fost chiar mai prost de atât, am fost interpretat că, mă rog, june apărut la departament, pretind birou personal. Psihologia deja consideră că biroul și laboratorul sunt același lucru, că ei vin cu trei hârtii care sunt chestionarele lor și cu asta se termină psihologia. Există și altfel de psihologie”, spune profesorul. Iar acela fost un moment de care uzează azi psihologia de TikTok - „un redflag”.
Și-a sorbit deja din două înghițituri espresso-ul. Continuă povestea. E una cu multe paranteze, dar revine mereu, didactic, în același punct de unde a plecat. Suntem aproape ca la un curs.
Profesorul care voia să facă cercetare pe bune în psihologie la Iași nu a mai ținut anul universitar trecut decât un seminar de Introducere în psihologie. Pe linie moartă. Legea spune că periodic, profesorii își pot completa norma cu activități de cercetare.
„Înainte de 2007, am susținut un curs de Nosologie psihiatrică. Când s-a reintrodus, am cerut să mi-l atribuie tot mie, nu au mai vrut. Trăgând linie, de la sancțiuni, am atribuite în normă numai cursuri opționale la care nu se înscrie niciun student. În fiecare semestru sesizez rectoratul că nu am studenți, dați-mi cursuri obligatorii… Universitatea preferă să mă plătească fără să țin cursuri, numai pentru că la Psihologie conducerea nu dorește să am contact cu studenții. Practic, sunt împiedicat să-mi fac meseria, în limitele legii”, spune profesorul. Universitatea a explicat pentru Școala9 (răspuns pe care îl puteți vedea integral aici) că, de fapt, el îi încurajează pe studenți să nu se înscrie.
Dumbravă, profesorul care venea cu radiografii de creiere la cursuri și-i punea pe studenți să afle care are afazie și care nu, care îi punea la examene să-l diagnosticheze și care făcea grupuri și-i ducea în spital la Socola să vadă pacienți, povestește despre ultimii trei ani în care el n-a mai fost decât rar în fața studenților. Trei ani de reclamații, șicane și un proces.
- Vă e dor de studenți?
- (pauză) Nu de toți…
Pe blogul The Big Idea, Victor Cojocaru, autorul platformei, făcea o postare în 2009 despre profesorul Dumbravă, pe care îl numește „un soi de Gregory House (din serialul „Dr. House”, n.r.) al facultății de psihologie”. „Omul zice niște lucruri de-a dreptul scandaloase, dat fiind locul și contextul în care face asta, însă nu tocmai incorecte, ca și cum un teolog aflat într-o biserică ar începe să pună la îndoială învățăturile rostite dintre porțile împărătești. Deși a produs multe ridicări din sprâncene și încă și mai multe încruntări, a fost prima dată când am simțit că un masterat e util, ceea ce nu-i puțin lucru.”
Au curs la acest post 15 comentarii anonime, împărțite între „you either love him or hate him”: „din toți profesorii de la Cuza, el a fost un om care a știut ce să ne învețe și nu și-a bătut joc de noi cum au făcut ceilalți” și „Este numit Patologicul (preda „Psihopatologie”, n.r.)! O fi având multe-n cap, dar neuronii lui dansează după o melodie inventată de el”, „înfumurat”, „ar putea să îi înveţe carte pe studenţi, dar nu vrea”.
La ceremonia de absolvire din 2021 (min. 1:39:00), șeful de promoție face o scurtă caracterizare fiecărui prof, inclusiv lui Andrei Dumbravă despre care spune: „ne-a cultivat gândirea critică, o atitudine care nu poate fi înlocuită nici prin zeci de definiții recitate pe de rost și pentru care am un profund respect pentru efortul constant de a revizui conținuturile de la curs și ne-a prezentat noțiuni de metaștiință (filosofia științei, n.r.).” În sală e liniște.
Studenții de azi
Profesorul susține azi că i s-a creat o imagine „de balaur”. Doi dintre studenții cu care a făcut seminarul „Introducere în psihologie” în anul universitar 2023-2024 au povestit pentru Școala9 că au primit mai mult avertismente de la ceilalți profesori legate de Dumbravă. „Că trebuie să avem grijă cu dumnealui, că alți studenți în anii trecuți au avut probleme și alte lucruri de genul ăsta. Mai mulți profesori ne-au spus așa, că atunci când noi am intrat în contact cu domnul Dumbravă, l-am privit cumva cu reticență și am fost mult mai critici cu felul în care se purta la ore”, ne-a spus o tânără care a ales să rămână sub anonimat. Confirmă și un alt coleg. Fiindcă profesorul le-a dat mai multe materiale de citit, unii studenți s-au revoltat. Îndrumătoarea de an le-a spus să facă o plângere în scris. „De fapt, singurul lucru de care se plângeau era că e prea mult de învățat”, spune studenta.
„Mi-a plăcut cum predă și cum explică. E o persoană foarte jovială, nu e deloc persoana dură pe care au descris-o colegii dumnealui, să fie dur și să pună note proaste. E mult mai calm și mult mai relaxat.”
Un alt student spune că încă de la deschiderea anului universitar, când Andrei Dumbravă a făcut niște poze cu telefonul sălii, decanul l-a apostrofat la microfon. „A zis atunci: «nu-l băgați în seamă pe domnul ziarist». S-a repetat replica asta de două ori, și la alte cursuri cu alți profesori, tot așa i se spunea, «domnul ziarist». Domnul Dumbravă ne-a făcut poză atunci fiindcă nu încăpeam, stăteam în picioare. Și eu, în primele două săptămâni, până s-au făcut în două serii cursurile, am stat de câteva ori în picioare la cursuri pentru că nu erau locuri”, spune acesta.
„Seminarul cu el este foarte, foarte bine structurat. Încearcă să ne dezvolte gândirea critică, să nu luăm de bun tot ce avem în suporturile de curs, pentru că sunt studii vechi”, spune el.
Am vorbit și cu absolvenți care l-au avut profesor pe Dumbravă, când el preda cursuri obligatorii. Cei mai mulți spun azi că le-a luat ceva ani în câmpul muncii până să înțeleagă ce voia profesorul să trezească în ei.
„Dacă îi sprijini pe oamenii ăștia, ajungi și tu la o performanță, ca instituție”
Corina⭑, psihoterapeută azi în București, a absolvit Psihologia ieșeană în 2008. Și-l amintește perfect pe profesorul cu care ea a făcut opționalul de Psihofarmacologie. „În momentul în care vedea că studentul este interesat mai mult decât prostiile care le zice decanatul și toată teoria aia care e așa cum e, începeai să colaborezi altfel cu el. Dar până ajungeai acolo, era cale lungă.”
Calea pornea din anul I, când a făcut cu Dumbravă cursul de Neuroștiințe. „Imaginează-ți, noi eram un amfiteatru plin, iar el a venit - și acum le povestesc colegelor mele - cu un brainscan (radiografii ale creierului) în care era un creier sănătos și un creier cu afazie și ne-a zis să ne dăm seama care creier nu este ok.” A fost un moment care fie te fascina, fie te speria groaznic, fiindcă, spune Corina, puțini veniseră la Psihologie având și noțiuni serioase de Anatomie. Le-a dat bibliografie să recupereze. „Noi efectiv, învățam papagalicește pentru că nu înțelegeam termenii.”
„Uitându-mă astăzi în urmă, el avea niște dificultăți pe partea relațională. Dar n-a picat pe nimeni. Și erau mulți de picat printre noi și ne dădea niște examene la care oricât de mult învățai, dacă nu aveai o preocupare în domeniul ăla și să studiezi extra, n-aveai cum să iei mai mult de șase.”
Se știa de atunci printre studenți „că nu era agreat”, așa că cele două colege ale Corinei care au ales să-și facă licența sub coordonarea lui Dumbravă și-au asumat din start că vor deveni „o oaie neagră” în fața celorlalți profesori și că n-aveau să vadă 10 pe lucrarea lor, mai spune psihologa.
„Seminariile cu el erau un deliciu. Adică cred că dacă și ei, cei din conducere, aveau o altă abordare cu el, chiar putea să fie acel super prof de la noi de la Iași. E un excentric, dar și o mare valoare profesională și dacă îi sprijini pe oamenii ăștia, ajungi și tu la o performanță, ca instituție. Ei n-au vrut să-și bată capul cu structura lui de personalitate dificilă. Au zis, bă, nu te aliniezi și nu execuți la ordin, noi nu ne batem capul cu tine chiar dacă ești un geniu. Punct.”
„La un examen, un subiect a fost să-i punem lui un diagnostic”
O altă fostă studentă de-ale lui, Roxana, care azi lucrează în psihopedagogie specială în Londra, își amintește multe de la cursurile profesorului.
„Era total atipic pentru toată facultatea aia. Chiar dacă a fost unul dintre cele mai grele cursuri pe care le-am făcut și a fost imposibil aproape de trecut, el are dreptate la multe faze. Pe de altă parte, materiile pe care le preda el și nivelul la care le preda era foarte înalt”, își amintește ea.
Examenele cu el rămân de povestit și peste ani: „La examenul ăla de Neuroștiințe, un subiect a fost să-i punem lui un diagnostic, să spunem ce credem că are. Trebuia să-l identifici, să explici ce-ai văzut în comportament, ce-ai observat, cum ai ajuns la acel diagnostic. A fost super fain, acum, uitându-mă în urmă, da, mișto. Eu am scris ceva cu grandomanie, dar nu mai știu. Nu mai știu nici ce notă am luat, nu am picat însă.”
La un curs de Farmacologie au lucrat pe baza cărții „Castele de Nisip. Știință și Pseudoștiință în Psihopatologie” a lui Daniel David, „care practic e despre toată zăpăceala asta cu farmacia în general, cum se fac testele, cum se scot medicamentele, cum trebuie să fie aprobate, să înțelegi un pic din spate lucrurile. La momentul ăla, mulți dintre noi am găsit foarte controversată cartea și faptul că examenul a fost din cartea aia”. După ani buni în care a lucrat în domeniu, spune că și aici a înțeles ce urmărea Dumbravă: să-i facă să gândească critic.
Matrix
Profesorul le spune studenților cum sunt structurate facultățile de psihologie din afară, că sunt la un loc cu cele de medicină. Ca să suplinească lipsa contactului cu partea clinică a psihologiei, până prin 2005, mergea cu studenții lui la Spitalul „Socola” unde vedeau pacienți, discutau aplicat pe cazuri. I s-a interzis să mai facă asta, după ce câțiva studenți au făcut cerere la decanat motivând că nu au nevoie de această pregătire care însemna și un drum în celălalt capăt al orașului.
Le-a zis studenților și că nu tolerează copiatul și nici învățatul pe de rost, că trebuie să devină consumatori de știință, să iasă „din Matrix”: „Până să produceți voi cercetarea cu care se laudă conducerea că-i de nivel înalt, ar trebui să începeți prin a fi consumatori avizați de cercetare.”
Norme
Absolvent de medicină, cu un doctorat în psihiatrie și unul în psihologie, psiholog clinician, Dumbravă a predat de-a lungul timpului cursuri de neuroștiință, psihofarmacologie, psihopatologie și nosologie psihiatrică.
Legea spune că în funcție de gradul didactic, norma poate fi formată dintr-un minimum de ore convenționale. Pentru un lector, numărul minim de ore este de 10, din care cel puțin două de predare, pe săptămână. Și când aceasta nu se poate completa, poate fi alcătuită, până la cele 10 ore, de activități de cercetare științifică.
Până să i se ia cursurile obligatorii în 2021, preda la licență și masterat un curs de Psihopatologie cu statut obligatoriu și Neuropsihologie care devenise opțional. Din 2021 a primit seminarul de Introducere în psihologie și i s-a tot completat norma cu cercetare. Profesorul spune că a refuzat constant și a cerut cursuri.
Abia în acest an a reprimit Nosologia psihiatrică, disciplină obligatorie, dar cum asta nu îi completează norma, i s-a atribuit și Psihologia educației din cadrul modulului psihopedagogic, despre care profesorul spune că nu are competențe să o predea. Statele de funcții au fost aprobate în Senatul universității săptămâna trecută, cu un refuz în semn de protest din partea colegilor săi de la Facultatea de Psihologie.
Acum profesorului i se cere să schimbe și fișele de disciplină la Nosologie. În aceste conținuturi, printre altele, profesorul arată și despre cum nenumărate rezultate din psihologie erau rezultate fals-pozitive și care nu sunt replicabile.
Când i s-au luat cursurile, în septembrie 2021, conducerea facultății a organizat o ședință în care a discutat feedback-uri de la colegi de departament care i-au fost studenți. „Cum ar fi: aceeaşi obstinație de a critica facultatea şi colegii săi pentru o bună parte din timpul cursului sau seminarului (în loc de a discuta despre materia respectivă), dar şi absența repetată de la ore, crearea de prilejuri de umilire a studenților”. Profesorul neagă această acuzație de neparticipare la cursuri.
În răspunsul pentru Școala9, instituția menționează și că „unul din exercițiile pe care dl Dumbravă a preferat deseori să-l solicite studenților săi din diversele generații cu care a lucrat a fost despărțirea în silabe a unor cuvinte la cursuri de Neuropsihologie sau Psihopatologie!”.
Am contactat și colegi de-ai săi, majoritatea au refuzat dialogul.
Unul singur ne-a spus, sub anonimat, că: „Dumbravă suferă de o anumită frustrare, că e, poate, mai bine pregătit decât alții. El este psihiatru, e și medic, predă, poate, discipline pe care le consideră mai serioase. Pe de altă parte, suferă și de frustrări oarecum exacerbate de reacțiile conducerii facultății. A fost alimentat de cei din conducerea facultății și atunci a speculat orice lucru. Greșește însă când denigrează universitatea și facultatea și programul de studii la ore. Adică le spune studenților: plecați de aici, aici nu o să faceți școală, aici sunt incompetenți.”
Ce acuză Dumbravă azi?
- studenți care copiază - inclusiv noțiuni greșite sau traduse după ureche, care au primit până la urmă note de trecere; faptul că nici decanul Ștefan Boncu nu și-a trecut sursele într-unul din cursurile publicate online;
- colegi care nu-și țin cursurile, despre care facultatea spune că nu are dovezi;
- supraaglomerarea spațiilor, faptul că numărul de studenți a crescut peste numărul de locuri în amfiteatru, adică nu pot participa cu toții la cursuri, lucru pe care și nou alesul rector Liviu Maha l-a semnalat în campania electorală. Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) i-a dat dreptate profesorului ieșean. După lungul șir de reclamații și cu o recomandare de la ARACIS, UAIC a decis împărțirea studenților în mai multe grupe și parteneriate cu alte facultăți pentru a putea folosi amfiteatre mai încăpătoare.
Student, plagiat
După ce cursul de Neuropsihologie i-a fost atribuit altui cadru didactic în anul 2021, ca să aibă norma minimă de predare, Dumbravă a primit ore la Practica de specialitate de la anul II, învățământ la zi. Din nouă grupe de practică, Dumbravă primise trei.
Directorul de departament a decis ca studenții să refacă un studiu publicat în literatura de specialitate. Profesorul Dumbravă spune că aceasta este din start „o sarcină complet nerezonabilă pentru studenți de anul II”, așa că i-a întrebat dacă știu să facă tema, dacă au acces la date internaționale și programe statistice. Cei mai mulți au spus că nu. A centralizat răspunsurile și le-a trimis într-un memoriu către facultate, fără rezultat.
Când au revenit în format fizic la școală, după perioada de ore online cauzată de pandemia de COVID, Dumbravă s-a întâlnit cu studenții și i-a atenționat că „dacă eu primesc rapoarte de practică pe care le constat a fi plagiate, nu le pot trece.”
„Mai problematic a fost când au început să vină, la finalul lunii mai, rapoartele de practică, din care se vedea cu ochiul liber că erau plagiate grosolan, traduse cu Google Translate. A fost vorba de 25 de studenți care au dat nouă rapoarte plagiate (erau în grupe de câte doi sau trei), unele plagiate 50%, altele plagiate 90%, luat copy-paste totul din studiul original sau de prin surse aleatorii românești sau internaționale. Le-am transmis tuturor că nu puteau promova și am semnalat aceste plagiate, cu toate dovezile, printr-un alt memoriu către Rectorat.”
„Nu era vorba de câte două-trei fraze plagiate, ci de blocuri întregi de text, uneori pagini întregi, efectiv luate cu copy-paste și puse în rapoartele de practică. Cireașa de pe tort e la Echipa 3 care ia copy-paste o citare a unui cercetător britanic pe nume Stephen Want care din «Want (2009)» devine «Vreau, (2009)»”.
După sesizarea făcută de Dumbravă către conducere, tot departamentul a primit o recomandare de utilizare a platformei TurnitIn de detectare a plagiatelor. Profesorul a folosit și această aplicație pe proiectele de practică și a constatat că la trei din nouă lucrări la care a el a identificat plagiat de 75%, TurnitIn a detectat 20%.
În Codul de etică și deontologie al UAIC scrie că „este interzis și se sancționează plagiatul sub orice formă” și că pentru încălcarea normelor de etică, printre care și plagiatul, pentru studenți sancțiunile pot fi de la avertisment scris până la exmatricularea fără drept de reînmatriculare.
Profesorul se gândea că studenții care au plagiat ar fi trebuit să aștepte anul următor pentru a susține din nou evaluarea la practică de specialitate. I s-a spus că trebuie să-i primească în restanță, „să le re-evaluez pe repede înainte rapoartele refăcute și că subestimările TurnItIn pe care le probasem erau simple «observații personale».”
Conducerea facultății susține însă că multe fragmente despre care profesorul spune că ar fi copiate ar fi de fapt „secțiuni specifice ale rapoartelor” - procedura studiului replicat sau instrumentele folosite. „Astfel de secțiuni sunt, în general, standardizate în redactarea publicațiilor psihologice, limitând posibilitățile de refrazare pentru evitarea similitudinilor cu textul originar.”
Acei studenți au absolvit între timp, spune Dumbravă. „Au fost promovați de către o colegă, fără participarea mea. Ei au promovat bine mersi în anul următor, între timp sunt studenți la master. Din vara asta sunt colegii noștri psihologi practicieni chiar, că ei între timp probabil că și-au făcut niște formări cerute de Colegiul psihologilor și vor fi practicieni. Le vom spune «colega!»”
Într-un raport al UAIC, când rector era Tudorel Toader, Facultatea de Psihologie are cea mai mare creștere de promovabilitate a studenților de la frecvență redusă față de anul anterior - cu 5.5%.
„O încercare de compromitere a Facultății și a persoanelor vizate”
La primele ore ale dimineții, pe la jumătatea lui aprilie, câțiva studenți adunați în față la Psihologie se plâng că nu știu ce profesor le-a luat telefoanele la testare. La intrare trec pe lângă „Cutia plângerilor” pusă de Asociația studenților psihologi și pedagogi. Pe hol se aude din difuzoare Mozart, „Eine Kleine Nachtmusik” în surdină. Decanul Ștefan Boncu mă primește în biroul său cu atmosferă plăcută, de sufragerie caldă într-o zi ploioasă, în care i-ar fi plăcut sigur lui Larry Richardson.
Îmi spune de la început că îmi va răspunde în scris la întrebări pe care le și printează și îmi citește din ele, fără să mi le dea, fiindcă întâi trebuie aprobate de rectorat. Discuția despre libertatea de expresie în mediul academic pe care o avem merge prost când fac o analogie cu jurnaliștii care pot și trebuie să spună adevărul inclusiv despre propriii patroni.
Ștefan Boncu repetă că față de studenți, unii care plătesc taxă, ai o responsabilitate și nu poți, așa cum face profesorul Dumbravă, să-ți denigrezi colegii și facultatea.
Ulterior, a răspuns în scris la fiecare punct solicitat de Școala9. La început se menționează că profesorul Dumbravă, angajat al universității din 1994, nu s-a ocupat decât de obligațiile strict didactice și a pornit și alimentat continuu conflictele cu colegii săi profesori, în special cu conducerea facultății și a departamentului de Psihologie din cadrul ei.
„Au existat întotdeauna sesizări cu privire la raporturile cu studenții și la faptul că, în mod obișnuit, cursurile şi seminariile dumnealui sunt despre cât de slabă este Facultatea și cât de slabi din punct de vedere ştiinţific sunt membrii Facultății, cursurile fiind altfel lipsite de informații științifice sistematice. Foştii studenţi care astăzi îi sunt colegi în cadrul Departamentului de Psihologie depun mărturie în acest sens.”
Potrivit instituției, în ultimii trei ani, profesorul a trimis 150 de memorii și sesizări la rectorat, iar cele trimise către Comisia de Etică și Management Universitar din Minister „numără 430 de pagini şi la fel de consistent este memoriul depus la ARACIS. În ultimul, domnul lect. dr. Dumbravă s-a străduit să demonstreze că Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației nu are dreptul să funcţioneze. Şi aceste două memorii au primit răspunsuri de care însă, foarte probabil, autorul lor nu a fost satisfăcut.”
„Noi, însă, ne considerăm îndreptățiți să ne întrebăm dacă a adresa în mod repetat și public întrebări care, prin ele însele conțin suspiciuni sau acuzații, întrebări la care s-a răspuns de mai multe ori, nu reprezintă o conduită efectuată cu rea intenție, în esență, un act de defăimare şi o încercare de compromitere a Facultății și a persoanelor vizate”, se mai arată în răspunsul instituției de învățământ.
În ceea ce privește plagiatele studenților, „aceste acuzații nu se bazează pe rezultatele unei verificări anti-plagiat prin Turnitin sau alt software care să permită o apreciere cantitativă a procentului de text identic cu cel al altor surse.”
Decanul Ștefan Boncu, proaspăt reales în funcție în acest an, are publicate cursurile sale pe pagina personală de pe platforma facultății. În unul dintre ele menționează la final: „Se cuvine să avertizăm asupra faptului că expresii, fraze, chiar paragrafe au fost preluate din manuale americane de psihologie socială sau din marile reviste ale disciplinei fără a fi menționată sursa.”
L-am întrebat de ce nu a citat autorii din care a preluat informația. „În mod esențial, ele nu sunt publicații, ci instrumente didactice destinate susținerii învățării de către studenți a conținuturilor predate onsite. Ele înlocuiesc trimiterea prin email către studenți a materialului de curs. Cursurile acestea nu sunt publicații, de aceea nu au ISBN sau ISSN. Cursurile de pe pagina mea din cadrul site-ului Facultății nu figurează în lista mea de publicații, nefiind publicații”, a spus acesta.
Aceeași justificare o avea în urmă cu doi ani și ministrul Educației de atunci, Sorin Cîmpeanu: „Îndrumătoarele de lucrări practice nu se publicau cu ISBN, ca atare nu erau luate în considerare în avansarea cadrelor didactice”.
Fusese acuzat că a plagiat într-un curs de specialitate 92 de pagini din munca a doi profesori de la Universitatea de Științe Agricole alături de care a semnat, în 2000, ca al patrulea autor.
Dezvăluirile au pornit de la munca de documentare a jurnalistei Emilia Șercan, publicată în PressOne.
43 de rânduri și două tabele la Mircea Geoană. La Laura Codruța Kovesi, mai multe paragrafe, a analizat PressOne.
Fostul premier Nicolae Ciucă - cel puțin 42 din 138 de pagini. Mihai Tudose - 50 de pagini, fostul adjunct al procurorului general Bogdan Licu - 200 de pagini, fostul ministru de interne Petre Tobă - 250, scrie Hotnews.
Peste toate, fostul premier Victor Ponta, care l-a avut îndrumător de doctorat pe un alt fost premier, Adrian Năstase, și a plagiat 85 de pagini, își poate reprimi titlul de doctor potrivit unei decizii a instanței, din septembrie 2024.
O mică oglindă a realității autohtone. În alte forme, și la nivel global calitatea cercetării e chestionabilă.
Larry Richardson, de pildă, care s-ar fi putut cuibări în ziua ploioasă într-un birou de la Psihologie, a demonstrat cât de multă nonvaloare își face locul și în marile publicații științifice. Ei, bine, Larry a avut patru articole pe Google Scholar care au adunat 132 de citări. Ceva la care doar pot visa unii cercetători, doar că lucrările au fost scrise cu aplicația Mathgen, care scrie un talmeș-balmeș de formule și teorii matematice care au aspectul unor lucrări științifice. Larry este o pisică. Aparținea bunicii lui Reese Richardson care s-a jucat puțin și a testat marile platforme care te ridică în rankul cercetării globale. Povestea lui a ajuns și în The Times.
Despre lipsa de certitudini le vorbește și Dumbravă studenților, cu studii de la cercetători importanți care au demonstrat mașinăria de făcut cercetare falsă în psihologia globală. Le spune să nu mai ia de bună tot ce găsesc în presă, pe diverse site-uri așa-numite de știință sau chiar în „cărțile lu’ dom’ profesor”.
Pe canalul de Youtube neurosci.ro realizează materiale în care relatează pe larg despre credibilitatea cercetării și metaștiință.
Absențe
Profesorul Dumbravă a făcut sesizări și legate de cursurile ținute de Ștefan Boncu în primăvara lui 2020, în pandemie. Explicația oferită către Școala9 este că profesorul „a ales să mențină contactul cu studenții în manieră asincronă”. „În aceste condiții, afirmația repetată în contexte publice a domnului lect. dr. Dumbravă potrivit căreia dl. Prof. Univ. Dr. Ștefan Boncu nu şi-a ținut cursurile în primăvara anului 2020 reprezintă, în cel mai eufemistic mod cu putință spus, o interpretare personală.”
Despre cursurile neținute de alți colegi de-ai săi de la Practică de specialitate, facultatea spune că au fost „realizate în format fizic şi online, adaptând astfel interacţiunile cu studenții la caracterul aplicativ şi individualizat al acestei discipline.”
Prea mulți studenți
Din 2010-2012 când facultatea avea în jur de 150-180 de studenți, s-a ajuns la 288 și anul trecut, acreditarea primită de la ARACIS mergea până la 300. „Era, glumind, ca în metroul tokyot, în care niște funcționari îndeasă pasagerii în ramele de metrou ca să dea drumul la circulație”, spune profesorul. În cursul video realizat în pandemie a ironizat asta și transcriptul a fost folosit contra sa în instanță.
„Eu însumi am stat în picioare la cursuri, în 2015 am început eu facultatea. La momentul ăla, eram cred că 215-220 față de 130 de locuri în cel mai mare amfiteatru, dar nu aveai mereu loc în cel mai mare. Celelalte săli de curs au 90 sau 60 de locuri”, spune Cristian Isloi, cercetător astăzi în neuroștiințe la Londra. După ce a terminat la Iași, s-a înscris la două masterate, Iași și Londra. În Londra a intrat, la cel din Iași a fost respins.
„În 2018, la examenul de Psihopatologie al domnului profesor, la generația mea, am fost martor la discuțiile cu domnul decan, care i-a spus (lui Dumbravă, n.r.): nu se poate, distrugi masteratele, ai prea mulți picați. Ce facem noi la masterate, la vară, acum? Trebuie să-i treci pe cât mai mulți. Domnul profesor i-a spus: dar e o negociere comercială aici? Nu, nu înțelegi tu că educația se face cu mase mari…”
În răspunsul pentru Școala9, ARACIS spune că a recomandat pentru îmbunătățirea situației „organizarea cursurilor pe trei serii a câte 100 de studenți”, lucru pe care îl va urmări la următoare vizită. „În procesul de evaluare, ARACIS constată îndeplinirea/neîndeplinirea standardelor, și în raport cu aceste constatări propune acreditarea/neacreditarea, menținerea acreditării/retragerea acreditării, după caz.”
Universitatea explică faptul că de toamna trecută, asta a și făcut a împărțit formațiunile de curs ca să încapă toți studenții. „E adevărat că Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației are amfiteatre de maximum 110 locuri, dar ea a încheiat acorduri, tocmai pentru cursurile cu 140 de studenți, cu Facultatea de Drept (Amfiteatrul I.1, 320 de locuri) şi Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice (Amfiteatrul Mihail Kogălniceanu, 240 de locuri)”.
Doar că în prima săptămână de la începerea anului universitar, problema cu lipsa spațiilor persistă. „Anul universitar a început iarăș cu aceleași probleme ca anul trecut: săli în care nu încap toți studenții și care sunt în renovare”, ne-a spus unul dintre studenții facultății și ne-a trimis poza cu sala în care ar fi trebuit să aibă un seminar, dar care era în lucrări.
1/4
